Ro
En
Рy
Valeriu Saharneanu, jurnalist, fost deputat 
„Presa de calitate este cea care respectă deontologia profesională în politica sa editorială. În raport cu cantitatea, presa de calitate era mult mai multă la începutul anilor 1990 decât la mijlocul anilor 2010. O spun cu mare regret. (...) În marea lui majoritate jurnalismul moldovenesc este angajat politic. Deficitul de libertate editorială a presei generează deficitul de credibilitate a ei. Jurnalismul moldovenesc este infestat de multiple corpuri străine nocive, cum ar fi structuri propagandistice de partid ori subdiviziuni de război hibrid străine care activează sub acoperirea unor instituții de presă și speculează libertatea de exprimare. Armele lor sunt manipularea și dezinformarea. Dacă nu sunt demascate la timp de comunitatea de breaslă jurnalistică, aceste arme lovesc prin recul în credibilitatea întregului institut național al presei democratice”.
Dunja Mijatovic, Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Presei
„În acest context, aș evidenția rolul asociațiilor profesionale care ar trebui să declare drept inacceptabile asemenea practici și să îndemne la vigilență publică. Un sistem solid de auto-reglementare a mass-media trebuie să devină o voce autoritară, responsabilă față de profesia respectivă și față de public. Plus la aceasta, pentru a asigura respectarea și susținerea de către guverne a angajamentelor lor în ceea ce privește libertatea de exprimare și mass-media libere, sunt importante și vocile organizațiilor interguvernamentale, așa ca OSCE”.
Alexandru Canțîr, editor Europa Liberă 
Răspuns la întrebarea: „Numărul jurnaliştilor care îşi iau misiunea în serios a scăzut, iar jurnalismul de calitate este în retragere. Având în vedere experienţa Dumneavoastră, vedeţi vreo „cale de întoarcere” în cazul Republicii Moldova?” - „Văd. Prin înlăturarea cauzelor care au „marginalizat” jurnalismul autentic. Prin igienizarea scenei politice. Prin reinventarea sau regăsirea unor mecanisme economice care să facă viabile, robuste instituţiile media ataşate principiilor profesionale. Şi prin rezistenţa celora care îşi păstrează onoarea profesională şi îşi fac onest, pur şi simplu, meseria. Etc. (...) Nu văd nimic rău în faptul că jurnaliștii aleg să facă politică. Dar aceasta presupune să-și schimbe și profesia, nu doar simbolic, pentru un articol, de exemplu. Totodată, am anumite rezerve față de activitatea la o publicație de partid, deoarece aceasta nu mai ține de jurnalism”.
Alina Russu, președinta Comisiei Electorale Centrale
„Cu regret, constatăm că niciun reprezentant al instituțiilor mass-media nu a răspuns apelului CEC de a semna Codul de conduită prezentat și respectarea acestuia”.
Alina Țurcanu, editor TV Europa Liberă, membră a Consiliului de Presă 
„Jurnalistul este obligat prin definiție să fie echidistant și să respecte etica jurnalistică mereu, nu doar în campaniile electorale, indiferent unde lucrează. Să încerce să-și apere dreptul la liberă exprimare și dreptul de a-și face onest meseria, inclusiv în fața patronilor și a șefilor care îi cer altceva. (...) Codul deontologic spune că jurnalistul are dreptul să refuze şi să denunţe public cenzura de orice fel, să refuze orice însărcinare profesională care contravine legii şi principiilor de etică profesională. (...) Când te angajezi la o anumită televiziune care are o anumită reputație, trebuie să-ți dai seama că vei fi nevoit să faci și tu anumite lucruri nu tocmai corecte, chiar dacă angajatorul îți desenează totul în culori roz și îți promite totală libertate de gândire și expresie. Nu cred că în vreo redacție există reguli scrise care le cer jurnaliștilor să manipuleze, să facă propagandă, să toarne zoi la comandă, totul se face tacit, cel mai probabil. E mai dureros pentru cei care s-au angajat la o instituție aparent bună, care s-a transformat pe parcurs, pe măsură ce s-a schimbat patronul. Repet ce am spus mai sus, depinde de jurnalist dacă acceptă să facă anumite compromisuri ce vin în contradicție cu etica și deontologia și cu propriile principii și valori”.
Ludmila Andronic, jurnalistă, fostă președintă a Consiliului de Presă
„Eu nu aș dori să ajungem în situația în care să avem o instituție abilitată cu dreptul de a sancționa. Modelul civilizat înclină, totuși, spre auto-reglementare și standarde de etică. Sper ca presa noastră să înțeleagă acest lucru și să depună eforturile necesare pentru a păstra această situație. (...)
„Soluția (în cazul plagiatului –n.n.) este una – să educăm jurnaliștii, editorii și redactorii în spiritul neacceptării plagiatului. Să acceptăm, odată și pentru totdeauna, că plagiatul este un furt rușinos și că a plagia sau a permite publicarea/difuzarea/plasarea de materiale plagiate este, de asemenea, o crimă și o încălcare etică. Consiliul de presă a lansat recent o campanie de depistare și elucidare a plagiatului, sperăm că, măcar din rușine, plagiatorii vor renunța la acest prost obicei”.
