Cu patronii la vedere

Dorin Scobioală,
Director General CAT Studio, corespondent Reuters Television  

Faptul că proprietarii de instituții media din audiovizual au fost în sfârșit obligați să-și divulge identitatea este, fără îndoială, un pas important pentru o societate democratică, așa cum se pretinde sau cel puțin tinde să devină cea din R. Moldova. În realitate însă, pentru mulți dintre noi acesta era secretul lui Polichinelle. Există în țara asta vreun om, care până în urmă cu o săptămână să nu fi știut cine este patronul și beneficiarul final al celor 4 televiziuni și 3 radiouri cu sediul în aceeași clădire de pe teritoriul Moldexpo? De fapt, nici nu s-a făcut o mare taină din faptul că toate acele posturi TV sunt conduse dintr-un centru unic: ele au fost concentrate într-un trust mediatic numit General Media Group iar cross-promotion-ul este un lucru obișnuit între acestea. Mai mult chiar, toată lumea s-a obișnuit și s-a resemnat cu faptul că aceleași reportaje sunt difuzate fără modificări pe rând la toate canalele din dotare, iar numele televiziunii scris pe buretele de pe microfon de regulă nu coincide cu sigla din colțul ecranului. Chiar dacă până la un moment dat Vlad Plahotniuc evita să-și asume direct calitatea de proprietar al celor 4 televiziuni, el a recunoscut că le gestionează, ceea ce dădea clar de înțeles că niciuna nu va difuza niciodată vreo informație care să-l vizeze sub aspect negativ sau să-i lezeze interesele. Acum cărțile au fost deschise. Ne face asta să privim cu alți ochi sau să filtrăm altfel informațiile difuzate de televiziunile din cadrul GMG-ului? Eu cred că nu. Spectatorii cu un minim discernământ au știut și până acum să separe grăuntele de informație de ambalajul propagandistic în care acesta le era servit. Cei pe care nu-i deranjează să le fie tălmăcite și interpretate lucrurile așa cum îi convine cuiva ca acestea să fie înțelese, nu-și vor schimba brusc percepția după publicarea numelor adevăraților beneficiari ai instituțiilor media din audiovizual.

Conform cu legea și nu prea
Articolul 66 al Codului Audiovizualului spune:
(3) O persoană fizică sau juridică poate deţine cel mult cinci licenţe de emisie în aceeaşi unitate administrativ-teritorială sau zonă, fără posibilitatea de a deţine exclusivitatea.
(4) O persoană fizică sau juridică, din ţară sau străinătate, poate fi investitor sau acţionar majoritar, direct sau indirect, la cel mult 2 radiodifuzori de diferite tipuri.

Legea nu face diferență între deținătorii de frecvențe radio și TV, pentru CCA toți fiind ”radiodifuzori”. În cazul în care ne referim la Vladimir Plahotniuc, proprietar declarat al celor 7 instituții media, constatăm că numărul de licențe deținute este cu 2 mai mare decât cel legal. Chiar dacă pentru gestionarea celor 4 televiziuni și a celor 3 posturi de radio au fost create 2 firme separate – General Media Group și respectiv – Radio Media Group, acestea nu se încadrează nici ele în regula celor 2 radiodifuzori de diferite tipuri la care poate fi acționar majoritar o persoană fizică sau juridică. Vor urma sancțiuni din partea CCA? Cu siguranță nu, chiar dacă odată cu publicarea declarațiilor despre beneficiarii finali ai televiziunilor și radiourilor, adversarii mogulului mediatic Plahotniuc au primit un as în lupta contra acestuia. Ceea ce până acum putea fi interpretat ca speculație sau minciună, acum este informație confirmată oficial. Asta le permite organizațiilor de media să conteste legalitatea deținerii de către un singur om a unui număr de 7 licențe.

După intrarea în vigoare a legii transparenței, operatorului ”național” și de stat, Moldtelecom, îi va fi greu să explice prin care minunată coincidență anume posturile care îi aparțin oligarhului Vladimir Plahotniuc au fost plasate pe primele 4 poziții în grila pachetelor de televiziune digitală. Doar că, din nou, nu se va obosi nimeni să se dezvinovățească: nu riscă niciun fel de consecințe pentru favorizarea unuia dintre jucătorii de pe piața mediatică, iar atâta timp cât nu survin sancțiuni, orice este permis.

Investitori din țări exotice
La sancțiuni ar trebui să se aștepte PRO TV Chișinău și ACASĂ TV în Moldova, administratorii cărora au considerat că și de această dată pot ascunde identitatea adevăraților proprietari în spatele unui interminabil șir de firme off-shore cu denumiri identice, înregistrate prin Curacao și Bermude și care își aparțin unele altora. Spre deosebire de grupul media cu sediul la Moldexpo, cele două filiale din Moldova ale posturilor românești nu au ”imunitate” la CCA, de aceea vor fi, cel mai probabil, determinate prin amenzi și constrângeri de altă natură să declare în cele din urmă numele fondatorilor și ale beneficiarilor finali. Nu cred însă că publicarea acestora va produce efect de mare senzație. E greu să ne imaginăm că miliardarul Ronald Lauder, cel care controlează Central European Media Enterprises, companie-fondatoare a Pro Digital SRL de la Chișinău, întreține în Republica Moldova două televiziuni cu volum de emisie proprie de nici o oră pe zi pentru că ar avea la noi în țară interese de promovat cu ajutorul acestora.

Am aflat ce se știa
Jurnal TV nu a făcut nici o dezvăluire neașteptată, confirmând ceea ce nu mai neagă demult – ”finanțatorul german”, fondator al televiziunii este de fapt o companie care îi aparține lui Victor Țopa. Chiril Lucinschi și-a recunoscut calitatea de proprietar al celor două televiziuni – TV7 și BRAVO, care retransmit două posturi rusești: NTV și respectiv – TNT. Ilan Shor a preferat să nu iasă în față cu cele două televiziuni, preluate de la Valentin Bodișteanu, dar nici nu a ascuns prea tare. Oficial, Euro TV și Alt TV o au ca fondatoare pe Rita Țvic, cea care cu ani în urmă administra NIT-ul lui Boris Birshtein. Aceasta acționează însă din numele firmei Klassika Media, brand aparținând de mulți ani familiei Shor.

Mâna Moscovei
Acționar majoritar al postului RTR-Moldova este Rosmediakom, fondat la rândul său de două cele mai mari bănci din Federația Rusă – Sberbank Rossii și Vneshekonombank și de compania de stat a Rusiei pentru televiziune și radio – VGTRK. Așadar, Kremlinul confirmă că deține și finanțează un post de televiziune cu acoperire importantă pe teritoriul Republicii Moldova. Nenumăratele sesizări făcute la CCA cu privire la conținutul propagandistic, iar de multe ori – dușmănos la adresa statului moldovenesc al programelor acestui post nu au avut niciodată consecințe grave. ”Mâna Moscovei” o găsim și în acționariatul posturilor REN Moldova și Accent TV, dar și în politica redacțională a acestor televiziuni. Cu alte cuvinte, Rusia are grijă ca Republica Moldova să nu scape de sub umbrela sa propagandistică, iar atâta timp cât organele noastre de reglementare se fac a nu observa conținutul emisiunilor retransmise, dar și a celor produse la Chișinău pe bani rusești, aceasta va continua să-și promoveze propriile valori prin instituțiile media de care le finanțează.
Tot rușii dețin pachetul de control și la STS Mega, post condus de Dan Lozovanu. Fiind vorba despre un post de divertisment, la fel ca și în cazul TNT-Bravo al lui Chiril Lucinschi, ponderea produselor cu caracter propagandistic difuzat de acesta este mai mic. Însă datorită acționariatului rusesc, chiar și puținele emisiuni produse la Chișinău sunt în limba rusă (matinalul, de exemplu, ca și cel de la RTR-Moldova de altfel).

Deocamdată nu avem… Dar ar fi fost bine
Așadar, ne-a deschis ochii publicarea numelor adevăraților proprietari ai televiziunilor moldovenești? Avem un conglomerat de 4 posturi cu acoperire națională, concentrate în mâinile aceluiași om, cu politică redacțională unică, unde pluralismul este exclus. Avem posturi care le aparțin membrilor unor partide politice, ceea ce din start le face părtinitoare. Avem televiziuni fondate și controlate de structuri financiare și mediatice de stat ale Federației Ruse. Avem o televiziune zisă ”publică”, dar care în realitate îi aparține Guvernului și este finanțată de stat (să ne amintim aici de proverbul despre mușcatul mâinii care te hrănește)…
Declararea beneficiarilor finali ai instituțiilor mass-media din audiovizual ar trebui să devină doar un prim pas pentru stabilirea unor reguli civilizate în acest domeniu. Ar trebui să urmeze reglementări stricte în ceea ce privește volumul de produs autohton, dar unul veritabil, nu subtitrarea unor seriale răsuflate de la Moscova. Ar trebui să se monitorizeze și sancționeze până la retragerea licenței de emisie nerespectarea cotei de emisie în limba română. Ar trebui să înceteze pirateria. Ar trebui în cele din urmă să se realizeze trecerea la televiziunea digitală, care nu i-ar mai avantaja pe cei care pe căi ocolitoare au pus mâna pe frecvențe terestre și au instituit monopoluri. Televiziunea ar trebui să devină o afacere, nu un mijloc de propagandă și răfuieli politice. Pentru toate astea însă e nevoie de voință. CCA-ul ne-a demonstrat nu o singură dată că este amorf și acționează doar la comandă, după caz închizând ochii la încălcările unora și sancționându-i disproporționat pe alții. Trebuie să constat cu tristețe, că și în continuare, cu proprietarii ”la vedere”, televiziunile din Moldova vor avea politica redacțională dictată de interesele sau convingerile patronului. Ele vor fi și mai departe folosite mai mult pentru formarea și promovarea de opinii comode și utile decât pentru informare. Din păcate, faptul că acum le cunoaștem numele celor care ne intoxică informațional nu ne ajută nicicum în schimbarea acestor practici vicioase. Pentru că nu avem instrumente reale de a-i influența. În condițiile în care și pe segmentul măsurătorilor de audiențe este instituit monopol, controlat de unul de jucătorii de pe piață, nici telecomanda nu mai este o armă cu care telespectatorul ar putea taxa produsele neconforme și ar determina difuzorii să-și revadă abordarea. La modul practic, deocamdată nici nu putem vorbi despre o piață a televiziunii în Republica Moldova. Să retransmiți produse rusești 23 de ore pe zi și să faci o singură oră de emisie proprie (uneori și aceea în limba rusă) nu înseamnă să faci televiziune. Perioada de grație, pe parcursul căreia difuzorilor li s-a permis să obțină megaprofituri fără să investească mai nimic ar trebui să se încheie și să începem să construim aici, în Moldova, propria piață de televiziune, care să funcționeze după reguli clare și unice pentru toți jucătorii.
Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360. Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.