Eşti aici

Acasă » În Lume » Propaganda externă pe micile ecrane din Moldova - o poveste fără sfârșit

Propaganda externă pe micile ecrane din Moldova - o poveste fără sfârșit

12 Mai 2021
1346 de afişări
În Moldova
Aneta Gonța, cercetătoare media
 
Despre modificările unei legi nou-nouțe

Între 10 februarie 2018 și 22 decembrie 2020, în Republica Moldova a fost în vigoare o prevedere a Codului serviciilor media audiovizuale (CSMA) care încerca, oarecum, să protejeze spațiul informațional autohton de conținut susceptibil de a influența unilateral opinia beneficiarilor și beneficiarelor de informație și care vine din afara țării. Numită popular „legea anti-propagandă”, prevederea se conținea, de fapt, într-un alineat al articolului 17 din legea audiovizuală și suna astfel:

  • „(4) În vederea protejării spaţiului audiovizual naţional şi asigurării securităţii informaţionale, se permite furnizorilor de servicii media şi distribuitorilor de servicii media transmisiunea programelor de televiziune şi de radio cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în SUA şi Canada, precum şi în statele care au ratificat Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră.”
Altfel spus, timp de aproape trei ani, furnizorii și distribuitorii de servicii media audiovizuale nu au putut retransmite programe informative, informativ-analitice, politice sau cu tematică militară produse, bunăoară, în Georgia, Grecia, Luxemburg, Olanda, Suedia sau Federația Rusă, toate fiind state care nu au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Prevederea țintea în special conținutul rusesc, având în vedere faptul că în țara noastră nu sunt retransmise programe cu specificul menționat din celelalte state nesemnatare ale Convenției. Inițiatorii (Partidul Democrat), dar și promotorii ideii de a limita cantitatea programelor din Rusia au și botezat-o sugestiv „legea anti-propagandă”, deși nici cuvântul propagandă, nici verbul a interzice nu se regăseau în articolul cu pricina. Astfel, o perioadă, mai multe programe rusești cu un conținut vădit propagandistic au lipsit de pe ecranele moldovenilor. Bineînțeles, și faptul de a interzice, dar și gradul real de limitare a propagandei externe (care a venit pe multe alte căi, inclusiv prin emisiunile de divertisment, seriale și filme) rămân discutabile, dar cert este că grila de emisie a anumitor televiziuni a fost ceva mai aerisită de conținut rusesc susceptibil de a vulnerabiliza mințile beneficiarilor și ale beneficiarelor de informație din țara noastră. Dar asta doar până la sfârșitul anului 2020, când deputații Partidului Socialiștilor și cei de la Pentru Moldova au umblat la articolul 17 al CSMA și l-au modificat, din nou, astfel:        
  • „(4) În vederea protejării spațiului audiovizual național și asigurării securității informaționale, furnizorii de servicii media și distribuitorii de servicii media au dreptul să includă în oferta de servicii transmiterea programelor de televiziune și de radio cu conținut militar, locale sau achiziționate din state terțe, care corespund prevederilor Concepției și ale Strategiei securității informaționale a Republicii Moldova.”
Aparent, modificarea — care, apropo, nu vorbește despre programe informative, informativ-analitice și/sau politice — vine tot pentru a proteja spațiul audiovizual național și pentru a asigura securitatea informațională a Moldovei. Mai mult, autorii modificării pretind că reluarea retransmiterii programelor buclucașe din „state terțe” ar trebui să se facă în corespundere cu prevederile Concepției și Strategiei securității informaționale a Republicii Moldova. Dar oare așa să fie? 

O lectură în diagonală a Strategiei securității informaționale a Republicii Moldova pentru anii 2019-2024, la care presupunem că fac  referire autorii modificărilor CSMA, arată altceva. Documentul este unul prețios, după mine, și merită o atenție deosebită și o analiză  particulară, mai ales că este suplimentat și de un Plan de acțiuni menit să îmbunătățească lucrurile în domeniul securității informaționale a  țării noastre, inclusiv pe segmentul mediatic. Acum, însă, cităm din Strategie doar următoarele: „Pe parcursul afirmării, consolidării și  dezvoltării sale ca stat, Republica Moldova a fost supusă în repetate rânduri unor campanii de denigrare informațională, în special  de influență externă, cu un impact negativ sporit asupra populației”. Mai mult, documentul face referire la declarația Parlamentului  Republicii Moldova din 2018 privind „condamnarea atacurilor provenite din Federaţia Rusă asupra securităţii informaţionale  naţionale şi amestecul abuziv în activitatea politică din Republica Moldova, care stipulează că atacurile media din exterior vizează  denigrarea Republicii Moldova, a unor instituţii şi a unor oficiali, dar cel mai grav este că vizează denigrarea cetăţenilor ţării”. Nu în  ultimul rând, aceeași Strategie recunoaște că „la etapa actuală, propaganda, dezinformarea și/sau informarea manipulatorie sunt  extrem de dinamice, iar resursele alocate în acest scop de către terți depăşesc cu mult capabilităţile de răspuns şi de combatere a  fenomenului respectiv ale Republicii Moldova”, anumite măsuri fiind, totuși, puse în responsabilitatea Consiliului Audiovizualului,  Serviciului de Informații și Securitate, ONG-urilor de media și a mass-mediei.

„Никогда такого не было, и вот опять!”[1]

În aceste condiții, furnizorii și distribuitorii de servicii media au decis că programele restransmise din Federația Rusă nu atentează în niciun fel la securitatea informațională a Republicii Moldova și au reluat retransmiterea buletinelor de știri, dar și a emisiunilor politice și cu un caracter militar din această țară. O victorie a pluralismului mediatic, vor spun unii. O sfidare a legilor acestei țări, vor spune alții. O desconsiderare crasă a interesului cetățenilor și cetățenelor Republicii Moldova, în favoarea unor interese înguste, de moment, dar cu bătaie lungă, ale unor politicieni și politiciene de conjunctură, poate fi o a treia presupunere. Eu cred că pluralismul mediatic este crucial într-o societate democratică. La fel, fiecare stat din lumea asta are dreptul și libertatea să-și construiască sistemele mediatice și agenda media așa cum consideră, protejându-și cetățenii și cetățenele, dar și spațiul informațional propriu. Și mai cred că nu interzicând rezolvăm problema propagandei externe, de oriunde ar veni ea. Omul are dreptul să urmărească orice fel de conținut mediatic dorește. Dar, toate astea în condițiile în care TOATE statele s-ar îngriji de spațiul lor informațional, inclusiv Republica Moldova. 

Să luăm, bunăoară, posturile Primul în Moldova, NTV Moldova și RTR Moldova. Toate trei au readus în program buletine de știri ale posturilor-mamă din Rusia, dar și, în unele cazuri, emisiuni politice și cu un caracter militar. În Săptămâna Patimilor, dar și în cea luminată din acest an, buletinele de știri de la cele trei posturi, provenite din Federația Rusă, au gravitat în jurul câtorva teme majore, repetate și detaliate aproape zilnic. Din lipsă de spațiu, iată doar câteva exemple:

  • Nenumărate declarații, vizite, ordine, discuții, întâlniri, convorbiri telefonice ale lui Vladimir Putin pe subiecte de la reforma CEC (inițiată de Putin și în urma căreia sistemul ar fi cel mai bun din lume, potrivit șefei instituției), până la organizarea odihnei de vară a elevilor.      
  • Vaccinul rusesc Sputnik V este recunoscut drept cel mai eficient de mai multe țări ale lumii și așteptat cu sufletul la gură de indieni, unguri, austrieci, germani etc., iar brazilienii și alții care au refuzat omologarea vaccinului, fac, de fapt, jocul SUA. În același timp, de vaccinurile Pfizer sau AstraZeneca sunt legate numai scandaluri în Europa.
  • În India (și foarte rar în alte state) pandemia generată de SARS-CoV-2 face ravagii, iar Federația Rusă, în care virusul este doar în statistici prezentate rapid în fiecare buletin, cu menționarea că procesul de vaccinare se desfășoară excepțional, ajută statul indian să facă față dezastrului.
  • Un al doilea vaccin rusesc a fost dezvoltat și aprobat în această perioadă (Sputnik Light), anunțul despre finalizarea procesului fiind făcut de președintele țării, în direct la TV.
  • Ping-pongul expulzării diplomaților ruși din Cehia, Bulgaria, România etc. și vice-versa este un atac nejustificat al Occidentului asupra Federației Ruse.
  • Trei indivizi arestați la Minsk au recunoscut implicarea în tentativa de lovitură de stat și asasinat al lui Alexandr Lukașenko, tentativă pusă la cale de serviciile secrete americane.
  • Ziua Mondială a Libertății Presei este pusă sub semnul întrebării de NTV, care declară că mai mulți jurnaliști ruși de la NTV, Sputnik sau Rossia 24 sunt intimidați, iar conturi pe rețelele sociale aparținând acestor instituții media au fost blocate în ultimul an de către Occidentul care promovează libertatea de exprimare.
  • Nenumărate materiale dedicate apropierii zilei sfârșitului celui de-al doilea război mondial, numită în Federația Rusă „Ziua Victoriei în Marele război pentru apărarea Patriei” au ocupat spații generoase în buletinele de știri de la cele trei televiziuni, cu o tematică largă, începând cu „fețele victoriei”, repetițiile pentru această zi din diferite regiuni ale Rusiei, istorii ale veteranilor, până la acțiuni ca „dictarea victoriei” – în care oameni din diferite generații au răspuns simultan la întrebări despre război.
Este de precizat că toate știrile prezintă Rusia în lumină exclusiv pozitivă în raport cu orice actor străin care îi dorește răul, are atitudini rusofobe și face jocul SUA. Mici escrocherii, de exemplu, care se întâmplă periodic sunt aduse în fața publicului doar după ce organele statului iau atitudine și găsesc soluții pentru ca astfel de cazuri să nu se mai repete. Iar expozițiile, prezentate la rubrica dedicată culturii, deși intitulate „Visul american”, vor primi neapărat și eticheta „apusul civilizației occidentale”. O remarcă importantă trebuie făcută cu referire la postul RTR Moldova, care, în zilele de lucru ale săptămânii inserează știri din Rusia în buletinul local, intitulat „Вести в мире” (știri din lume, adică). În această rubrică, peste 80% din conținut provine din Federația Rusă, și aparține jurnaliștilor de acolo, iar cuvinte ca „отечественная космонавтика” (cosmonautica națională), „наша столица” (capitala noastră), „наша родина” (patria noastră), „наша страна” (țara noastră), „наши соотечественники” (conaționalii noștri), „наш президент” (președintele nostru) etc., toate cu referire la Rusia, Moscova și președintele Federației Ruse sunt omniprezente, jurnaliștii de la Chișinău neintervenind în niciun fel în acest conținut, care, se pare, nu are nicio legătură cu securitatea informațională și nu doar a statului Republica Moldova.           

La război, ca la război!

Pe lângă buletinele de știri, la Primul în Moldova, de exemplu, poate fi urmărită și o emisiune intitulată „Время покажет” (Timpul va arăta), constituită din două părți și pusă pe post de patru ori pe săptămână, timp de două ore și jumătate (între 12.30 și 15.00). Emisiunile difuzate în săptămâna 26-30 aprilie 2021 au avut un caracter eminamente geopolitic, moderatorii punând în discuție, cu 6, 7 sau 8 invitați în platou, subiecte legate de scandalul diplomatic dintre Rusia, Cehia și Bulgaria și consecințele acestuia, situația din Ucraina, dar și alte tematici conexe. Emisiunile abundă în acuzații, insulte, injurii chiar, și discurs de ură în raport cu orice opinie care aparent se prezintă ca una diferită de cea a majorității, precum și cu persoanele care o exprimă sau la care se referă subiectul. Cu argumentul (perfect valabil și cu drept la viață pentru publicul rus) că dezbaterile vin să apere Federația Rusă și pe cetățenii/cetățenele ei de atacurile grosolane ale Occidentului, în frunte cu SUA, atât invitații, cât mai ales moderatorii acestor emisiuni își permit să insulte pe oricine, fără drept la replică, numindu-l pe președintele Parlamentului European, de exemplu „schizofrenic”, valorile europene – un gol imens, un sistem schizofrenic de valori; pe președintele SUA – un bătrân bolnav sau pe cel al Ucrainei – un comic mic, ce seamănă cu o păpușă rusească fără echilibru, un câinișor al americanilor etc. Invitații străini (jurnaliști americani, ucraineni sau germani, de exemplu) sunt umiliți după fiecare propoziție pe care o spun, și asta atunci când sunt lăsați să spună ceva. Replici de genul „nu avem nevoie acum de comentariul dvs., deocamdată sunteți nr.6” sau „atenție la ce spui, prietene, altfel o să-ți ștergem zâmbetul de pe față” sunt la ordinea zilei și nimeni nu ripostează adecvat. Este, probabil, formatul emisiunii, iar cei care acceptă invitația își asumă acest rol. În același timp, totuși, e greu să faci față agresivității, tonalității și cantității de fraze și expresii acuzatoare și unilaterale, timp de 2,5 ore, de patru ori pe săptămână. Mai ales că și Moldova este amintită tangențial în aceste emisiuni, fie că este vorba despre regiunea transnistreană, fie, moderatorul îi trimite în glumă pe anumiți invitați în țara noastră dacă au nevoie de un pașaport fals. Pe scurt, vorbim de războiul rece în direct, în care „granzii” își măsoară forțele, iar cei mai mici, numiți de moderatorii aceleași emisiuni „politicieni provinciali” care fac „diplomație provincială”, sunt folosiți pe post de minge de joc. Puțin s-a schimbat, se pare, în 30 de ani, sub acest cer albastru.           

Vaccinul anti-propagandă mediatică există! 

Așadar, avem din nou liber la conținuturi ca cele exemplificate mai sus. Mai sunt și altele, bineînțeles, pe care le putem urmări și nimeni nu are dreptul să ne interzică acest lucru. Atâta doar că e bine să fim atenți și atente la ceea ce vedem și auzim, este bine să ne punem întrebări, ar fi bine să ne deranjeze urechea atunci când auzim că totul e atât de bine într-o țară sau alta și atât de rău în celelalte, și să mai vedem ce mai spun și alte surse, alte televiziuni și alți invitați din alte emisiuni. Altfel spus, este bine să ne administrăm singurul vaccin eficient împotriva propagandei media venite de oriunde, iar acel vaccin se numește gândirea critică.

Să facem noi ceea ce nu face statul nostru -  să ne protejăm propriul spațiu informațional, să ne securizăm propriul creier, filtrând informația și punând la îndoială, întrebându-ne și consultând mai multe surse și, în definitiv, ignorând conținuturile nocive, care vor să ne inoculeze un anumit punct de vedere, o anumită ideologie sau un anumit mod de a gândi. Poate atunci când audiențele pentru astfel de produse vor scădea vertiginos, statul nostru nu se va mai plânge că nu are cum lupta cu propaganda în care cei mai puternici investesc resurse enorme. Sau poate că până atunci, Republica Moldova va înțelege, în sfârșit, că singura noastră armă poate fi propria noastră gândire, în care statul poate investi, încă de la grădiniță, pentru ca aceasta să fie una critică. 
 

 
[1] Niciodată nu a fost așa și, iată, din nou.