Presa între putere, moguli și deontologie

Alecu RENIŢĂ, 
directorul revistei naționale „NATURA”

Gânduri inspirate de recentul Forum al Mass-Media din Moldova

La forumul din anul acesta, intenţionam să-i întreb de la tribună cât valorează promisiunile lor. Numai că, de această dată, ei au refuzat să se prezinte la eveniment şi, culmea, nu și-au trimis nici consilierii. Prezenţa întârziată şi în fugă a preşedintelui comisiei parlamentare de profil, mesajul agresiv şi răspunsurile zeflemitoare, vorbeau de la sine despre atitudinea adevărată a puterii faţă de mass-media.

La forumul actual, jurnaliștii au încercat să răspundă la o întrebare deloc ușoară: de ce puterea, pretins europeană, se comportă atât de sfidător faţă de un domeniu-cheie pentru orice democrație? În opinia mea, politicienii moldoveni așteaptă de la jurnaliști să-i elogieze, să-i transforme în eroi ai mulțimilor în căutare de dreptate socială. Pofta lor de a fi prezentaţi în public alţii decât sunt în realitate generează dispreţ şi aversiune faţă de o breaslă, pe care nu reuşesc să o stăpânească în întregime. Insulele de libertate şi jurnalism independent îi tulbură, le strică planurile şi aranjamentele nocturne, îi aruncă în spaime şi obsesii maniacale. Ei vor să fie prezentaţi în spaţiul public cu o altă biografie decât cea adevărată, să arate în ochii alegătorilor ca salvatori ai naţiunii, ca oameni de stat, nu ca indivizi care duc țara de râpă, jefuind băncile de miliarde. În societăţile post-totalitare, strădaniile politicienilor de a „domestici” sau îmblânzi în interesul lor o breaslă întreagă, impun pentru mass-media, adeseori, dacă nu totdeauna, un cadru juridic deformat şi confuz, care deschide drumul clasei politice să domine, să abuzeze şi să compromită un domeniu vital pentru statul de drept. În funcţie de interese, iar interesul de bază al oricărei grupări politice este să se menţină la putere, arhitecţii din laboratoarele guvernării stabilesc doza de libertate în mass-media și profilul breslei. Evident, puterea pretins democratică îşi ascunde copiii nelegitimi pentru a putea vorbi nestingherit în capitalele europene despre libertatea de expresie pe care ea o asigură cu generozitate, iar acasă, de la tribunele oficiale, să spună cinic poveşti despre importanţa familiei şi a „valorilor creştin-ortodoxe şi tradiţionale” unei societăţi tributare clişeelor propagandistice comuniste şi miturilor ideologiei sovietice. A evita să vedem legătura organică şi mecanismele ascunse dintre putere și mass-media din R. Moldova, înseamnă a ne face iluzii şi a perpetua o stare de lucruri, care încătuşează şi nu permite să se dezvolte nici breasla jurnalistică, nici domeniul ei de activitate. Până nu vor fi tăiate toate firele invizibile ale puterii care alimentează balonul artificial, agăţat de cerul Moldovei, pe care stă inscripţionat „mass-media independentă”, lumea o să ia în serios mesajele, informaţiile şi manipulările unor holdinguri de presă, care deţin peste 80 la sută din piaţa mediatică şi nu au nimic în comun cu jurnalismul autentic şi Codul deontologic al breslei. Aceasta pare să fie confiscată, cam în aceeași proporție ca și piața, de către mogulii din off-shoruri sau proprietarii deghizați din clanurile obscure.

Proprietarii, politicile editoriale şi Codul deontologic  

Se cunoaşte că în perioada ocupaţiei sovietice, dar şi mai recent, în timpul dictaturii lui Voronin, în instituţiile media conectate la putere, existau liste negre cu nume concrete, care interziceau prezenţa indezirabililor la emisiunile radio tv sau în presa tipărită. De unde venea lista şi cine o întocmea era o mare enigmă pentru jurnaliştii de rând, dar nu şi pentru şefii lor cei mai de sus, servili regimurilor totalitare. Presupunerile fără probe te făceau şi mai vulnerabil, şi mai neapărat. Dar listele tăinuite existau, ca şi autorii lor. Cam la fel se derulează şi în prezent povestea cu proprietarii şi politicile editoriale în mass-media din R. Moldova. Chiar dacă unii moguli şi proprietari au fost nevoiţi să iasă din umbră, ei au o capacitate uluitoare de a şterge probele care ar demonstra că ei, dar nu colectivul de jurnaliști, fac și dictează politicile editoriale. Orice analiză obiectivă a informaţiilor furnizate de holdingurile media, a mesajelor şi produselor jurnalistice difuzate pe un canal sau altul te conduc la concluzia că există un singur centru care stabileşte liniile tematice directoare, subiectele şi temele pentru dezbatere, numele aşa-zişilor analişti politici şi experţi, care manipulează şi orientează opinia publică spre obiectivele trasate etc..

Trasate, de cine? Ce reprezintă şi cine sunt cei ce fac parte din acest centru ascuns sub diferite nume? Majoritatea jurnaliștilor din holding nu îşi pun asemenea întrebări, fiindcă nu doresc să rămână şomeri şi execută sarcinile redacţionale venite de undeva şi de la cineva. Cum execută sarcinile se vede după calitatea produselor editoriale. Însă, ceea ce este foarte clar e că acest centru ideologic sau partinic nu are nimic în comun cu Codul deontologic şi cu breasla jurnalistică. Până vor veni dovezile într-o republică fără justiţie şi fără legi clare politicile editoriale vor continua să fie făcute de proprietarii holdingurilor media şi executate de mercenari. Iar instituţiile de tipul audiovizualului sunt uneltele unor asemenea centre deghizate, ele având misiunea să ascundă şi să legifereze abuzurile politicienilor, oligarhilor şi proprietarilor împotriva presei libere şi a jurnaliştilor oneşti. De aceea și afirmam, la Forumul mass-media din anul curent, ca avem nevoie de o lege care să interzică și să pedepsească amestecul proprietarilor de holdinguri media în politicile editoriale şi în activităţile de creaţie ale jurnaliştilor.

Breasla
 

În ansamblu, disproporţionat, breasla se zbate între putere, moguli şi deontologie. Am fi pe o pistă falsă să aşteptăm ca guvernarea, oricare ar fi ea, să se apuce la modul serios să investească şi să formeze o breaslă jurnalistică puternică, liberă şi independentă. Însuşi modelul politic actual, construit pe bani storşi din corupţie şi hoţie, pe un cod electoral strâmb şi pe partide private, este incompatibil cu mass-media independentă. Declaraţiile fariseice de susţinere a presei libere, lansate din când în când din gura unor politicieni corupţi, au menirea să adoarmă vigilenţa breslei şi s-o menţină în aşteptări istovitoare şi falimentare. Intervenţiile cosmetice făcute în legislaţie sau în structurile media de reglementare sunt mai mult de ochii lumii şi nu pot să reformeze sistemul şi să schimbe năravurile factorilor de decizie. Ca să ne dezvoltăm şi să devenim o forţă pe potriva profesiei, e nevoie de o privire critică în interiorul breslei, de o evaluare cât mai exactă a resurselor umane din domeniu, de modele de organizare care să asigure drepturile jurnalistului în exercitarea funcţiilor de serviciu şi să ridice prestigiul faţă de meserie. E necesar să se pună preţ pe valori şi etică profesională, pe deontologie, pe corectitudinea şi responsabilitatea față de produsul jurnalistic. Și nu în ultimul rând, e necesar să învăţăm să fim uniţi, să ne preţuim unii pe alţii şi să deprindem arta solidarităţii jurnalistice. Să încercăm să ne consolidăm breasla pe criterii deontologice, s-o fortificăm și să nu permitem milionarilor corupţi să ne compromită domeniul. Astfel, am da un bun exemplu și tinerilor, cel puțin, celor dintre ei care vor să-şi facă un nume onest în jurnalistica naţională.  

____________

Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360. Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.