Restricționarea accesului jurnaliștilor la şedinţele în plen ale Parlamentului înseamnă că partidele pro-europene nu doresc transparență și presă liberă

 În perioada cât am avut acreditare la Parlament (anii 1998-2011), în calitate de reporter la Radio Europa Liberă, apoi de corespondent la Agenția de știri NewsIn/București și ulterior la postul Radio România în R. Moldova - întotdeauna am avut acces direct și liber în sala de ședințe a legislativului. Este un lucru firesc, normal și democratic.

Condițiile în care sunt impuși să activeze în prezent jurnaliștii sunt de-a dreptul umilitoare. Această situație s-a produs după evenimentele din 7 aprilie 2009, când sala de ședințe a Parlamentului a fost distrusă, iar noul proiect de reconstrucție a sediului legislativului, elaborat (atenție, de comuniști) imediat după acea perioadă a prevăzut separarea spațiului rezervat pentru presă şi scoaterea acestuia în afara sălii de şedinţe. În iulie 2009 au câștigat ceea ce noi am numit ani la rând “partide pro-europene”, comuniștii fiind debarcați de la putere. Dar noua guvernare pro-europeană, care, în vorbe, susținea dreptul la libertatea de expresie, de facto a acceptat ideea comuniștilor de a scoate presa din sala de ședințe, motiv pentru care proiectul comuniștilor nu a mai fost modificat. Rezultă că partidele pe care noi le-am considerat pro-europene de fapt nu doresc transparență și presă liberă. Lipsa unei solidarități a jurnaliștilor, inclusiv din cauza că mulţi dintre ei își iau pâinea de la patronii politici care stau în fotoliile din Parlament și activitatea cărora sunt plătiți să o reflecte, este o altă problemă a breslei noastre.

Controversat rămâne și Proiectul Regulamentului privind acreditarea reprezentanților mass-media, aflat în proces de examinare/redactare. Se creează impresia că acest document a fost scris de cineva care nu înțelege regulile după care funcționează presa și democrația. Cele mai discutate prevederi se referă la criteriile de selecție a jurnaliștilor și a instituțiilor media care vor primi acreditare. Anume aici pot apărea interpretări, simpatii și antipatii personale și politice. Este previzibil că vor fi considerate echidistante mediile care servesc partidele de la putere și cele care „se au bine cu puterea”.

Iată de ce acțiunile de sensibilizare, organizate de societatea civilă ar trebui să fie permanente şi să ia amploare, pentru că în lipsa unor astfel de reacţii politicienii pot merge și mai departe cu abuzurile. De asemenea, sunt necesare demersuri oficiale către instituțiile europene și cele de monitorizare a drepturilor omului și a libertății presei, astfel încât problema să fie menținută în vizor și să fie adusă în discuție cu orice ocazie, chiar dacă va fi in continuare ignorată de politicieni.

____________