Ro
En
Рy
Iată că, odată cu expansiunea militară a regimului Putin asupra Ucrainei, care include și o expansiune propagandistică în stil Goebbels, a înțeles și conducerea de la Chișinău ce pericol ne urmărește. De data aceasta, inițiativa a venit de la Consiliul Suprem de Securitate, care a cerut Parlamentului să securizeze urgent spațiul informațional al țării. Dar, după cum și era de așteptat, la noi nimic nu se face conform logicii sănătoase, nimic nu se face fără promovarea unor interese de grup, de partid, mereu urmărindu-se, probabil, îngroparea scopurilor nobile. Astfel, proiectul de modificare a Codului Audiovizualului, înregistrat în Parlament de către un grup de deputaţi PD şi PLDM, având ca paravan reglementările de securizare a spaţiului informaţional, a stârnit mari nedumeriri, el fiind considerat de specialiștii în domeniu drept motiv de instituire a unor puternice mecanisme de cenzură. Faptul că experți media, reprezentanți ai societății civile și ai CCA, jurnaliști, sociologi și lideri de opinie au reacționat prompt și au lansat mai multe discuții, criticând dur proiectul, a făcut ca adoptarea acestuia să fie deocamdată suspendată.
S-ar putea întâmpla ca degrabă să-i cuprindă regretele chiar și pe acei care azi încearcă să îngroape proiectul de lege privind securizarea spațiului informațional al Republicii Moldova. Grozăviile care au loc în Ucraina în ultimii doi ani trebuiau de mult să fie de învățătură pentru guvernarea noastră, dar și pentru societatea civilă. Kremlinul nu crede în lacrimi și încearcă să-și atingă scopurile pe orice căi, ignorând standardele civilizației, inclusiv în războiul informațional împotriva statului vecin. Din discuțiile cu mai mulți colegi de la Kiev, am înțeles că Ucraina se află ca între Scila și Haribda atunci când vine vorba de contracararea atacurilor propagandistice rusești, deoarece, pe de o parte, ea se vrea în civilizația europeană și nu poate răspunde cu aceeași monedă la utilizarea agresivă a informațiilor de către Rusia, precum afirma doamna Sarmite Elerte, Președinta Baltic to Black See Alliance, la o Masă rotundă organizată recent la Chișinău în perteneriat cu Centrul pentru Jurnalism Independent. Iar asta face ca, pe de altă parte, să piardă în fața propagandei din Est. E ca și cum ai ieși cu o floare în fața tancului. Numai într-o poezie sau într-un film de dragoste tancul ar putea să se oprească, iar dacă tancu-i rusesc – nici în film, nici în poezie...
Iuri Peresunko, președintele Clubului de presă din Kiev, susține că, deoarece în țara sa au loc acțiuni militare în care Federația Rusă este agresor, prioritatea de a contracara propaganda rusească nu se pune la îndoială, ea fiind și o problemă a politicii de stat. „Pe de o parte, Ucraina nu dispune de resurse suficiente și eficiente pentru a contracara pe potrivă această propagandă, iar pe de altă parte asta ar contraveni principiilor de dezvoltare a unei societăți democratice, precum se vrea Ucraina”, mi-a spus Peresunko. El consideră că una dintre greșelile comise la contracararea propagandei rusești este poziția reactivă a Ucrainei, dar ea ar trebui să fie una proactivă, deoarece contracararea propagandei trebuie să aibă loc nu numai pe calea interdicțiilor și deconspirării de falsuri, ci și pe calea creării unui propriu discurs de calitate.
În Ucraina, elaborarea unor recomandări și practici efective de contracarare a propagandei rusești decurge cel mai activ în sectorul social. La nivel de stat, în acest scop a fost creat Ministerul Politicii Informaționale al Ucrainei, dar ministerul respectiv nu este finanțat din bugetul de stat și reprezintă un fel de birou de coordonare pentru perioada acțiunilor militare. Pașii întreprinși în ultimul timp de către organele statului ucrainean în această direcție - interzicerea prin lege a unor posturi de televiziune rusești – sunt apreciate de experți în contradictoriu, deoarece par acțiuni superficiale.
Urmărind evenimentele din țara vecină, putem spune că, în condiții de război, Ucraina a reușit, totuși, să organizeze o oarecare rezistență împotriva propagandei rusești, promovând, ca metodă de contrapropagandă, unitatea națională a poporului ucrainean și deconspirând războiul informațional al agresorului. Este adevărat că, la acest capitol, s-a dovedit a fi foarte activă societatea civilă, care contracarează activ propaganda regimului Putin și prin rețelele de socializare. Unul dintre site-urile ucrainene chiar așa și se numește: „Rezistența informațională”, iar altul - StopFake: răspuns la propaganda trolilor lui Putin. Este cunoscut că în noul tip de război informatic Rusia folosește armate de troli plătite, un fel de stat major al acestora aflându-se la Sankt-Petersburg. Armatele de troli sunt folosite masiv pentru a distruge psihologic poporul ucrainean. StopFake este o inițiativă a voluntarilor Școlii de Jurnalism din cadrul Universității Mohyla din Kiev, care și-au pus scopul să disemineze informațiile contrafăcute de agresor.
Unul dintre voluntarii activi ai școlii, Margo Gontar, a demonstrat că cea mai simplă abordare a războiului din Ucraina sunt imaginile cu copii uciși de „bandele fasciste ucrainene instruite de NATO”. Cu o simplă căutare pe Google, Gontar a ajuns imediat la imaginile originale ale celor decedați și a arătat că unele dintre fotografii aparțin altor războaie sau crimelor care nu au nimic în comun cu războiul din Ucraina, altele fiind preluate chiar din filme. Într-un raport prezentat de televiziunea rusă, aceeași femeie apărea mai întâi ca rezident din Odessa, apoi ca mama unui soldat, iar în alte rapoarte - ca activistă anti-Maidan.
După ce și-a revenit din criza anilor ’90 ai secolului trecut, pentru a-și reface imperiul, Kremlinul a înțeles că în etapa contemporană e nevoie de o nouă tactică militară. Astfel a apărut „războiul hibrid”, folosit cu succes în Krimeea, dar și ulterior în Donbas.
Încă în februarie 2013 o explicație clară a ceea ce se va numi „război hibrid” a făcut-o Valeri Gherasimov, șef al Statului Major al forțelor armate rusești. Atenție: era cu aproape un an înainte de Summitul de la Vilnius, unde Ucraina și Moldova urmau să semneze Acordul de Asociere la Uniunea Europeană. Gherasimov spunea că războiul și pacea devin acum noțiuni „ale căror granițe sunt din ce în ce mai șterse” și metodele conflictului implică „recursul masiv la măsuri politice, economice, informaționale, umanitare și alte măsuri ne-militare", iar toate acestea pot fi suplimentate prin consolidarea „coloanei a cincea” din rândul populației locale și prin forțe armate sub acoperire. El a menționat că mobilizarea nu intervine atunci când războiul este declarat, ci intervine neobservată, mult înainte de asta”. Deci, conform măsurilor menționate de Gherasimov, Rusia de mult folosește prima etapă de mobilizare împotriva unor țări din vecinătatea sa pe care nu vrea să le scape din propria sferă de influență. Iar în această mobilizare, conform spuselor sale, o atenție deosebită se acordă „măsurilor informaționale”,adică dezinformării. Toți suntem martorii unei campanii de dezinformare a Rusiei, devenită una stupefiantă, care îngrijorează lumea, inclusiv serviciile specializate din Occident. Kremlinul și-a instaurat controlul asupra mass-mediei, transformând o bună parte dintre jurnaliști în goebbelsieni ai Rusiei. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este Dmitri Kiseliov, directorul trustului media „Russia Today”.
Faptul că în acest război hibrid se mizează mult pe propagandă îl recunoaște și administraţia de la Kremlin, care a alocat în anul curent fonduri de 643 de milioane de euro pentru susţinerea instituţiilor media proruse. Cifra a făcut-o publică chiar Vladimir Putin la un seminar al Frontului Poporului Întregii Rusii. Sigur că este vorba, în primul rând, de susținerea presei rusești care face propagandă în plan internațional, în special – în țările unde Kremlinul vrea să-și restabilească sfera de infuiență. Iar în țările ex-sovietice, precum Republica Moldova, influiența presei ruse este realizată pe căi mai simple – prin zeci de posturi de televiziune și de radio care sunt folosite ca un cal troian cu scop de dezinformare și atac psihologic în războiul hibrid contemporan, război care pune mare miză și pe mobilizarea coloanei a cincea.
Stop propaganda rusească!
Politicienii noștri proeuropeni - despre care Alina Radu, directoarea Ziarului de Gardă, spunea la Masa rotundă „Soluții pentru războiul informațional purtat de Rusia” că au alte interese decât cele naționale - nu și-au dat seama încă de marele pericol al propagandei rusești. Oare e nevoie de un Maidan sau de un Donbas și la noi ca să-ți dai seama că ești călcat zilnic pe grumazul psihologic prin intermediul posturilor de televiziune și de radio care transmit minciuna, viclenia și agresivitatea rusească? Este de datoria autorităților să salveze spațiul mediatic autohton prin contracararea războiului informațional declanșat de Rusia. Unul din scopurile acestui război este obținerea superiorității psihologice asupra oponentului și, pentru a-l atinge, sunt folosite televiziunea și radioul, care au devent cele mai populare mijloace de informare. Rusia mizează pe faptul că transmiterea semnalelor radio sau tv pe teritoriul țărilor vecine nu poate fi considerată amestec în afacerile interne ale statelor. Ea a folosit acest procedeu pe larg în cazul Ucrainei prin intermediul centrului de translare din Kamensk-Șahtinsk, regiunea Rostov, și al radiotelecentrului din Belgorod. În acest sens, mă întreb ce vor face oare politicienii noștri, care nu pot sau n-au vrut să creeze un viabil proiect de lege privind securizarea spațiului informațional autohton, atunci când Rusia va mobiliza asupra Chișinăului centrele de transmisiune din regiunea transnistreană? Sunt sigur că mâine-poimâne Kremlinul își va aminti de puternicul transmițător de la Maiak, raionul Grigoriopol.
Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
