Angela Sîrbu: „Hackathoanele au însemnat mereu evenimente vii și antrenante, unde participanții trec printr-o experiență unică, deosebită”

 
Media Azi: Doamnă Angela Sîrbu, vă mai amintiți de acea primă ediție a hackatonului? Ce scopuri vă propuneați atunci să realizați prin intermediul acestei competiții?
 
Angela Sîrbu: La prima ediție a hackathonului de media au venit mulți doritori, cam 100, depășind toate așteptările, atât pe ale mele, cât și pe ale Internews, organizația americană la care lucrez și împreună cu care am avut ideea și mijloacele necesare pentru hackathon. Și nu toți doritorii știau în ce se bagă, ce este un hackathon. Hackathonul este un fel de competiție de câteva zile, care adună la un loc oameni din diferite domenii, de multe ori adiacente, care formează echipe mici dar diverse cu scopul de a inventa ceva util pentru alți oameni. Genul acesta de evenimente s-a răspândit mai ales odată cu noile tehnologii. De exemplu, multe din aplicațiile pe care le folosim astăzi pe smartphone au fost concepute și desăvârșite în cadrul unor hackathoane. Exact asta ne-am propus și noi: să aducem la un loc, într-o singură încăpere – o hală numită Generator Hub din Chișinău – jurnaliști, activiști civici și specialiști IT pentru a-i incuraja și motiva să inventeze niște aplicații și proiecte care ar răspunde unor nevoi specific locale. I-am încurajat cu ajutorul unor traineri talentați de pe loc și din străinătate care le-au împărtășit propria experiență și le-au adus la cunoștință ultimele inovații din domeniu. Și i-am motivat cu ajutorul unor premii promise echipelor care vor avea cele mai bune idei, vor coopera cel mai bine și vor avansa cel mai mult în punerea ideilor în practică. De atunci și până astăzi au avut deja loc trei asemenea hackathoane, câte unul pe an. În iulie anul acesta urmează al patrulea. La primele trei ne-am axat pe jurnalism cetățenesc, educația media și monetizarea conținutului online, adică am căutat noi metode de a face bani din internet.      
 
M. A.: Care au fost principalele rezultate, impactul propriu-zis al edițiilor de până acum ale hackatonului de media "Puterea a cincea", atât pentru echipele participante, cât și pentru consumatorii de media?
 
A.S.: Dacă ați intrat măcar o dată pe lună pe Facebook sau pe alte rețele de socializare, sigur ați auzit de troli, conturi fictive create de indivizi sau de organizații fie pentru a ascunde adevărata identitate, fie pentru a răspândi știri false sau a suscita în mod artificial interesul publicului pentru un anumit subiect, dar în cele mai multe cazuri în online-ul moldovean, pentru a face mici măgării fără teama de a fi descoperiți și responsabilizați. Acești troli se activizează mai ales în perioada campaniilor electorale, a unor crize politice... Iar noi la unul din hackathoane le-am găsit ac de cojoc: o echipă de-a noastră a inventat aplicația trolless, o extensiune pentru Google Chrome care le oferă celor care și-o instalează acces la o bază de date cu trolii descoperiți deja de comunitatea online. Dacă îți apare un trol, comentându-ți postările pe Facebook, aplicația îi agață imediat o etichetă roșie și așa știi că e trol. Tot așa au mai fost inventate aplicațiile officialalert.md, care te anunță de fiecare dată când o instituție de stat urmărită de tine își actualizează datele de pe site, DIY News, care ajută oamenii, pe oricine, nu neapărat jurnaliștii, să producă știri video cu ajutorul imaginilor filmate cu telefonul mobil. Un alt rezultat este faptul că am obișnuit profesioniștii din diferite domenii să colaboreze la crearea unor produse noi, iar echipele care s-au manifestat la primul hackathon au revenit la celelalte, cu idei mai îndrăznețe, proaspete.
 
M. A.: Ați fost prezentă și ați urmărit evoluția echipelor la două ediții anterioare. A existat un moment – sau mai multe – mai deosebit, pe care să nu-l fi uitat nici până astăzi, legat de această competiție?
 
A.S.: Pentru mine, pentru alți organizatori și pentru traineri hackathoanele au însemnat mereu evenimente vii și antrenante, dar participanții la hackathon sunt cei care trec printr-o experiență într-adevăr unică, deosebită. Imaginați-vă că, odată intrați în hala unde are loc hackathonul, ei nu mai ies de acolo trei zile, dorm pe scaune pe apucate, manâncă, beau cafele și mereu comunică așa încât li se nasc idei, acestea au timp de gestare, apoi iau un contur tot mai clar, fiind puse, în cele din urmă, în aplicare, totul în acest răstimp scurt, dar dens. E impresionant să-i urmărești și să vezi cum se schimbă relațiile dintre ei din prima oră a hackathonului până în clipa în care ies pe ușa halei, unii ducând cu sine și niște premii.
 
A existat un lucru mai degrabă bizar decât deosebit pe care mi-l amintesc de la cel de-al treilea hackathon, când printre noi am observat deodată niște tipi pe care nu-i invitase nimeni și despre care nu știam cine sunt, făcându-ne poze și aruncându-ne priviri suspicioase. Nici pănă azi nu știm cine erau. Cert este că o ambasadă străină din Chișinău, din partea căreia au zis că vin, a dezmințit că ar fi trimis pe cineva la hackathonul nostru. Una peste alta, eu zic că a meritat deranjul, dacă cei doi indivizi, iar cu ajutorul lor și vreo instituție din R. Moldova, au aflat ce e un hackathon. 
 
M. A.:  Ce sfaturi le-ați putea da echipelor care s-au înregistrat la ediția 2018, a patra, a hackathonului? Ce calități sunt apreciate mai mult de juriu, la ce ar trebui să atragă atenția participanții,  pentru a ajunge în posesia unuia din cele cinci premii puse în joc?
 
A.S.: Înainte să încerce să-și pună în aplicare ideile cu care vin la hackathon, ba chiar înainte de a le formula, să aplece urechea la ce au de spus experții și mentorii, iar pe întreg parcursul competiției să încerce să învețe cât mai mult de la invitați. Să folosească hackathonul ca pe o șansă de a dezvolta proiecte care nu numai că ar fi utile altora, dar le-ar deschide lor perspective în viața profesională, proiecte care să poată fi continuate, extinse. Să se relaxeze și să aibă mereu în minte faptul că eșuarea ideii cu care au venit la hackathon, daca au avut o idee prealabilă, nu înseamnă un eșec pentru ei ca oameni, pentru că hackathonul este o ocazie să învețe lucruri noi, să lege prietenii și relații, pur si simplu, să se distreze în compania unor oameni cu idei similare.
 
M. A.: Juriul, de asemenea, are în astfel de competiții, o mare responsabilitate. Ce doleanțe ați avea pentru membrii juriului?
 
A.S.: Rolul juriului este nu doar să evalueze sau să dea note produselor și activității participanților la hackathon, dar și să-i ghideze pe parcursul întregului „proces de creație”. O implicare cât mai activă a membrilor juriului în această fază a hachathonului este mereu binevenită și ma bucur că așa s-a și întâmplat de fiecare dată. Succesul proiectelor și a hackathonului depinde într-o masură considerabilă de colaborarea și comunicarea dintre juriu și participanți.