În căutarea unui nou model economic și democratic al presei

Deja de un deceniu multă lume așteaptă moartea presei scrise. De fapt, când apăruse radioul se întâmpla același lucru. Cu apariția televiziunii, toată lumea se aștepta să moară ziarele și posturile de radio. Criza actuală afectează toate tipurile de media în întreaga lume și îi face pe jurnaliști, cercetători să caute soluții fiabile pentru salvarea presei. E adevărat că formele de manifestare a crizei diferă de la o țară la alta și, totuși, fenomene precum disponibilizări masive ale jurnaliștilor din presa scrisă, închiderea instituțiilor de presă, retransmisia și reproducerea gratuită a informației, scăderea încrederii în mass-media supuse legilor profitului și acționarilor atotputernici se întâmplă în toată lumea.

Titlul sugestiv al cărții Cum să salvăm media. Capitalism, finanțare participativă și democrație, apărută la editura Comunicare.ro, trezește, oarecum,  o doză de scepticism, dar și o anumită speranță de a găsi soluții pentru  reinventarea  mass-mediei. De menționat că autoarea studiului, Julia Cagé, deținătoare a unui doctorat la Harvard, este o economistă franceză specializată în economia politică și economia mass-mediei, pe care o predă la Universitatea Sciences Po din Paris. Fiind familiarizată cu realitățile mediatice vest-europene și cele americane, bazându-se pe date statistice privind evoluțiile de ultimă oră, cercetătoarea nu se limitează la analiza lor aprofundată, dar propune un nou model economic pentru mass-media democratică, acesta urmărind să garanteze libertatea și independența presei.  Cartea a apărut la prestigioasa editură Seuil în 2015 și până în prezent a fost tradusă în 11 limbi de circulație internațională, iar în 2016 a primit premiul special al juriului, acordat de Asociația de Jurnalism și Cetățenie din Franța la „Prix des Assises”. Un avantaj al acestui volum este formatul   redus, de doar 134 de pagini, invitându-i pe cei interesați să viziteze anexa tehnică disponibilă online, unde sunt prezentate detaliat  sursele și metodele utilizate, dar și multe alte informații utile.

Criza informației

Se știe că informația independentă și obiectivă este ca și oxigenul pentru democrație sănătoasă. Dar astăzi informația este în pericol, iar „pe cale de dispariție nu sunt doar jurnaliștii, ci și informația pe care doar ei o pot produce”[1].

În timp ce se desființează posturile de muncă în presa scrisă, site-urile de informație online angajează specialiști în presa online. Desigur, linkurile interesante, video-urile online, graficele animate ne permit să înțelegem mai bine actualitatea. Dar posibilitățile digitale  nu au venit ca o completare a unui conținut bazat pe informații de calitate, ci în detrimentul acestuia.  Autoarea amintește că Internetul, ca de altfel toate media înaintea lui, se hrănește prioritar din presa scrisă.  A devenit aproape proverbial faptul că în Franța,  telejurnalele de seară se fac cu Le Monde pe genunchi. Iar în SUA  circa 80% dintre link-urile de pe site-uri, bloguri sau rețele sociale trimit astăzi la media tradiționale.

Reducerea investițiilor în presa scrisă duce la scăderea calității informației și reprezintă, astfel, un pericol la adresa democrației. Se conturează paradoxul media: ”Un număr mic de actori (0,14% din populația activă a Franței în 2013), cu o pondere în economie relativ scăzută și care se bazează pe un număr încă și mai mic de salariați, ajung la un public extrem de larg și îl pot influența în luarea unor decizii esențiale pentru buna funcționare a democrației”[2]. Astfel, modelul societății pe acțiuni și al autofinanțării prin vânzări și publicitate s-a dovedit puțin capabil să răspundă provocărilor cu care se confruntă azi media. Acest model în condițiile concurenței a dus la reducerea costurilor, la înlocuirea informației cu infotainment și entertainment în defavoarea publicului.

Sfârșitul iluziilor

În căutarea unui nou model al mass-media este nevoie să clarificăm cauzele crizei survenite, precum și noile realități sociale și economice. Aceste cauze Julia Cagé le numește foarte sugestiv iluzii, iar una dintre cele mai importante ar fi iluzia publicității. Aceasta devine garantul libertății presei în lumea anglo-saxonă, dar în prezent media nu mai poate trăi din publicitate. Autoarea face o radiografie a piețelor  din SUA, Franța și Germania în baza datelor statistice și ne arată că mana cerească reprezentată de publicitate e în scădere, iar ponderea presei în cheltuielile totale de reclamă și publicitate s-a redus. În Franța, spre exemplu, ponderea publicității în cifra de afaceri a ziarelor din 2000 s-a redus de la 45 % la 35%, iar în SUA , începând cu 2006, se constată o prăbușire a ponderii publicității în cifra de afaceri a ziarelor, chiar dacă luăm în calcul publicitatea digitală.

Printre șirul de iluzii evocate de autoare, ne vom opri la cea a publicului de ordinul milioanelor de internauți și a mediei susținute de stat,. Cercetările statistice indică faptul că ziarele nu reușesc să obțină profit de pe urma publicului digital, nici măcar atunci când acesta plătește. Veniturile din publicitate generate de un cititor de presă scrisă sunt de 20 de ori mai mari decât cele generate de un cititor online. Accentul ar trebui pus pe calitate, pentru ca cititorii să fie motivați să plătească pentru conținut, dat fiind faptul că, în viitor, cea mai mare parte de venit a ziarelor va fi obținută  din abonamente și din vânzările la chioșc, consideră autoarea. Conținuturile plătite sunt viitorul unei industrii în care publicitatea va ocupa tot mai puțin loc (41% din ziarele din SUA nu pot fi accesate gratuit, fiindcă și-au ridicat „ziduri de plată”).

Subvenționarea mass-mediei de către stat pentru menținerea pluralismului politic este de asemenea o iluzie. Chiar dacă în Franța subvențiile acordate presei sunt numeroase și complexe, în opinia autoarei, acestea ar trebui reformate. În prezent, majoritatea publicațiilor tipărite și online beneficiază de TVA-ul super redus și de tarife preferențiale la transportul poștal, inclusiv presa de divertisment, în timp ce un sistem mai simplu și mai clar ar fi rezervat doar presei generaliste și politice.

Subvențiile constituie o fracțiune destul de redusă din cifra de afaceri a ziarelor (în general, mai puțin de 5%). Iar o analiză pertinentă a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale plătite de ziare către stat demonstrează că ele  depășesc cu mult subvențiile de la stat. Totodată cercetătoarea aduce exemplul universităților și centrelor de cercetare care beneficiază de finanțări publice net superioare față de impozitele pe care le achită, dar și de  alte venituri, obținute din ajutoare publice. Acest model ar putea fi urmat și de media, consideră ea. Asistăm la apariția ideii conform căreia viitorul mijloacelor de comunicare ar ține de sectorul non-profit, iar donatorii bogați, care investesc milioane în media, ar trebui scutiți de impozite.

Citiți continuarea articolului aici.
 
Pentru revista Mass-media în Moldova: Ludmila LAZĂR