09 Ianuarie 2015
2471 de afişări
Interviu cu TATIANA ŢÎBULEAC, fostă prezentatoare de ştiri Pro TV, autoarea cărţii “Fabule moderne”
În aceste zile toată lumea este zguduită de atacul terorist asupra săptămânalului francez de satiră Charlie Hebdo. Cum te-a afectat acest masacru?
A fost o lovitură pentru toți, nu doar pentru jurnaliști. O lovitură pentru Franța, ca stat. Dar și pentru fiecare dintre noi în parte, care - francezi sau emigranți - încercăm să trăim aici respectând anumite reguli, anumite libertăți pentru care am și venit în această țară. Masacrarea acestor jurnaliști ziua în amiaza mare, cu atâta ură și din cauze atât de siubiective, m-a destabilizat. Am trecut prin mai multe stări – de la ură, la fel de subiectivă ca și acest omor, față de lumea musulmană; o încercare de justificare a acestei crime prin prisma religiei; dorința unei pedepse aspre și grabnice din partea statului a cuiva, a oricui… Până la urmă însă un lucru este clar: în acea zi nu musulmanii au ucis francezii, nu religia a ucis “profanatorii”. În astfel de situații este cel mai ușor să pierzi din vedere esențialul și generalizările pot deveni periculoase. Cei care au ucis sunt criminali, iar cei care au murit - oameni nevinovați, care nu au încălcat nicio regulă. Acesta este adevărul și sper că așa îl văd și cei aflați la conducere.
Să vorbim şi despre lucruri frumoase care se întâmplă, în special, despre cartea pe care ai lansat-o recent la Chişinău. Cu ce impresii te-ai întors la Paris după acest eveniment?
Pentru mine a fost mai mult decât o lansare de carte. A fost, de fapt, revenirea mea acasă. M-a măgulit atenția presei și le mulțumesc tuturor jurnaliștilor care au scris despre carte. M-a bucurat că prietenii mei, cu care mă întâlnesc mai rar decât mi-aș dori, mi-au fost alături. Cel mai mult însă m-a bucurat faptul că această carte s-a întâmplat și că, într-un fel, i-a adus mai aproape pe moldovenii plecați din țară de cei rămași acasă. Pentru că această carte este a lor – a oamenilor care au plecat din Moldova, dar nu au uitat-o. La fel ca și mine.
Te cunoaştem ca autoare de reportaje TV, dar cum ţi-a venit ideea de a scrie fabule? Acest gen este mai aproape de publicistică sau de beletristică?
Atunci când am început să scriu aceste istorii nu m-am întrebat ce gen literar să aleg. De fapt nu mi-am pus nicio întrebare. Am scris cum am simțit. Îi las pe cititori să decidă. Totuși există probabil o notă jurnalistică în ele, pentru că această meserie nu te lasă nici când tu te lași de ea.
De câțiva ani te-ai stabilit în Franța, țară cu o presă liberă, potrivit raportului Freedom House 2014. Cum este o presă liberă prin comparație cu o presă parțial liberă care este în Republica Moldova?
Aici lucrurile sunt extrem de simple. Ești de stânga – scrii una. Ești de dreapta – scrii alta. Fiecare are dreptul la opinie. Consumatorii cunosc politica editoriala a tuturor mediilor și aleg ce le place. În Moldova desigur e nevoie de mai mult discernământ. Pentru că acolo, ca și în multe alte țări din regiune - una se spune, alta se scrie. Până la urmă cred că diferența dintre o presă liberă și una mai puțin liberă este resimțită mai mult de către jurnaliști. Consumatorul vede deja produsul finit – adevărat sau minciunos, cum este. Jurnalistul însă este cel care este nevoit să-l închege, păstrându-și sau nu verticalitatea.
Cum te simţi în noul anturaj? Nu eşti tentată de a face jurnalism în Franţa?
Nu, nu sunt tentată. Nu cred ca voi reveni la jurnalism. A fost o perioadă frumoasă, extraordinară chiar, dar acum nu mai am nici forța și nici timpul necesare pentru o astfel de meserie. Îmi place să scriu și sper să fac asta mai mult de acum încolo, iar știrile, mai ales cele TV, au nevoie de sânge tânăr.
Ai făcut facultatea de jurnalism la Chişinău. Dar care dintre instituţiile de media unde ai activat te-au format ca jurnalist?
Probabil că “am furat” de peste tot. Deși e la modă printre jurnaliști să spui că la facultate nu înveți nimic și, probabil, așa și este, îmi amintesc cu simpatie de unii profesori de acolo. Când suntem tineri ne pare că știm totul și că nu mai e loc de minte, cu vârsta însă înțelegem că nu știm mai nimic. De scris am învățat să scriu la ziarul Flux, avându-i ca șefi pe Constantin Tănase și Val Butnaru și niste colegi mai mari și mai deștepți. Apoi la PRO TV, unde de fapt m-am format și am înțeles cum anume ar trebui să scriu.
Ce anume îl poate ajuta pe un tânăr absolvent să devină un bun specialist?
În diferite meserii - diferite calități, cred. În jurnalism, după părerea mea, curiozitatea ar fi pe primul loc. Dacă jurnalistul nu este el singur curios să găsească răspunsuri la toate întrebările, mai mult ca sigur că cititorii vor înțelege primii acest lucru. Scrisul este și el important, dar nu cel mai important.
Cât mai are R. Moldova de parcurs până a ajunge la statutul de presă liberă? Ce ar putea face jurnaliştii în acest sens?
Mai are desigur… Eu mă feresc să spun ce ar putea face jurnaliștii, pentru că mi se pare incorect să spui cuiva cum ar trebui să lucreze. Cred că avem mulți colegi de breaslă care, prin exemplele lor de verticalitate și bun simț în anumite situații, ne-au dat o lecție de jurnalism veritabil. Dar, din păcate, avem încă prea mulți dintre cei care se autodefinesc jurnaliști, neavând nimic în comun cu această meserie. Ei știu cine sunt pentru că până la urmă, după ce materialul a fost publicat, jurnalistul rămâne față în față cu propria conștiință. Iar de acolo neadevărurile se șterg mai greu.
Cum se vede de la Paris presa din R. Moldova? De unde te informezi despre realităţile de acasă?
Eu nu sunt un consumator tipic. Eu citesc și presa care nu-mi place, sau poate mai ales presa care nu-mi place. Din aceeași curiozitate, despre care vorbeam mai sus. De la Paris presa se vede ca o femeie pe vremuri bogată, dar sărăcită peste noapte. Cu urme de noblețe, dar totuși flămândă și cu (mai) puține principii. Cred însă că lucrurile se schimbă spre bine. Au apărut mulți jurnaliști tineri buni, talentați, inovatori și mult mai pregătiți “tehnologic” decât eram noi pe vremuri. Ei vor face lucruri interesante, sunt sigură.
Manipularea prin intermediul mass-media, a televiziunii, în special, este una dintre cele mai mari provocări pentru R.Moldova. În calitate de consumatoare de produse media, cum îți protejezi dreptul de a fi cât mai corect informată?
Mai citesc printre rânduri…
Cât de mare este concurența pe piața mediatică din Franța? Ce aduce audiență/cele mai mari raitinguri programelor TV în Franța?
Nu pot vorbi despre o concurență, cred că aici lucrurile sunt mai mult sau mai puțin clare. Fiecare ziar, revistă, post de televiziune își are auditoriul său. Iar acesta este mai mult sau mai puțin stabil, la fel ca și politica editorială a acestora. Cât despre audiența TV – francezii se uită cel mai mult la știri, la emisiuni culinare și la filme seriale.
Ce așteptări ai de la Anul Nou 2015? Ce ai dori să le urezi colegilor din mass-media?
Eu îmi doresc un singur lucru: sănătate pentru mine și pentru familia mea. Profesional sper să am inspirație să scriu ce mi-am propus. Colegilor din mass-media le doresc, cu nostalgie, idei geniale, oameni interesanți care să le facă articolele speciale, titluri reușite și audiență cât să se mire toate sondajele.
Autor foto: Zina Esepciuc
Foto de la evenimentul de lansare a cărţii "Fabule moderne" de pe pagina de Facebook a Tatianei Ţîbuleac