Faptul în sine că au apărut mai multe canale de televiziune este salutabil, dar nu este neapărat benefic pentru dezvoltarea sectorului și nici nu constituie o garanție pentru pluralismul mediatic. Și asta pentru că nu trebuie să confundăm pluralitatea organizațiilor media cu pluralismul sau diversitatea de opinii. Dacă pe piața noastră apare o nouă televiziune sau mai multe, dar care nu se deosebesc cu nimic de altele deja existente prin politica editorială promovată, atunci nu putem vorbi și despre o sporire a diversității și a pluralismului de opinii.
Concentrările nu amenință doar pluralismul ci și concurența comercială. Și așa concurența comercială tinde să uniformizeze conținuturile pentru că în această competiție acerbă furnizorii de servicii media vizează aceleași categorii de public. Cu atât mai mult este nocivă concentrarea mass-media pentru că în acest fel există riscul ca centrele politice sau economice să atingă poziții dominante în formarea opiniei publice.
Pentru a contracara aceste pericole și amenințări este nevoie de reglementări care să stăvilească tentativele de sporire a concentrării în mass-media. Ce folos că avem prevăzută în legislație obligativitatea pentru radiodifuzori de a-și declara proprietarii și beneficiarii? Unii demnitari fac deja declarații triumfaliste că, vedeți, noi am asigurat transparența proprietății în mass-media. Și o să ne mai felicităm încă multă vreme, dar dacă stăm să judecăm, mare lucru nu s-a schimbat. Și așa știam cam cine sunt patronii unor televiziuni de la noi.
De aceea, trebuie să impunem prin lege praguri anti-concentrare și desigur, avem nevoie de autorități care să supravegheze respectarea acestora. În acest sens, încă acum 5 ani Asociația Presei Electronice a prevăzut aceste mecanisme la elaborarea proiectului unui nou Cod al Audiovizualului (aflat în prezent în procedură de examinare în Parlament) și care se referă nu doar la concentrarea proprietății ci și la concentrarea audienței. Astfel, concentrarea proprietății şi extinderea cotei de audiență urmează a fi limitate prin lege la dimensiuni care să asigure eficiența economică, dar care să nu genereze apariția de situații dominante în formarea opiniei publice.