Eşti aici

Studiu de caz: utilizarea surselor cu rea-credinţă?

Conform ultimului Barometru al opiniei publice (BOP) din Moldova, prezentat în aprilie 2014, Internetul se plasează pe locul doi în topul surselor de informare, după televiziune. Spaţiul virtual este accesat zilnic de 42% dintre respondenţi, ceea ce este cu 4% mai mult decât anunţau datele BOP din noiembrie 2013. Acest fapt denotă că internetul câştigă teren în faţa mass-mediei tradiţonale în Republica Moldova. Pentru 20% dintre respondenți internetul constituie cea mai importantă sursă de informare. Iată de ce materialele care apar în spaţiul virtual se supun aceloraşi reguli jurnalistice, etice şi deontologice.
 
Mai jos propunem spre analiză un material multimedia, realizat de echipa portalului informaţional www.tsn.md.  Întâi de toate, menţionăm că echipa portalului de ştiri se prezintă ca fiind una tânără şi de perspectivă, care abordează cu seriozitate şi profesionalism munca de reporter. „Realizând zi de zi ştiri, echipa de jurnalişti TSN oglindeşte obiectiv şi operativ evenimentele”, se arată în materialul de prezentare a portalului.
 
Pentru analiză am selectat reportajul din data de 16 aprilie 2014, despre optimizarea şcolilor din Republica Moldova.
 
Titlul: „РЕПОРТАЖ: ОПТИМИЗАЦИЯ ШКОЛ ОСТАВЛЯЕТ УЧИТЕЛЕЙ НА УЛИЦЕ”. (Traducere – Reportaj: optimizarea şcolilor trimite profesorii în stradă)
 
Potrivit „Ghidului de stil cu norme etice pentru jurnalişti”, editat de Asociaţia Presei Independente, un titlu trebuie să fie „... scurt, brut, la obiect, neutru, fără nuanţări. Titlurile trebuie să prindă esenţa problemei prin câteva cuvinte bine alese... Titlurile trebuie să fie fără ambiguităţi... şi să redea faptele fără a (le) exagera”.
 
Titlul utilizat de reporterii portalului TSN denotă că jurnaliştii sunt părtinitori, or în reportajul realizat ulterior nu au fost oferite de către jurnalist cel puţin date statistice care ar demonstra că procesul de optimizare a şcolilor, într-adevăr, lasă profesorii fără slujbă. Prin urmare, titlul utilizat nu corespunde realităţii oglindite în material.
 
Reporterul exagerează nu doar în titlu, dar şi în leadul materialului, afirmând că „optimizarea şcolilor a devenit pentru mulţi profesori o adevărată tragedie”, în material prezentând, de fapt, doar cazul unei singure profesoare din Chişinău.
 
Echilibrul surselor/pluralismul de opinii
 
Ghidul de bune practici pentru presa online îndeamnă jurnaliştii să caute întotdeauna două surse pentru confirmarea fiecărui fapt. „Acurateţea este piatra de temelie a sistemului de valori al unei redacţii. Toate informaţiile prezentate publicului trebuie să fie corecte, oneste, transparente şi formulate într-un limbaj clar şi precis, fără speculaţii nefondate. Pentru a oferi informaţii corecte, jurnalistul trebuie întotdeauna să le verifice înainte de publicare, pentru a se asigura că sunt adevărate. Jurnalistul trebuie să obţină confirmări din cel puţin două surse independente şi fiecare sursă trebuie privită obiectiv şi critic”, se arată în ghid.
 
În materialul realizat de echipa TSN sunt folosite două surse, însă acestea nu sunt independente, ci se află de aceeaşi parte a baricadei. În prima parte a reportajului, reporterul a stat de vorbă cu profesoara Elena Maximiuk, care a rămas fără slujbă în 2012, după ce gimnaziul la care preda a fost reorganizat. Cea de-a două sursă utilizată de reporter este avocatul profesoarei, Oleg Mancevski, care nu face decât să completeze acuzaţiile dnei Maximiuk. Acest fapt demonstrează că reporterul nu a abordat critic materialul.
 
Imparţialitate/obiectivitate. Separarea faptelor de opinii
 
O informaţie fără sursă credibilă şi neverificată poate duce la presupuneri
nefondate. Jurnaliştii de la TSN nu au depus efortul necesar pentru a verifica acuzaţiile aduse de profesoara Maximiuk, scăpare care denotă abateri serioase la capitolul respectarea principiilor şi normelor deontologice.
 
În reportaj, Elena Maximiuk învinuieşte administraţia gimnaziului la care a lucrat că ar „minţi cu neruşinare”. De asemenea, femeia se plânge că ar fi scris Inspecţiei Muncii, Comitetului pentru Drepturile Omului, Sindicatelor şi că toate aceste instituţii „au abandonat-o cu obrăznicie”.
 
Deşi s-au adus acuzaţii mai multor instituţii, reporterul nu a depus efortul să contacteze reprezentanţii Inspecţiei Muncii sau ai Sindicatelor pentru a confirma sau infirma cele spuse de profesoară. Din cauza acestei „scăpări”, de fapt, consumatorului de ştiri nu i se oferă tabloul întreg al problemei, astfel încât acesta să judece de sine stătător despre ceea ce a declarat sau a făcut o persoană sau alta.
 
Limbajul utilizat
 
În contextul subiectului abordat, de la titlu şi până la ultima frază utilizată, jurnalistul recurge la un limbaj care accentuează anumite stări negative de lucruri. Titlul nu are un suport factologic, de altfel ca şi întregul text, fiind clar că reporterul încearcă să influenţeze opinia telespectatorului.
 
De asemenea, deşi reportajul: „Optimizarea şcolilor trimite profesorii în stradă” anunţă că va relata despre un subiect foarte important pentru societate cum e reorganizarea  şcolilor, reporterul nu aduce explicaţiile de rigoare despre subiect: când a început procesul de reorganizare, de ce a fost nevoie de reorganizarea gimnaziului la care a predat Elena Maximiuk, câte instituţii au fost reorganizate până în ziua când a fost publicat materialul etc.?
 
În concluzie: jurnalistul nu s-a asigurat că în material sunt reflectate toate punctele de vedere şi nu a avut grijă să includă voci relevante în reportaj, astfel încât toate opiniile să ajungă la public. Într-un final, materialul publicat s-a dovedit a fi unul manipulator, or o asemenea abordare contravine normelor profesionale şi principiilor mediatizării obiective şi echilibrate.
 
Studiul de caz a fost elaborat în cadrul proiectului "Promovarea  educației mediatice în rândurile cetățenilor " , implementat de CJI cu susţinerea financiară a Ambasadei Statelor Unite ale Americii  în Moldova.  Studiul nu reflectă neapărat punctul de vedere al finanțatorului.