Autorii modificărilor propun ca alineatul „d) titularul nu începe difuzarea serviciului de programe de cel mult un an de la data eliberării licenţei” să fie completat la final cu sintagma „cu excepția cazului prevăzut la lit. d1)”. Litera d1) are următorul cuprins: „titularul nu începe difuzarea serviciului de programe de cel mult 3 luni de la data eliberării licenţei în cazul difuziunii printr-o reţea de comunicaţii electronice utilizată în bază de contract, pentru un serviciu de programe deja existent.”
În Nota informativă care însoțește acest proiect de lege, ministrul Tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, Vasile Botnari, precizează că „după obținerea licențelor de emisie pentru utilizarea capacităţii multiplexului A (majoritatea cărora au fost eliberate pe data de 01 aprilie 2016, iar ultimele 3 – pe data de 07 iunie 2016), până la 08 februarie 2017 doar 8 din 15 radiodifuzori-titulari de licențe de emisie au încheiat contractele cu furnizorul de multiplex, care, începând cu data de 01 noiembrie 2017, difuzează în eter semnalul digital cu 7 sloturi neocupate”. Potrivit ministerului, tergiversarea de către radiodifuzori a începerii difuzării serviciului de programe aduce nu doar prejudiciu material considerabil furnizorului de multiplex (de circa 40000 euro lunar), ci și îngrădește posibilitatea altor radiodifuzori interesați, care însă nu au reușit să obțină licența de emisie, să difuzeze programele sale prin intermediul multiplexului. „Prezentul proiect de lege va permite evitarea tergiversării începerii difuzării serviciului de programe printr-o reţea de comunicaţii electronice utilizată în bază de contract, prin specificarea și precizarea unor termeni rezonabili în acest scop, iar pentru ceilalți radiodifuzori fiind păstrat termenul actual de un an”, se menționează în Nota informativă.
Media Azi a solicitat opinia expertului media Ion Bunduchi pe marginea modificărilor propuse de autorii proiectului de lege:
„Reguli clare de joc sunt necesare peste tot. Dar câtă claritate ar aduce o asemenea completare a art. 27? Să presupunem, că mâine propunerea devine normă legală. Cum este aplicată? Licențele au fost eliberate pe 1 aprilie 2016, deci, de atunci au trecut mai mult de trei luni. Dacă legea zice că licența se retrage dacă nu începe difuzarea serviciului de programe cel mult 3 luni, iar CCA o retrage după 11 luni, cum este respectată legea? Altă nedumerire: dacă licența este acordată azi, iar peste 3 luni nu este gata multiplexul, ce se întâmplă?
Ce se poate întâmpla, dacă modificarea devine normă legală? Operatorul de multiplex își va recupera mai repede investițiile pe seama acelor televiziuni, care vor putea plăti tariful impus. Asemenea televiziuni ar putea fi străine ori cu conținut străin, în toate cele 7 sloturi rămase. Dar, de fapt, scopul televiziunii digitale terestre este o informare mai bună a cetățenilor. Deci, ar fi bine să fie găsite norme legale care să armonizeze interesele tuturor părților (populației, statului, televiziunilor) și nu să urmărească doar interesele unui agent economic.
Apropos, dacă tot ”se umblă” la art. 27, să amintim că el conține norme extrem de declarative și, deci, moarte. De exemplu, ce-ar însemna că ”titularul nu îndeplineşte sistematic condiţiile specificate în licenţă”, sau că ”titularul încalcă exigenţele prezentului cod”, sau că ”sînt încălcate normele privind regimul proprietăţii în audiovizual”?! Când au funcționat aceste norme? De câte ori au fost aplicate în practică? Poate, trebuia anume asemenea norme sau și aceste norme să fie concretizate, ca să poată fi aplicate? Prin urmare, constatăm, a câta oară, că intervențiile în legislație sunt propuse fără a fi urmărit beneficiul social major”.
Proiectul de lege a fost publicat pe portalul http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=3909 și poate fi comentat public până pe 9 martie 2017.