Ro
En
Рy
În preambulul comentariului, autorii Ion Bunduchi, Vasile State, Alexandru Dorogan, Eugeniu Rîbca și Jean-François Furnémont menționează că „înțelegerea normelor este crucială pentru că doar urmate și aplicate în cunoștință de cauză pot apropia scopul pentru care au fost puse în lege”. Comentariul explicativ conține răspunsuri detaliate pe marginea tuturor articolelor din Codul serviciilor media audiovizuale, abordând toate capitolele stipulate în lege.
Documentul explică inclusiv raționamentele privind denumirea legii și noțiunile utilizate în text. Bunăoară, noțiunea de autopromovare, care este văzută în lege drept „mesaj difuzat din inițiativa unui furnizor de servicii media, care vizează promovarea propriilor servicii, programe audiovizuale sau produse auxiliare derivate direct din acestea”. „Mesajele de autopromovare vizează doar servicii de programe, programe audiovizuale sau produse auxiliare derivate direct din acestea. Produse derivate ar însemna, bunăoară, un interviu separat din cadrul unui program audiovizual care conține și alte elemente sau un rezumat al unui program audiovizual de concurs. Produs derivat poate fi înțeles și mesajul ce vizează anumite activități organizatorice, cum ar fi întâlnirile cu publicul, lansări de noi programe audiovizuale etc”, se arată în document.
Documentul conține explicații și pentru diferite tipuri de publicitate - interactivă, publicitate prin ecran partajat, publicitate virtuală etc.
Subiecții reglementați de Cod ar putea lectura separat și comentariile cu privire la prevederile despre asigurarea informării corecte. Experții susțin că „exigențele acestui articol au menirea să contribuie la realizarea efectivă a dreptului fiecărei persoane la informare (nu la dezinformare)”, drept care „marchează și limitele libertății de exprimare a furnizorului de servicii media”. De exemplu, rigorile pentru știri, în opinia lor, „sunt îndreptățite din motiv că știrile se bazează pe fapte concrete și reale”. „În știri este puțin loc pentru opinii/judecăți de valoare, iar pentru ce crede autorul știrii – nu este loc deloc. În sens strict, nici informația despre fapte de viitor nu poate fi știre, pentru că veridicitatea ei nu poate, în mod obiectiv, să fie verificată. Că cineva din necunoaștere sau cu bună știință preferă să scrie despre fapte de viitor ca despre fapte împlinite (de regulă, furnizorii sau jurnaliștii afiliați/înregimentați politic) nu modifică rigorile pentru știrile de calitate. Față de știri rigorile sunt sporite și pentru că acest produs mediatic este cel mai consumat. Știrile corecte orientează, știrile incorecte dezorientează. Legea nu poate obliga cetățeanul să creadă știrilor, nici chiar știrilor corecte, dar legea poate și trebuie să oblige mass-media să informeze exact și corect, pentru că asta-i motivația existenței acestui institut social și asta-i dă legitimitate socială”, scrie în document.
Comentariul poate fi consultat aici.
