Eşti aici

Ce norme încalcă demnitarii moldoveni, atunci când refuză să participe la emisiunile televizate?

11 Mai 2016
2146 de afişări
Tatiana PUIU, expertă în legislația media

Libertatea de exprimare a mass-mediei presupune libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei. Nu numai presa are sarcina de a comunica informaţii de interes public, ci şi publicul are dreptul să le primească (art. 6 al Legii cu privire la libertatea de exprimare). Libertatea de a primi informaţii de la presă permite publicului larg să aibă o imagine adecvată şi să-şi formeze o opinie critică  cu privire la societatea în care trăieşte şi la autorităţile care îl guvernează. Iar libertatea jurnalistului de a primi informaţia oficială de la „prima sursă” determină esenţial capacitatea mass-media să-şi exercite funcţia sa de „câine de pază” al democraţiei.

Accesul real şi rapid al persoanelor şi a presei la informaţiile de interes public poate fi realizat de către furnizorii de informaţii şi verbal, de exemplu prin participarea la emisiuni televizate, talk-show-uri interactive, mese rotunde etc. Or, autorităţile publice dintr-o societate democratică administrează treburile statului în numele poporului, iar informaţiile pe care aceştia le deţin aparţin publicului.

Observăm că, în ultimul timp, boicotarea sau refuzul constant de a participa la anumite emisiuni televizate, unde se analizează principalele evenimente şi probleme din societatea moldovenească, a devenit normalitate pentru demnitarii aflaţi în serviciul poporului. “Vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la emisiunea X. Cu regret, nu voi putea da curs invitaţiei deoarece voi fi implicat într-un şir de acţiuni prestabilite pentru acea zi” - reprezintă un răspuns clasic în acest sens. Astfel, cetăţeanul, ca şi beneficiar final ai serviciilor şi treburilor publice, fiind în drept de a fi informat corect şi la timp asupra chestiunilor de interes sporit, pierde relaţia bazată pe încredere şi respect faţă de persoanele oficiale exponente ale unui interes politic sau public.

Legislaţia privind libertatea de informare trebuie să se călăuzească după principiul maximei dezvăluiri. Analizând cadrul normativ existent, constatăm lipsa prevederilor obligatorii pentru „reprezentanţii statului” de a participa la emisiuni televizate, de a da interviuri ziarelor, de a participa la mese rotunde tematice şi la alte evenimente de interes public sporit. De exemplu, deputaţii, în calitatea lor de membri ai comisiilor permanente, ai fracţiunilor parlamentare şi, după caz, de sine stătător,  pot desfăşura diferite activităţi de mediatizare a activităţii lor în Parlament, dar care sunt organizate prin intermediul Secţiei relaţii cu mass-media a Aparatului Parlamentului. Principalele mijloace de comunicare cu reprezentanţii mass-mediei sunt conferinţele de presă şi comunicatele de presă. Comunicatele oficiale despre şedinţele Parlamentului se fac publice numai prin intermediul Secţiei relaţii cu mass-media (art. 99 alin.(2) din Regulamentul Parlamentului).

Secţia relaţii cu mass-media scrie, redactează şi difuzează comunicatele de presă referitoare la: întrevederi oficiale, vizite oficiale, conferinţe de presă, declaraţii de presă şi alte evenimente cu participarea Preşedintelui Parlamentului şi membrilor Biroului permanent, precum şi alte activităţi protocolare cu participarea reprezentanţilor Parlamentului; acţiuni organizate la sediul Parlamentului şi la locul desfăşurării şedinţelor plenare (seminare, conferinţe internaţionale, mese rotunde etc.); activităţi ale comisiilor parlamentare; activităţi ale fracţiunilor parlamentare. De asemenea, Secţia relaţii cu mass-media oferă consultanţă şi asistenţă de specialitate deputaţilor pentru elaborarea comunicatelor de presă proprii. Comunicatele de presă ale deputatului se pot referi la: activităţi ale deputatului în teritoriu; organizarea conferinţelor de presă ale deputatului; precizări şi drepturi la replică pe marginea chestiunilor examinate în Parlament etc.

În ceea ce priveşte funcţionarul public - potrivit atribuţiilor ce îi revin şi conform legislaţiei privind accesul la informaţie, acesta este obligat să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public, precum şi să asigure accesul liber la informaţie (art. 8 alin. (1) din Codul de conduită al funcţionarului public). Audierea informaţiei pasibile de o expunere verbală reprezintă una din modalităţile accesului la informaţiile oficiale (art. 13 din Legea privind accesul la informaţie).

Cu toate acestea, de cele mai dese ori, şi funcţionarii redirecţionează invitaţiile de participare la emisiuni serviciului de presă, ca şi entitate abilitată cu obligaţia exclusivă de a comunica cu mass-media. Participarea funcţionarilor la emisiunile televizate ar diversifica posibilităţile de acces la informaţiile de interes public. Or, fluxul liber al informaţiei este principiul de bază al democraţiei.

Astfel, practicile de comunicare a oficialilor cu presa prin intermediul serviciilor de presă au devenit între timp constante. Iar comunicatorii, de regulă, nu sunt bine informaţi asupra tuturor chestiunilor de interes public şi problemelor din societate.

Cert este că (ne)participarea deputatului la talk show-urile interactive televizate reprezintă, de regulă, (ne)dorinţa alesului poporului. Motivele (ne)dorinţei de a da curs invitaţiilor la dezbateri televizate, concluzionate de unii moderatori ai emisiunilor, ar fi întrebările ”incomode” adresate. Deşi persoanele care exercită funcţii publice pot fi supuse criticii, iar acţiunile lor pot fi supuse verificării din partea mass-mediei, în ceea ce priveşte modul în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura transparenţa şi exercitarea responsabilă a atribuţiilor lor ( art. 9 alin. (4) al Legii cu privire la libertatea de exprimare).

Aşadar, obligaţia legală de a da curs invitaţiei de a participa la emisiunile televizate, de a oferi interviuri ziarelor sau de a participa la dezbateri directe cu jurnaliştii, nu este prevăzută de cadrul normativ existent. Prin urmare, este vorba mai curând despre o obligaţie morală şi/sau politică a demnitarului, de care acesta trebuie să țină cont, pentru că, în caz contrar, negarea ei poate încuraja comportamentul birocratic, abuzurile şi corupţia în instituţiile publice. În asemenea circumstanţe, sarcina mass-media de a informa publicul despre informaţiile de interes public nu poate fi exercitată eficient, jurnalistul fiind „impus” să acumuleze şi să răspândească informaţii din surse terţe.
_____________
Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360. Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.