Eşti aici

MediaRing cu Excelența Sa, Dna Signe Burgstaller, Ambasadoarea Suediei în Republica Moldova

01 Decembrie 2016
3413 afişări
Media Azi:

- Excelență, pornind de la afirmația că o presă liberă este câinele de pază al societății, ce rol i-a revenit și încă îi revine presei din Suedia în menținerea democrației în țara Dvs.?

Signe Burgstaller: Protecția legală puternică a mass-mediei în Suedia derivă din Actul cu privire la libertatea presei, adoptat în 1766, ca fiind primul document de acest fel în lume, precum și Actul cu privire la libertatea de exprimare din 1991. Actul cu privire la libertatea presei oferă protecție surselor jurnaliștilor și garantează accesul la informații și existența unui grad înalt de respect pentru libertatea de exprimare și informație în țară. Aceasta, de asemenea, se poate vedea în faptul că Suedia se plasează printre primele țări din lume în domeniul libertății de exprimare, a presei și accesului la informație.   

Astfel, la 2 decembrie 1766, Suedia a devenit prima țară din lume care proteja constituțional libertatea presei și libertatea informației, cu zece ani înainte de Declarația de Drepturi din Virginia (1776) și cu aproape douăzeci și cinci de ani înainte de Declarația Franceză a Drepturilor Omului și ale Cetățeanului (1789).

Istoria libertății presei din Suedia a fost imprevizibilă și plină de evenimente, având fără doar și poate un rol vital în dezvoltarea statului și democrației suedeze. Structura administrației moderne suedeze s-a constituit în anii 1600 și în Era Libertății în 1700, exprimarea liberă a opiniilor a devenit o parte firească a politicilor care au dus la o cerere în creștere pentru o libertate mai mare a presei. După adoptarea Actului în 1766, publicarea pamfletelor politice a crescut cu 769% în perioada dintre 1767 și 1772.  Actul a fost, de asemenea, inovator pentru principiul de acces public la informații și a devenit legal de a publica și citi procesele verbale și documentele din partea instituțiilor publice, parlament și guvern. Însă calea spre o democrație deschisă a fost plină de obstacole, iar în scurt timp după adoptarea Actului au fost reintroduse anumite restricții. Diverse grade de libertate, cenzură și control caracterizează societatea suedeză imediat după cel de-al doilea război mondial. 

Este vorba, de asemenea, despre funcționarea presei ca atare. În 1916, a fost format Consiliul Suedez pentru Presă, cel mai vechi în lume, care a pus bazele unui sistem de auto-reglementare în baza căruia presa suedeză funcționează până în prezent. În același an, primele norme cu privire la etica presei au fost adoptate de Consiliul pentru Presă. 

În perioada interbelică și pe parcursul celui de-al doilea război mondial au fost introduse măsuri restrictive la libertatea de exprimare și a presei. Însă peste patru ani după război, a intrat în vigoare Actul cu privire la libertatea presei. Protecția sursei și protecția informatorilor sunt opțiuni noi în Actul cu privire la libertatea presei din 1949.

Principiul libertății informației presupune ca publicul general și mass-media să aibă  acces la documentele oficiale. Aceasta le permite cetățenilor suedezi să analizeze clar activitățile guvernului și autorităților locale. Controlul este văzut ca o valoare pentru democrație, iar transparența reduce riscul corupției. Accesul la documentele oficiale înseamnă și faptul că funcționarii publici și alții care lucrează pentru guvern sunt liberi să informeze media sau pe cei din exterior. Totuși, documentele pot fi clasate, în cazul în care implică chestiuni legate de securitatea națională, relația Suediei cu o altă țară sau organizație internațională, politica națională fiscală, monetară sau valutară, inspecție, control și alte operațiuni de supraveghere de către autoritățile publice, prevenirea sau urmărirea infracțiunilor, interesele economice ale publicului general, protecția poziției personale și financiare a persoanelor fizice, protecția speciilor animale și plantelor. De la 1 ianuarie 2014, informația legată de cooperarea în UE de asemenea poate fi clasată. 

- Vă rugăm să vă referiți și la situația de pe piața media din Suedia. Cât de diversă este această piață, cu ce probleme se confruntă, care sunt tendințele ei în ultimii ani?
 
S.B.: Peisajul mediatic din Suedia este divers și caracterizat prin existența atât a canalelor publice, cât și a multiplelor canale private de radio/tv/Internet, precum și a canalelor de presă scrisă. Totuși, concentrația prezentă în proprietatea asupra mediei private în sectorul audiovizualului a fost abordată de organizațiile internaționale de supraveghere (watchdogs) ca o îngrijorare. Multe s-au întâmplat pe piața media suedeză în ultimii 20 de ani. Revoluția digitală a schimbat piața profund, ca și globalizarea proprietății, iar consumul media a trecut la platforme noi. Accesul la Internet este răspândit și nerestricționat de guvern, iar acesta a fost folosit de peste 93% din populație în 2014. Atât Suedia, cât și Finlanda au putut folosi posibilitățile erei digitale, iar legislația a încercat să le ofere un peisaj adecvat. Raportul Forumului Economic Mondial al Tehnologiei Informaționale plasează Finlanda și Suedia pe locurile doi și trei în lume la acest capitol.

În termeni de timp privind utilizarea media, Internetul se plasează pe locul întâi, urmat de TV și radio. Suedezii cu vârsta între 9 și 79 de ani dedică în medie șase ore pe zi pentru media, în conformitate cu Autoritatea Suedeză a Audiovizualului. În 2015, paginile web de știri suedeze aveau săptămânal peste 40 de milioane de vizitatori. Ca și în toate țările, presa scrisă pierde terenul, totuși, aceasta  înregistrează aproape 2,8 milioane de exemplare cumpărate zilnic în 2014, și aproape 770,000 de exemplare de ziare gratuite. În medie, 67% din populația suedeză citește un ziar de dimineață. Suedia are subvenții pentru presă finanțate din impozite încă de la începutul anilor 1970, ca modalitate de susținere a ziarelor, încurajare a concurenței și asigurare a diversității de opinii și informație.

Discursul de ură și amenințările sau exprimarea disprețului față de un grup de persoane sau de un membru al grupului sunt în afara legii. În prezent, au loc dezbateri dinamice în Suedia despre limitele libertății de exprimare cu privire la aspectele contencioase, ca imigrarea sau Islamul. Codul penal criminalizează defăimarea, iar infractorii pot fi pedepsiți cu până la doi ani privațiune de libertate. 

Consiliul Suedez de Presă auto-reglementator a fost creat în 1916 și deține jurisdicția asupra presei scrise și conținutului online. Acesta constă dintr-o Comisie Judiciară, precum și reprezentanți ai industriei și membri independenți. Plângerile sunt investigate de un Ombudsman desemnat. Deși Consiliul nu are autoritate asupra audiovizualului, acesta operează un cod de etică pe toate platformele media. Codul se aplică la media difuzată de către Autoritatea Suedeză a Audiovizualului, care are o comisie separată – Comisia de Revizuire – pentru examinarea conținutului programelor radio și de televiziune. Comisia de Revizuire a emis câteva decizii în 2014, în particular, cu privire la conținutul considerat parțial sau nebalansat/dezechilibrat.  

Anul trecut au fost înregistrate câte 1 caz pe zi de hărțuire a mediei suedeze, iar patru din zece canale de știri au primit amenințări în adresa angajaților sau a proprietății în 2013. În 2016, Suedia se plasează ca prima țară din lume ce oferă adăpost scriitorilor și artiștilor în situații de risc în Rețeaua Internațională a Orașelor de Refugiu (ICORN). În prezent, mai mult de 17 orașe și regiuni suedeze sunt părți active ale rețelei ICORN.

- În topul mondial privind libertatea presei, mass-media din R. Moldova are în prezent statutul de parțial liberă. Ce ne-ați putea recomanda să întreprindem pentru a ajunge la standardele presei libere? Ce principii, care stau la baza modelului suedez de presă, ne-ar putea ajuta în acest sens?
 
S.B.: Există mai multe componente ale acestei probleme. Întâi de toate, sunt necesare o înțelegere bună și un angajament din partea statului, actorii media și alte părți interesate față de conceptul unei media libere și pluraliste într-o societate democratică. Controlul trebuie perceput ca o valoare într-o democrație, iar transparența ca un mijloc de a reduce riscul abuzului de putere. Ca atare, un cadru legislativ solid este o bază bună, care trebuie urmată de un regulament relevant și sancțiuni adecvate pentru neconformare. Însă aceasta, pe de o parte. Pe de altă parte, este vorba de auto-reglementare, integritate și profesionalism între jurnaliști și canalele media și comisiile de monitorizare. Accesul la informație trebuie asigurat în termeni practici, la fel, spațiul de lucru și siguranța jurnaliștilor.

Victoria Miron, Directorul Programului Mass-media, Fundația Soros Moldova:

- Suedia este o țară de referință, când vorbim atât de reglementarea, cât și auto-reglementarea mass-media.  Cum credeți, actualmente, ce ar conta mai mult pentru condiția mass-media din RM: un cadru bun de reglementare juridică sau un cadru adecvat de auto-reglementare a domeniului mediatic?
 
S.B.: Pe scurt, ambele contează.

- Fără îndoială, avem nevoie de o mass-media responsabilă în fața cetățenilor. Cum a reușit societatea suedeză să aibă o asemenea mass-media și ce bune practici, în acest sens, am putea noi, moldovenii, prelua de la suedezi?

S.B.: Libertatea de exprimare și libertatea presei cuprinzătoare pe care o avem în Suedia  pune o responsabilitate enormă pe persoanele din presă, editorii responsabili și editorii de ziare  sau de alte mass-media. Libertatea trebuie folosită cu mare grijă. Prin urmare, este important ca presa să aibă codul său de etică, suplimentar la legi.  In afară de organele de reglementare de stat, cum este Consiliul Suedez al Audiovizualului, și sistemul judiciar ce supraveghează sectorul media, de o importanță majoră este sistemul auto-disciplinar din presa suedeză.

Acest sistem auto-disciplinar nu se bazează pe legislație. Este complet voluntar și finanțat în totalitate de patru organizații de presă: Asociația Editurilor de Ziare din Suedia, Asociația Editurilor de Reviste, Uniunea Suedeză a Jurnaliștilor și Clubul Național de Presă. Aceste organizații sunt de asemenea responsabile de elaborarea Codului de Etică pentru presă, radio și televiziune în Suedia. 

Consiliul Suedez pentru Presă (Pressens Opinionsnämnd, PON), fondat în 1916, este cel mai vechi tribunal de acest fel din lume. Consiliul de Presă este format dintr-un judecător, care activează în calitate de președinte, un reprezentant din fiecare organizație media menționată mai sus și trei reprezentanți ai publicului general, care nu au dreptul să aibă legături cu niciun ziar sau organizație de presă.

Oficiul Ombudsmanului de presă (Allmänhetens Pressombudsman, PO) a fost creat în 1969. Acesta este desemnat de o comisie specială ce constă din Ombudsmanul Parlamentar Șef (JO), Președintele Asociației Avocaților din Suedia și Președintele Clubului Național de Presă. Până la crearea oficiului Ombudsmanului de presă, plângerile cu privire la încălcarea practicii jurnalistice erau depuse la Consiliul de Presă. În prezent, acestea sunt gestionate de Ombudsmanul de Presă, care este de asemenea autorizat să întreprindă acțiuni la propria inițiativă, dacă persoana sau persoanele implicate sunt de acord.

Oricine poate depune o plângere la PO împotriva articolelor din ziar pe care le consideră o încălcare a practicii bune de jurnalism. Însă persoana la care se referă articolul trebuie să ofere consimțământul în scris, dacă plângerea este rezultatul criticii formale a ziarului.

Când este depusă o plângere, sarcina PO este de a determina dacă aceasta poate fi soluționată printr-o corectare a faptelor sau un răspuns de la persoana afectată public de ziarul în cauză. PO poate contacta ziarul în acest scop. Dacă problema nu poate fi soluționată în acest fel, Ombudsmanul Presei poate începe o investigație, dacă suspectează că au fost încălcate regulile unui jurnalism corect. El va ruga editorul-șef al ziarului să răspundă la alegațiile din plângere. Persoana, la rândul său, va avea oportunitatea să comenteze pe marginea răspunsului ziarului. De regulă, plângerile sunt depuse în decurs de trei luni de la apariția materialului în presă. 

Odată ce investigația este finalizată, PO are două alternative: (1) chestiunea nu reprezintă motiv pentru critica formală a ziarului, sau (2) dovezile obținute sunt suficiente pentru a emite o decizie de către Consiliul de Presă. Dacă PO anulează plângerea (opțiunea 1), reclamantul poate contesta decizia direct la Consiliul de Presă. Nimic nu previne reclamantul să inițieze proceduri legale în instanță, după revizuirea de către PO și Consiliul de Presă. 

Ziarul ce a fost găsit vinovat de încălcarea practicii jurnalistice va publica decizia în scris a Consiliului de Presă. Totodată, acesta va achita o taxă administrativă. 

În ultimul timp, s-au înregistrat 350-400 de plângeri anual. Acestea adesea se referă la acoperirea chestiunilor criminale și invadarea vieții private. Aproape 30% de plângeri au fost revizuite de către Consiliul de Presă fie la solicitarea PO sau, dacă PO a refuzat cazul, la contestarea de către reclamant. Numărul rămas care reprezintă marea majoritate a plângerilor a fost anulat din diverse motive, de exemplu, din cauza că plângerile nu au fost justificate sau ziarul a prezentat o corecție sau un răspuns. Circa 10-15 la sută din plângeri au rezultat în critica formală a ziarului în cauză de către Consiliul de Presă.

- Cu siguranță, ați observat, că în țară, prin intermediul mass-media, este difuzată multă propagandă, atât din interior, cât și din exterior. Deocamdată, propaganda își atinge scopul. Pornind de la experiența țării Dvs., cum am putea minimiza efectele nocive și distructive pentru societate ale propagandei?
 
S.B.: Dezinformarea are intenția de a submina însăși noțiunea de informație obiectivă, prezentând toate informațiile ca părtinitoare sau ca un instrument al puterii politice.  Această propagandă și dezinformare riscă să submineze încrederea în media și în instituții, iar răspândirea bârfelor online, cu teorii ale conspirației și adevăruri parțiale, este exercitată împotriva oponenților și jurnaliștilor. Aceasta diminuează încrederea publicului în autoritățile pe care sunt construite societățile democratice. Țările de nord nu sunt nicidecum imune la amenințările aduse libertății de exprimare. Discursurile de ură și radicalismul, în special, online, sunt o îngrijorare permanentă și în creștere în societățile noastre. Iată de ce lucrăm cu vecinii nordici și baltici la instruirea jurnaliștilor în domeniul de investigare jurnalistic și susținerea mediei independente și libere în regiunile mai des afectate de dezinformare și propagandă.

Propaganda și dezinformarea trebuie să ia în calcul faptele. Se pare că există o anumită rezistență la fapte și este extrem de important ca știrile false sau eronate să fie abordate cu răspunsuri concrete și bazate pe fapte. Toți trebuie să cercetăm, să fim critici față de surse și să abordăm faptele.

Peisajul mediatic este în permanentă schimbare, creând atât oportunități, cât și provocări pentru libertatea de exprimare și libertatea mass-media. În multe țări, trecerea de la ziarele tradiționale și TV la canalele de distribuție digitală deja s-a produs. Internetul și rețelele de media socială împuternicesc oamenii să-și exerseze libertatea de opinie și exprimare și dreptul de acces la informație. Astăzi, datorită progresului tehnologic și media socială, toți suntem jurnaliști potențiali. Libertatea și responsabilitatea merg mână în mână când este exersat dreptul la exprimarea opiniei. 

Noile tehnologii pot fi un facilitator al dezvoltării democratice. În același timp, tehnologia poate fi folosită ca un vehicul de distribuire a propagandei și dezinformare. Gândirea critică și criticarea sursei sunt cruciale în acest context. Media joacă un rol important la conectarea punctelor, așa că cetățenii pot să fie proprii judecătorii a ceea ce este adevărat și ce nu.

- În contracararea propagandei cine ar trebui să fie prima vioară: autoritățile, societatea civilă, mass-media?
 
S.B.: Nu există o rețetă completă și clară cum să luptăm cu propaganda și dezinformarea. Toate părțile interesate sunt în egală măsură importante în această activitate. Instruirea jurnaliștilor de investigație și susținerea mass-media liberă și independentă în regiunile afectate de dezinformare și propagandă, oferirea informațiilor și instruirii în cultura mediatică atât părților interesate, cât și clienților sunt metode posibile de contracarare a dezinformării. Implicarea societății civile, mediei independente și statului în acest efort este esențială.

- Suedia sprijină masiv mass-media independentă din RM. De ce?

S.B.: O medie liberă și independentă este unul din pilonii unei societăți democratice. Fără libertatea de exprimare și libertatea mediei, cetățenii nu pot fi informați, nu pot fi activi și nu se implică. O medie independentă poate asigura transparență și răspundere și poate oferi informații diverse cetățenilor în procesul de sensibilizare a unui număr vast de teme. Din aceste motive, Suedia vede media independentă puternică nu doar ca un rezultat final, ci și ca un mijloc de realizare a reformelor și dezvoltării sustenabile în orice țară. Prin urmare, credem că este important să susținem consolidarea capacității mass-media independentă în Moldova.

- E foarte bine că și în RM media online se dezvoltă vertiginos. Dar problema e că bună parte din mediile online demonstrează iresponsabilitate profesională, mai ales, în campaniile electorale. Cum a soluționat această problemă țara/mass-media Dvs.?

S.B.: Suedia este un susținător puternic al libertății pe Internet – aceleași drepturi ce se aplică offline se aplică și online, inclusiv libertatea de exprimare. Desigur, libertatea de exprimare trebuie să permită toate felurile de opinii și puncte de vedere. Mințirea și comportamentul care încalcă normele etice nu sunt în mod implicit ilegale. Totuși, libertatea și responsabilitatea merg mână în mână când este exersat dreptul la exprimarea opiniei.

În Suedia, în măsura în care libertatea de exprimare este limitată prin lege în anumite feluri, strict definite, de exemplu, când este vorba de protecția individului de defăimare și insulte sau când se publică imagini cu elemente de violență sexuală,  aceleași legi se aplică și pentru publicațiile online.

Normele de auto-reglementare și codul de etică pentru media imprimată, radio și TV, după cum este descris mai sus, de asemenea, trebuie să joace un rol important. "Practica jurnalistică bună" înseamnă oferirea informației corecte, să fii generos cu contactele, să respecți viața privată a persoanelor și integritatea și să ai grijă când publici fotografii. În același timp, persoanele publice trebuie să reziste un grad mai mare de examinare critică în comparație cu cetățenii simpli.    

Libertatea extensivă a presei și libertatea de exprimare din Suedia plasează o responsabilitate extensivă asupra colaboratorilor din media, asupra redactorilor și oficiilor editoriale. Presa, radio, tv și paginile web trebuie, prin urmare, să elaboreze regulile etice proprii, după cum  afirmam mai sus.  

Vasile Spinei, Președintele Acces-Info:

- Suedia are două acte importante din același domeniu: Actul cu privire la libertatea presei și Actul cu privire la libertatea de exprimare. Cel de al doilea este unul mai complex, deoarece include prevederi în domeniul televiziunii, cinematografiei, audiovizualului, presei online. La adoptarea acestuia de ce nu au fost incluse și prevederile din Actul cu privire la libertatea presei? Acest act poartă mai mult un caracter simbolic, legat de aniversarea a 250-a, sau are totuși un impact real?
 
S.B.: Într-adevăr, din cele patru legi fundamentale ale Suediei, două oferă reglementări mai specifice cu privire la libertatea de exprimare în mass-media: Actul cu privire la libertatea presei și Actul cu privire la libertatea de exprimare. Actul cu privire la libertatea presei reglementează libertatea presei în sine și a publicațiilor scrise, cum sunt cărțile și revistele, iar Actul cu privire la libertatea de exprimare reglementează libertatea de exprimare în media, inclusiv radio, TV și filme, iar până într-o măsură oarecare, pe Internet. Libertatea presei datează din 1766, iar Actul prezent cu privire la libertatea presei a fost adoptat în 1949. Legea Fundamentală cu privire la libertatea de exprimare a fost adăugată în 1991 și este modelată în baza Actului cu privire la libertatea presei. Aceasta a apărut pentru a acoperi forme mai „moderne” de media. Legile fundamentale formează baza statului nostru democratic.  

- Care sunt modalitățile de restabilire în drepturi a persoanelor  cărora le-a fost încălcat  dreptul la libertatea presei și dreptul la libertatea de exprimare?

S.B.: Editorii ziarelor suedeze sunt responsabili pentru conținutul publicat, imprimat sau plasat pe pagina web a ziarului, inclusiv și cele din arhivă și, prin urmare, sunt responsabili din punct de vedere legal de materialul aprobat de predecesorii săi. Media audiovizuală trebuie să desemneze un editor responsabil și să notifice Autoritatea Suedeză a Audiovizualului. Editorul este responsabil pentru încălcările libertății de exprimare pe parcursul difuzării, de exemplu, infracțiunile săvârșite din ură, defăimare sau calomnie. În același fel ca și la radio, TV și presa scrisă, libertatea de exprimare este protejată în publicațiile pe Internet. Paginile web, web-radio, web-tv și e-ziarele sunt acoperite de constituție.   

Plângerile sunt depuse în adresa Ombudsmanului de Presă și examinate de Consiliul Suedez de Presă, a se vedea mia sus. În 2015, doar 1,2%, sau 4 din 342 intrări pentru încălcarea publicației și libertății presei, depuse în adresa Consilierului Justiției (JK), au fost urmărite penal.  

- Care este necesitatea și modalitatea de subvenționare de la stat a unor instituții mass-media? Cât de îndreptățită este această măsură?
S.B.: În cazul Suediei, subvențiile de stat finanțate din impozite sunt văzute ca o modalitate pozitivă de susținere a diversității și pluralității în mass media, deoarece nu discriminează opiniile. În general, subvențiile media pot fi divizate în diferite categorii:  1) serviciul public, 2) susținerea directă, 3) susținerea indirectă și 4) alte forme de susținere.
 
În Suedia, serviciul public de radiodifuziune este finanțat în baza unei taxe de licențiere, solicitată de Actul cu privire la finanțarea radio și televiziunii. În schimb, radiodifuziunea publică trebuie să fie imparțială, corectă și să ofere suedezilor informații echilibrate și bazate pe fapte și trebuie să fi complet libere de publicitate. Din februarie 2013, orice familie ce are un televizor trebuie să achite o taxă anuală de SEK 2,076 ($307).

După cum a fost menționat mai sus, de la începutul anilor 1970, Suedia are, de asemenea, subvenții pentru presă finanțate din impozite ca o metodă de susținere a ziarelor ce concurează, publicații cu o circulație mai mare și prin urmare, pentru a asigura concurența și pluralismul. Aceasta este și ea o măsură de a reduce concentrația proprietății în sectorul mediei scrise. Suportul poate fi direcțional pentru a acoperi costurile operaționale și de distribuție sau indirect în formă de scutiri fiscale.    

- Care sunt pârghiile statale ce țin de prevenirea concentrării și monopolizării mass-media?
 
S.B.: După cum a fost menționat mai sus, subvențiile pentru presă finanțate din impozite care au existat de la începutul anilor 1970 este o încercare a statului de a balansa apariția situațiilor de monopolizare în presă.

Natalia Porubin, Coordonatoare de Proiect, Centrul de Investigații Jurnalistice:

- În opinia Dvs., cât de controlată este presa din Republica Moldova și care sunt principalele provocări cu care se confruntă astăzi instituțiile media din țara noastră?
 
S.B.: În Moldova vedem un tablou parțial contradictoriu. Pe de o parte, există un peisaj mediatic diversificat cu un număr mare de jurnaliști profesioniști, curajoși și sinceri, care raportează ceea ce văd și descoperă pe o multitudine de platforme. Accesul la internet, precum și numărul de pagini media pe Internet este impresionant.

Pe de altă parte, în ultimii doi ani, Moldova a pierdut poziții în Indicele libertății presei al Reporterilor fără Frontiere. Această tendință sporește numărul de îngrijorări. Acestea includ: concentrarea și lipsa transparenței proprietății media, independența editorială a canalelor media, dificultatea de accesare a informației (în special, din partea instituțiilor publice), precum și un cadru legal care nu satisface standardele și recomandările internaționale.

Mai târziu, am observat, de asemenea, cu îngrijorare, cazuri de blocare a paginilor de Internet sau de blocare a transmisiunilor TV, de intimidare și chemare nejustificată în judecată a jurnaliștilor, precum și o presiune financiară în creștere asupra actorilor media independenți. Aceasta poate majora tendințele pentru auto-cenzurare, împiedicarea rolului mediei în calitate de supraveghetor și poate duce la închiderea canalelor media independente.

După cum am menționat mai sus, este nevoie de o înțelegere bună și un angajament din partea statului, actorilor media și altor părți interesate față de conceptul unei media libere și pluraliste într-o societate democratică.
 

- În ultimii ani, Suedia a susținut mai multe proiecte în Republica Moldova. În opinia Dvs., cât de eficient a fost utilizat sprijinul oferit țării noastre?

S.B.: Suedia este un partener de dezvoltare pe termen lung al Guvernului și cetățenilor Republicii Moldova și a oferit asistență pentru dezvoltare din 1996. În prezent, cooperarea dintre Suedia și Republica Moldova este guvernată de „Strategia în baza rezultatelor asistenței suedeze de dezvoltare pentru țările din Europa de Est, Balcanii de Vest şi Turcia pentru perioada anilor 2014 -2020”. Sprijinul Suediei pune un accent puternic pe reformele de promovare a integrării europene și guvernării democratice. Programul nostru bilateral de sprijin valorează aproape 10 milioane euro pe an.
 
În general, sprijinul a fost folosit în mod efectiv și au fost obținute rezultatele scontate, chiar dacă în unele cazuri s-au înregistrat întârzieri în implementare. Provocările principale aferente implementării se referă la voința politică de efectuare a reformelor și fluxul frecvent al angajaților la nivel de management în cadrul partenerilor locali, ce afectează sustenabilitatea activității programului. 
 

- Corupția este una din problemele majore cu care se confruntă în prezent statul Republica Moldova. Ce ar trebui să se schimbe pentru ca țara noastră să aibă rezultate vizibile în combaterea corupției la nivel înalt?
 
S.B.: Corupția este o problemă majoră pentru multe țări și, într-adevăr, este o barieră considerabilă pentru dezvoltarea democratică și durabilă a Republicii Moldova. Zero toleranță pentru corupție este o țintă importantă, nu doar o relație față de implementarea Acordului de Asociere între UE și Republica Moldova, dar și pentru consolidarea contractului social între stat și cetățenii din Republica Moldova, cu scopul asigurării unei calități mai bune de trai, îmbunătățirii serviciilor publice și dezvoltării economice.
 
UE și statele sale membre, inclusiv Suedia, oferă suport Republicii Moldova de mai mulți ani la îmbunătățirea legislației naționale cu privire la lupta împotriva corupției și consolidarea capacităților instituționale ale agențiilor de aplicare a legii relevante (susținerea bugetară în sectorul justiției pentru 2011-2016, Consilieri de nivel înalt în domeniul justiției, anti-corupției, urmărire, asistență tehnică pentru entitățile anti-corupție etc.). Multe modificări legislative deja formează o parte a cadrului legal național, iar instituțiile de aplicare au inițiat reforme sectorale (reforma procuraturii, Agenția Națională a reformei aferente integrității, reforma Centrului Național Anti-corupție, etc.). Totuși, Republica Moldova se confruntă încă cu provocări privind implementarea legislației naționale în acest domeniu și cu integritatea sectoarelor publice și financiare.   
 
Concluziile Consiliului Europei despre Republica Moldova din februarie 2016 sunt foarte relevante pentru întrebarea Dvs. Cred că autoritățile moldovenești trebuie să le soluționeze ca o prioritate de top, inclusiv în lupta împotriva corupției de nivel înalt. Conform Consiliului Europei, Guvernul trebuie să prioritizeze reformele adresate politizării instituțiilor de stat, corupției sistematice, transparenței și responsabilizării managementului finanțelor publice.  
 
Există și motive de îngrijorare privind lipsa independenței instituțiilor judiciare și de aplicare a legii, precum și statutul reformei procuraturii și politizarea instituțiilor judiciare și anti-corupție. Corupția de nivel înalt poate să fie soluționată doar dacă structurile de aplicare a legii și judiciare sunt independente, responsabile, efective, transparente și accesibile. De asemenea, este important să fie asigurat faptul ca recrutarea și promovarea judecătorilor, procurorilor, ofițerilor de poliție, investigatorilor anti-corupție, executorilor judecătorești și funcționarilor publici implicați în sectorul de achiziții publice să fie transparente și bazate pe merite.  
 
Prin urmare, este nevoie de un accent continuu pe implementarea reformelor pentru a obține rezultate reale și vizibile, când este vorba de lupta împotriva corupției la nivel înalt. Aceasta trebuie să devină o prioritate importantă pentru Guvernul Republicii Moldova.
 
Viorica Zaharia, președinta Consiliului de Presă:
 
- Doamna ambasadoare, ce modele credeți că ar putea prelua Republica Moldova pentru a combate concentrarea proprietății media și pentru asigurarea unui pluralism real de opinii și informații?
 
S.B.: Cum afirmam mai sus, trebuie să existe o înțelegere bună și un angajament din partea statului, actorilor media și altor părți interesate față de conceptul mass-mediei libere și pluraliste într-o societate democratică. Pentru a asigura un peisaj media divers și pluralist este, de asemenea, important ca media independentă să aibă un acces egal la veniturile din publicitate. Un alt fel de echilibrare a apariției monopolului este oferirea canalelor media subvențiilor pentru agențiile de media finanțate din impozite. Modelul suedez al subvențiilor finanțate din impozite este descris mai sus.
 
- Vă aflați în Republica Moldova de peste un an. Ați reușit, probabil, să vă faceți o impresie despre ce consecințe au anchetele jurnalistice pe teme de corupție asupra persoanelor publice vizate. Cum apreciați aceste consecințe?
 
S.B.: Media independentă este unul din pilonii cei mai importanți ai societății în prevenirea și lupta cu corupția și promovarea responsabilizării în cadrul sectorului public în orice țară.  Iar Republica Moldova nu este o excepție. Suedia susține ONG-urile din domeniul mass-media din Republica Moldova în promovarea jurnalismului profesional și etic și consolidarea capacității mass-media în fața provocărilor administrative și financiare în creștere.  
 
Prin prezentarea faptelor și desfășurarea anchetelor jurnalistice, prin combaterea propagandei și sensibilizarea publică despre infracțiuni, corupție și iregularitățile din achizițiile publice, media independentă joacă un rol-cheie în dezvoltarea democratică a Republicii Moldova.
 
Totuși, mai există un decalaj între anchetele jurnalistice independente și părțile interesate relevante, inclusiv structurile de aplicare a legii. De exemplu, există motivul de îngrijorare referitor la noua inițiativă promovată de Consiliul Suprem al Magistraturii de adoptare a Regulamentului cu privire la accesul în instanțele de judecată (aprobat la 21 octombrie) și restricționarea accesului media la ședințe publice. Sperăm că decizia privind amânarea și revizuirea acestui nou regulament va oferi mai multă asistență de expertiză din partea ONG-urilor și media independente, iar libertatea presei și accesul la informație vor fi protejate.
 
Adrian Petcu, redactor-șef, Radio Moldova Actualități:
 
- Cum conlucrează presa cu instituțiile de drept în lupta cu corupția?
 
S.B.: Nu sunt la curent dacă există o cooperare directă dintre presă și autoritățile de aplicare a legii în Suedia în lupta împotriva corupției, cel puțin nu într-un sens formal. Fără îndoială, atât media independentă, cât și autoritățile de aplicare a legii au un rol decisiv de jucat în lupta împotriva corupției, însă rolurile sunt diferite – și deseori se pot completa.  Media independentă joacă rolul de câine de pază.
 
- Există deosebiri în politica editorială a instituțiilor de presă publice și private din Suedia?
 
S.B.: După cum a fost menționat mai sus, media din serviciul public trebuie să respecte imparțialitatea și pluralitatea de opinii și să evite folosirea oricărui tip de publicitate sau tratament preferențial. Aceasta nu se aplică canalelor media private.
 
- Ce atribuții au instituțiile din Suedia similare cu CCA sau Consiliul de Presă din Moldova?
 
S.B.: Autoritatea Suedeză a Audiovizualului lucrează pentru libertatea de exprimare și susține posibilitățile pentru pluralism și accesibilitate în presă, radio și tv. Autoritatea decide asupra înregistrării, taxelor și permiselor de difuzare pentru actorii media de la radio și tv și susține presa scrisă. Aceasta monitorizează canalele media pentru a se asigura că acestea aplică legea și regulamentele și oferă statistici și analize ale dezvoltării sectorului media pentru public. Regulile și regulamentele ce se aplică pot varia în funcție de media. Media din serviciul public cere neutralitate, ceea ce nu se aplică în cazul canalelor media private, de exemplu. În general, media trebuie să se bazeze pe fapte și pe respectarea vieții private. De asemenea, autoritatea monitorizează dacă folosirea publicității și sponsorizărilor se face în baza regulilor, precum și ratingul diferitelor conținuturi.
 
În 1916 a fost creat Consiliul Suedez pentru Presă. Consiliul este unul dintre cele mai vechi din lume. În același an, Consiliul pentru Presă a adoptat primele norme cu privire la etica presei din lume. De asemenea, organizațiile de presă au decis să stabilească o Curte a onoarei în cadrul Consiliului pentru Presă. Motivul a fost că unele ziare – în anii celui de-al doilea război mondial – au devenit organe de propagandă ale statelor implicate în război, ceea ce a prejudiciat reputația presei. Anterior, Consiliul era format doar din profesioniști media, însă în prezent acesta include și reprezentanți ai publicului. În 1969 a fost formată funcția Ombudsmanului de Presă. Această consolidare a sistemului de etică a presei a venit, printre alte lucruri, ca rezultat al unui jurnalism senzațional, ce a apărut după cel de-al doilea război mondial, care a creat  necesitatea de protecție mai bună a individului.
 
- Ce riscă de fapt o instituție sau un jurnalist freelancer dacă manipulează cu opinia publică?
 
S.B.: Manipularea opiniei publice în sine nu este pedepsită în mod implicit. Dacă informațiile diseminate sunt false, acestea pot fi corectate sau pot fi oferite reacții adecvate, de exemplu, de media independentă. Dacă informațiile diseminate sunt contrare legislației cu privire la libertatea de exprimare, de exemplu, dacă ar fi vorba de un caz de defăimare sau discurs de ură, aceasta poate fi procesată în conformitate cu prevederile legale menționate mai sus, de către Autoritatea Suedeză a Audiovizualului, Consiliul Suedez pentru Presă sau în instanțele judecătorești.  
 
Oleg Brega, activist civic, reporter Curaj TV:
 
- Cazul Assange pune Suedia în lumină proastă, având în vedere că procurorii s-au prezentat pentru audieri abia după patru ani de refugiu la ambasada Ecuadorului de la Londra. Între timp, modelul wikileaks devine un tip nou de media și activism. Ce părere aveți despre acest proces?
 
S.B.: În calitate de funcționar guvernamental suedez, eu nu am nicio opinie despre o investigație în desfășurare de către autoritățile judiciare suedeze. În conformitate cu principiile de bază ale supremației legii, Procuratura din Suedia și instanțele de judecată sunt independente și separate de Guvern. Totuși, vreau să subliniez că Dl. Assange a ales voluntar să stea în incinta Ambasadei Ecuadorului la Londra în ultimii patru ani, iar autoritățile suedeze nu au cum să controleze decizia sa  de a rămâne acolo. Cazul aflat în curs de desfășurare împotriva Dlui Assage nu ține de activitățile acestuia aferente WikiLeaks.
 
Linkuri utile:
 
 
MediaRing este o rubrică bilunară, realizată de  echipa  Media Azi, în cadrul căreia jurnaliști și consumatori de presă adresează întrebări ce vizează mass-media unor demnitari de stat, responsabili din domeniu și persoane publice.