Eşti aici

Loretta Handrabura: „Pentru un jurnalist, o jurnalistă respectarea echilibrului de gen este nu doar preferabil, ci obligatoriu”

27 Ianuarie 2020
1868 de afişări
Media Azi: Doamnă Handrabura, ca specialistă în domeniul egalității de gen ați colaborat destul de intens cu jurnaliștii și ONG-le din media. Cum apreciați, cât de „echilibrată” este presa de la noi, în interiorul breslei? 
 
Loretta Handrabura: Pe interior, instituțiile media sunt dezechilibrate sub aspectul raportului bărbați și femei implicați în elaborarea produselor media. Deși jurnalismul, ca și alte domenii este feminizat, managementul media, cu câteva excepții, este preponderent masculin. În schimb, predomină reporterele pe teren. Or, politicile editoriale, indiferent de cine ia decizii și este proprietarul, trebuie să asigure echilibrul de gen în virtutea faptului că tratamentul egal al femeilor și bărbaților reprezintă un drept fundamental definitoriu. Acest drept stă la baza societății democratice moderne și este indispensabil pentru dezvoltarea acesteia.

Cu siguranță, jurnalistele au cunoștințe suficiente pentru a se regăsi în top managementul media, a reuși să gestioneze o instituție și să își asume responsabilități. Mă gândesc la Alina Radu, directoare la ”Ziarul de Gardă” unul dintre cele mai citite publicații periodice din Republica Moldova. Problema este, precum demonstrează mai multe studii recente, în dificultățile în armonizarea timpului afectat serviciului și cel destinat familiei. Femeile în continuare alocă mai mult timp în realizarea sarcinilor domestice și în îngrijirea copiilor, rudelor bolnave în detrimentul creșterii profesionale.
 
M. A: Pe lângă faptul că există acest dezechilibru în redacții, observăm și anumite deficiențe în conținutul materialelor jurnalistice, mai ales când e vorba de surse. Și aici îmi vine în minte exemplul „Experți vs Experte”. Or, observăm, cu unele excepții, că atunci când se abordează subiecte pe teme ce țin de politică, internă sau externă, economie, finanțe, așa-numitele domenii „grele”, se apelează la experți. Iar atunci când e vorba de sănătate, în special, cea a copiilor, educație etc., de cele mai dese ori, vedem că sunt intervievate experte. De ce credeți că se întâmplă acest lucru și ce să facem pentru a echilibra reprezentarea de gen în conținutul mediatic?
 
L. H.: Invocarea faptului că există puține experte care își pot exprima părerea sau pot explica anumite lucruri publicului larg pe subiecte politice, economice, financiare este falsă. Anual, sunt mai multe absolvente decât absolvenți cu licență, masterat și doctorat. Or, acestea-s potențiale experte a căror expertiză, experiență, cunoștințe contează cu adevărat și poate fi valorificată. Trebuie doar să le identificăm, să le includem într-o bază de date și să le scoatem din anonimat.

Chiar și evenimentele organizate de bărbați, unde auditoriul este preponderent masculin, nu reprezintă un temei de a nu lua în seamă și părerile femeilor. Jurnalistul sau jurnalista comunică despre acest eveniment, deopotrivă, bărbaților și femeilor, care conviețuiesc în societatea noastră. În asemenea caz, este foarte relevant de a afla opinia femeilor, deoarece orice eveniment public are impact și asupra bărbaților, și asupra femeilor. Astfel, pentru un jurnalist, o jurnalistă respectarea echilibrului de gen în ceea ce privește sursele, protagoniștii, subiectele abordate este nu doar preferabil, ci obligatoriu. 
 
M. A.: Ca să lămurim un lucru pentru toată lumea: folosirea formelor feminine în materialele de presă, este un moft, un „trend cool” sau putem considera că e unul din mijloacele prin care presa poate contribui la asigurarea echilibrului de gen în societate?  
 
L. H.: Folosirea unui limbaj echilibrat în privința genului și prin utilizarea corespondentelor feminine pentru funcții, profesii, ocupații nu este, nicidecum, un moft și nici ceva la modă. Este dovada unui tratament lingvist egal. O limbă care face femeile invizibile este amprenta unei societăți în care acestea au un rol secundar. Pentru că limba este politică. Am demonstrat acest lucru în studiul Limbajul nonsexist, publicat anul trecut și pe care l-am elaborat împreună cu lingvista Alexandra Gherasim și lexicograful Marin Butuc. Lucrarea este fundamentată științific și conține recomandări practice în baza Clasificatorului Ocupațiilor din țara noastră. Folosirea doar a masculinului ca normă generică pentru numele de profesii sau funcții atunci când limba română permite și recomandă și femininul, prin sursele lexicografice, cum sunt dicționarele, este o formă de sexism sau de discriminare de gen prin limbaj.  
 
M. A.: Știu că promovați intens folosirea termenilor la feminin pentru profesii, chiar prin exemplul propriu. Prin 2011, pe când eram reporteră pe politic, iar dvs. erați la Ministerul Educației, cineva de acolo făcea glume că ministerul era condus de trei femei - de „un ministru al Educației, „un viceministru și „o viceministrĂ”, adică dvs. Iar, ulterior, la Ministerul Tineretului și Sportului, ați fost „ministrĂ”. În acest context, când e vorba de funcții, mai ales de cele politice, mulți colegi din presă spun că nu folosesc denumirile de funcții la feminin pentru că, fie nu sunt corecte, fie sună impropriu, iar pe de altă parte, că nici nu prea avem femei în politică, foarte vocale și care să promoveze egalitatea de gen. Dvs. cum vi se pare interacțiunea presei și a femeilor din politică?
 
L. H.: Am insistat încă acum zece ani pentru folosirea femininului, deoarece știam că am dreptate. Marea lingvistă Mioara Avram în lucrarea sa Cuvintele limbii române între corect și incorect, editată și la noi în 2001, îmi amintesc că recomanda formele feminine atunci când acestea există, și nu masculinul corespunzător sau compusele greoaie cu femeie cum ar fi femeie avocat, femeie consilier.

Presa în ultimii cinci ani face dovadă că s-a autosesizat asupra derapajelor de gen pe care le făcea întărind unele stereotipuri în ceea ce privește rolurile pe care le au bărbații și femeile în viața privată și cea publică.

Analiza discursului public din perspectiva de gen a/al candidatelor/-ților în alegerile parlamentare noi în circumscripțiile electorale uninominale nr. 17, 33, 48 și 50 din 20 octombrie 2019, spre exemplu, ne-a arătat că toți candidații și candidatele au beneficiat de șansa să se facă cunoscuți prin dezbaterile organizate de media audiovizuală. Regretabil că unele candidate independente (Emilia Ristic, Carolina Panico, Lidia Grozav) și Svetlana Popa de la PSRM nu s-au prezentat la nicio dezbatere. Ele, asemenea candidaților Vitalii Evtodiev, PSRM, circ. 48, Ion Angheluță, independent, circ. 17, au ignorat în totalitate șansa de a se face vizibile prin intermediul media, de a vorbi despre prioritățile de mandat ca femei care au o expertiză în spate și de a câștiga încrederea cetățenilor de pe circumscripția pentru care s-au implicat în competiția electorală.

În ceea ce privește presa care a reflectat scrutinul, doar moderatoarea emisiunilor de dezbateri de la TV8 a utilizat firesc și corespondentele feminine în raport cu candidatele care au participat la emisiunile de dezbatere electorală.

Citiți continuarea interviului aici.
 

Pentru revista Mass-media în Moldova: Irina GOTIȘAN