”În loc de a cârpi acest Cod al audiovizualului, mai bine am elabora o lege nouă”

Alexandru DOROGAN 
Director Radio Moldova, Președintele în exercițiu al IPNA Compania ”Teleradio Moldova”

În condițiile în care ne dorim o integrare europeană e foarte bine să cunoaștem și praciticile europene - de finanțare și de funcționare în general a serviciilor publice de radio  și televiziune. Este important să știm asta cu atât mai  mult atunci când luăm decizii. In societățile democratice din Europa există o practică mai veche, constituită chiar în momentul apariției radioului și ulterior a televiziunii, când societatea susținea aceste servicii. Aceasta practică a existat, în special, până la perioada apariției posturilor de radio și tv comerciale. Societățele democratice au căutat și au găsit soluții și  mecanisme clare de susținere a serviciilor publice, pentru ca acestea să poată satisface interesele societății prin diversitatea de programe , prin echidistanță și imparțialitate și prin crearea de condiții pentru apariția serviciilor private, în special asigurate de piața de publicitate.

În condițiile noastre, Codul audiovizualului prevede, pe de o parte, o finanțare suficientă a serviciilor publice de radio și TV din partea statului, pe de alta parte, legea stipuleaza că bugetul companiei este constituit din diferite surse – buget de stat, publicitate, sponsorizari, prestări servicii. Astfel, bugetul instituției publice este alimentat nu doar din finanțe bugetare.

Din păcate, noi nu am avut practica abonamentelor, adică a contribuției directe a cetățenilor și, respectiv, a responsabiltății directe față de cetățeni. Oricum, problema finanțării serviciului public este foarte actuală. Veniturile din activitatea publicitară, în condițiile legii în vigoare, fac parte din bugetul instituției. Dacă citim Codul, IPRN activează în baza unui Caiet de Sarcini aprobat de CO, organul supraveghetor al societății și acest Caiet de Sarcini e constituit din două părți: 1. politica editorială, care trebuie să corespundpă interesului public;  și 2. planul financiar, care trebuie să asigure realizarea acestei politici editoriale. La moment, acest plan financiar este constituit din contribuții bugetare, respectiv, 75 procente din necesitățile instituției (salarizare, servicii de radiocomunicații, Termocom, energie electrică, combustibil, paza de stat). Restul e acoperit din venituri suplimentare, inclusiv publicitate.  Iar dacă scoți aceasta sursa de existență, trebuie să te gândești cu ce o inlocuiești.

Și e greu de presupus că acești bani se vor găsi la buget. În ultimii doi ani, Compania ”Teleradio- Moldova” nu a primit niciun ban pentru dezvoltarea instituției. Nu avem mijloace pentru modernizarea echipamentului tehnic, nici pentru digitalizare, iar din iunie 2015 trebuie să trecem la digitalizarea produselor tv. Fară bani nu putem stimula tinerii specialiști, nu suntem atractivi pentru ei, nu avem tehnică modernă, nu suntem competitivi.

Și în legătură cu prevederile proiectului de lege multdiscutat în aceste zile, deranjant nu este faptul că TRM ar putea fi lipsită de resurse obținute din publicitate, ci că în continuare am putea fi împinși în Patul lui Procust – va trebui să reducem din emisiuni, din personal, pentru a putea încăpea în limitele unui buget asigurat.

Aș avea o sugestie pentru deputați. În loc de a cârpi acest Cod al audiovizualului, mai bine am elabora o lege nouă. Orice completare și modificare este de fapt o nouă cârpală, care face acest document și mai greoi și mai imperfect decât era. Avem nevoie de un cod care ar exprima o viziune modernă, europeană în audiovizual.