Ziarul, purtător de virus, iar banii nu?

Toate bune și frumoase, doar că una nu înțeleg: oare ziarul nu este o sursă stringentă de informare? Informarea populației nu este o necesitate stringentă mai ales în contextul situației dificile generate de pandemie? Cum poți, oare, să limitezi, să interzici pur și simplu populației să se informeze? Cum se asigură în acest caz dreptul de acces la informație? Și de ce poștașii pot să meargă din casă în casă ca să ducă pensii, alocații, facturi, dar ziare – nu? Oare ziarul este un purtător de virus, iar banii – nu? Oare ziarele nu sunt puse în cutia poștală sau „în poartă” fără a contacta direct cu abonații? Sau poate și banii pe care îi duc lucrătorii poștali pensionarilor se lasă tot în poartă? Sigur că nu! Lucrătorul poștal intră în ogradă, iar în unele cazuri – chiar în casă. Contactează direct cu oamenii, pun mâna pe bancnote, pix, listă, clanța de la ușă etc. Oare acest lucru nu este mai periculos?

„Vom acorda tot suportul necesar persoanelor în etate pentru a le asigura cu tot ce au nevoie doar ca să stea la domiciliu în această perioadă dificilă pentru sănătatea lor”, a declarat premierul Ion Chicu după ce Comisia pentru Situații Excepționale a decis să ia această măsură, cu scopul, așa cum zic ei, de a evita aglomerarea vârstnicilor în oficiile poștale sau bănci pentru ridicarea acestor plăți.
 
Care este rostul de a sista distribuția ziarelor și a revistelor atunci? Tot ce am putea concluziona, probabil, e că se urmărește un scop - cel de a nu informa corect populația. Sau, poate, este altul pe care noi, jurnaliștii din presa scrisă, nu îl bănuim?
 
Prin acest „regim special”, mii, zeci de mii de abonați ai Expresul-ui, dar și ai altor publicații independente, care informează corect și echidistant, fără cenzură, au rămas fără o sursă veridică de informație. Este vorba mai ales de persoanele în etate, care nu au acces la Internet și nici la prea multe posturi de televiziune ca să poată alege ce să privească.
 
Deci, odată cu sistarea procesului de editare a publicațiilor periodice, va fi afectat gradul de informare a unei părți importante a populației, în special, din mediul rural. Pe lângă aceasta,  suspendarea activității redacționale va duce la pierderi financiare. În prezent, o bună parte din veniturile noastre vin din publicitate. Din moment ce ziarele nu mai apar, nu vine nici publicitatea și, în consecință, nu vin bani în cont.
 
Cineva ar putea spune că salvarea ar fi paginile web. Dar acestea nu aduc bani, iar oamenii refuză, deocamdată, să dea reclamă pentru site. În plus, dacă nu vor primi ziarele la care s-au abonat o perioadă mai îndelungată, oamenii vor fi deveni reticenți în ceea ce privește abonarea în continuare. Deci, vor scădea tirajele, ceea ce înseamnă o nouă lovitură pentru redacții. Atunci, în cazul în care guvernarea decide „soarta” presei scrise, de ce nu ar decide și subvenționarea acesteia pentru perioada cât i-a fost suspendată activitatea? 
 
Citiți și: Poștașii vor distribui pensiile, nu și ziarele. Reprezentanții mai multor publicații periodice solicită remedierea situației