Alegeri noi. Nimic nou

Precizări de început

Alegeri locale noi. Gust amar și dezgust. Vechi. Despre „câinele de pază” e vorba. În loc să latre, se gudură.

Alegerile din 20 mai seamănă izbitor de mult cu zăpezile paralizante din orașele nordice rusești, pe timp de iarnă, și cu grindina devastatoare din raioanele moldovenești, pe timp de vară – nimeni nu le așteaptă. Toți știu că vin, dar nimeni nu le așteaptă. Iar ele vin. Și când vin, toți se apucă să măsoare înălțimea zăpezii și diametrul grindinei...

Alegeri locale noi au mai fost. Ca cele de acum – niciodată. Acum alegem și doi primari pentru două capitale - Chișinău și Bălți, în care se înghesuie majoritatea absolută a mass-media. Asta-i diferența! Gestionarii alegerilor n-o pot ignora dacă pun preț pe efortul comun în informarea electoratului.  

În alegeri, se știe, gestionarul principal este CEC. Cel secundar – CCA. În matematică valorile unor eforturi separate, cumulate, ar trebui să dea o valoare mai mare. În Moldova, să se știe, electorala bate matematica.

Precizări formale

Codul electoral, în art. 70, dispune ca mass-media să respecte Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale pentru alegeri parlamentare, alegeri locale generale şi referendumuri naționale și locale, aprobat de CEC. De observat:

CEC nu a adoptat un Regulament privind reflectarea campaniei electorale la alegerile locale noi din 20 mai. Le-o fi egalat cu celelalte multe de până acum din localitățile în care nu că radio sau tv, dar nici măcar cel mai mic ziar nu există.

CCA, tradițional, a adoptat Concepția privind reflectarea campaniei electorale fără a lua în calcul specificitatea actualelor alegeri locale noi. Litera legii, în mod expres, nu-l obligă, iar până la spiritul legii nu s-a ajuns.

Și CEC, și CCA, prin lege, au atribuția de a adopta acte normative. Acte normative care să asigure o informare adecvată a electoratului nu au fost adoptate.  

Legea nu obligă CCA să facă publică lista radiodifuzorilor locali. Legea nici nu-i interzice.

O lege, chiar de șchiopătează, poate da efecte scontate dacă este aplicată cu bună credință. „Buna credință” nu e o sintagmă abstractă. Lumea bună din lume are metru, concret, pentru  buna-credință – triplul test. Adică, o acțiune este făcută cu bună credință dacă dă răspuns afirmativ la trei întrebări:

CEC n-a luat în calcul specificitatea alegerilor locale noi din 20 mai. De ce?

CCA a adoptat Concepția de reflectare a alegerilor locale noi, făcând trimitere la un articol (64' alin. (10) inexistent în Codul electoral. De ce? Și ce putere juridică are norma bazată pe articolul inexistent?

CCA a adoptat declarațiile politicii editoriale a mai multor radiodifuzori fără o analiză corespunzătoare. De ce?

CCA a acceptat demersurile mai multor televiziuni importante, de știri și generaliste (TV Prime, Publika TV, TV Canal 2, TV Canal 3), prin care acestea anunțau că nu vor reflecta alegerile locale noi din 20 mai. Poate, oare, CCA, ca garant al interesului public, să admită ca atare televiziuni să nu reflecte un exercițiu democratic de vădit interes public?! Era de înțeles, dacă televiziuni tematice, precum Gurinel TV sau Pescuit și Vânătoare ar fi anunțat că nu se bagă în alegeri. În alte cazuri...

Televiziunile care au anunțat că nu reflectă alegerile, le-au reflectat, totuși, cum e și normal, dar au favorizat, mai ales, un concurent electoral (Silvia Radu) și au defavorizat alt concurent electoral (Andrei Năstase), ceea ce nu mai e normal. Cum califică CCA atare situație? Se simte, cumva, tras pe sfoară?

CCA, începând cu 8 mai, timp de câteva zile, a fost bombardat atât din interior (o membră CCA), cât și din exterior (societate civilă, actori politici) cu solicitări de a pune la respect televiziunile care în alegeri s-au angajat să facă una, dar fac cu totul alta. CCA a reacționat. Pe 22 mai. Și a împărțit avertizări publice. După alegeri. De ce? De ce un concurent electoral bănuit de fraudă „reușește” să treacă trei instanțe judecătorești până în ziua scrutinului, iar televiziunile cu pricina nu ajung nici măcar la CCA?

Sunt cunoscute rezultatele primului tur al alegerilor. Ele nu sunt tocmai cele pentru care au militat, deschis sau camuflat, televiziunile înregimentate politic. Nu este treaba televiziunilor să ia pâinea de la gura concurenților electorali. Dar dacă au făcut-o, ce spune acum electoratul? Că au încercat, nereușit, să-l influențeze, să-l dezinformeze, să-l manipuleze? Dar, de fapt, mai au cui spune?

Întrebări mai sunt, multe. Răspunsuri nu-s. Și nici loc în comentariu.

Precizări de final

Alegerile locale noi, deși sunt o premieră, au înregimentat politic bună parte a mass-media, ca și în alegerile anterioare de tot tipul.

Mass-media înregimentată a abandonat misiunea firească ce-i revine, considerând, probabil, mai foșnitoare bancnota de partid în buzunar, decât democrația în țară.

Gestionarii procesului electoral au eșuat și de data aceasta în încercarea (dacă a fost) de a asigura o informare adecvată a alegătorilor prin intermediul întregii mass-media.

Propunere de final

Triplul test nu e de sorginte moldovenească, dar, poate, îl împrumutăm și-i facem rodaj. Fără tam-tam mediatic, că nu-i semafor inteligent și nici electrobuz. Fiecare implicat în procesul electoral, cu responsabilități mai mari sau mai puțin mari, să treacă prin sita testului ca printr-un examen de conștiință.

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.