Alexandru Dorogan: Republica Moldova a semnat Acordul Conferinței Regionale pentru Radiocomunicații (RRC) de la Geneva încă în 2006, împreună cu alte peste 100 de țări. În conformitate cu prevederile Acordului, semnatarii se obligau ca până la 17 iunie 2015 să efectueze în țările lor tranziția televiziunii terestre analogice la cea digitală. Începând cu 17 iunie 2015, toate emițătoarele care difuzează semnale de televiziune analogică urmau să fie deconectate.
Parlamentul R. Moldova a ratificat acest acord aproape peste 2 ani, la 27 martie 2008. În Legea de ratificare Guvernul a fost obligat să organizeze lucrările de tranziție a televiziunii terestre analogice la cea digitală în termenele stabilite – până la 17 iunie 2015. Însă guvernele care s-au perindat în următorii 7 ani n-au adoptat niciun document din care să se vadă concepția sau strategia tranziției la televiziunea digitală terestră. Nici Parlamentul nu a fost preocupat de controlul executării propriei legi.
Prima hotărâre în care se concretizează problema tranziției și se pun sarcini ministerelor și altor instituții a fost adoptată de Guvern abia la 8 mai 2015 - cu o lună înainte de expirarea termenului asumat pentru efectuarea digitalizării. Hotărârea din 8 mai 2015 stabilește, fără nicio explicație, un nou termen pentru încheierea tranziției la televiziunea digitală terestră – 31 decembrie 2017. Abia după aceasta autoritățile statului s-au activizat, într-un fel, promițând să realizeze în doi ani cea ce n-au făcut în nouă ani. Din cele promise de guvern un singur lucru e sigur, și anume, că la 31 decembrie 2017 nu vom mai avea televiziune analogică terestră. O altă amânare nu va mai exista, suntem singura țară în Europa cu televiziune analogică terestră.
M.A.: Cum explicați, totuși, această tergiversare?
A.D.: Dincolo de iresponsabilitatea guvernărilor de la 2006 încoace, care și-au asumat angajamente internaționale și nu le-au onorat, ar mai exista o explicație, după mine mult mai importantă: tergiversarea procesului de digitalizare în R. Moldova se explică prin interesul ocult al unor forțe politice și structuri economice de a controla audiovizualul. Doar ce înseamnă televiziune digitală terestră? Esența televiziunii digitale este de a aduce avantajele societății informaționale în fiecare familie. Or, la noi se consideră că cele câteva canale cu acoperire națională sunt suficiente pentru cele 70 de procente dintre familiile care recepționează doar prin antene televiziunea analogică terestră. De aici și maniera în care s-a efectuat la noi tranziția la televiziunea digitală terestră: fără o concepție dezbătută public, fără o strategie elaborată profesionist, în interesul cetățeanului și al societății; fără o contribuție substanțială a statului; cu ignorarea recomandărilor, expertizelor, propunerilor venite din partea societății civile, suficient de activă la acest capitol; fără implicarea eficientă a instituțiilor din audiovizual în procesul de tranziție; și, nu în ultimul rând, fără transparență; fără comunicare, fapt ce a împins majoritatea radiodifuzorilor la o margine de prăpastie.
M.A.: Rezultă că, după 31 decembrie 2017, cei care lucrează in sistemul analogic se vor pomeni fără licențe? Chiar dacă licențele lor expiră în 2021, 2022, aceste instituții nu vor mai putea activa în mod legal?
A.D.: Exact. După 31 decembrie 2017 nicio televiziune nu va putea difuza prin semnal analogic. Iar prin semnal digital la moment emit doar 8 posturi TV din cele 34 care utilizează frecvente terestre. În context, mă întreb, ce facem cu Obiectivul 3 din Programul guvernamental privind tranziția de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră? Acest punct stabilește asigurarea continuității serviciilor de programe existente prin: crearea condițiilor pentru menținerea diversității actuale a serviciilor de programe de producție autohtonă și neadmiterea lichidării, ca urmare a tranziției la televiziunea digitală, a radiodifuzorilor lansați deja pe piața audiovizuală autohtonă, care, pe parcursul mai multor ani, au demonstrat performanțe și valoare sub diverse aspecte.
M.A. O problemă a tranziției la semnalul digital este taxa lunară pe care trebuie s-o achite cei care sunt parte a unui multiplex. La moment, 8 radiodifuzori au intrat în multiplexul A și vor emite în semnal digital terestru: TV Moldova1, Prime TV, TVR Moldova, Canal 2, Canal 3, Publica TV, N4, Accent TV. Acestea dispun de publicitate sau au în spate proprietari înstăriți. Ce vor face însă cei care nu dispun de posibilități financiare să intre în multiplex?
A.D.: Probabil, cei mai ambițioși dintre ei vor utiliza rețeaua de cablu și Internetul, așteptând vremuri mai bune, alții pur și simplu, vor dispărea. Si aici apare cea mai mare problemă: vor dispărea serviciile de programe de producție autohtonă, din considerente de incapacitate de plată, iar sloturile disponibile vor fi ușor acaparate de posturi străine, (cum s- a mai întâmplat și in epoca analogică), doar pentru că dispun de bani.
M.A.: Există temerea că, fără susținere din partea statului în procesul tranziției la digitalizare, canalele regionale nu vor putea supraviețui. În ce fel statul ar putea să se implice în acest proces?
A.D.: Conform unor calcule estimative, pentru crearea unui multiplex regional, în funcție de complexitatea reliefului, sunt necesare cca. 2,5 – 3,0 milioane de lei. Nici un radiodifuzor local nu-si poate permite o asemenea investiție. Singura soluție bună a statului este să construiască multiplexele regionale necesare și să ofere sloturi în arendă radiodifuzorilor locali la prețuri rezonabile.
Responsabilii din domeniu ar trebui să realizeze faptul că în diversitatea conținutului mediatic mass-media locală ocupă un loc aparte. În conformitate cu legea proximității, populația este mult mai interesată să afle ce se întâmplă în localitatea sa, în raionul său, în regiunea sa, iar televiziunile locale îi asigură cu această informație. Multe posturi locale s-au afirmat cu greu, au trecut prin diferite ipostaze, până a ajunge să fie o sursă indispensabilă și credibilă în comunitățile lor. Cu părere de rău, la Forumul Mass-Media din decembrie 2016 i-am văzut pe mulți manageri și redactori de la posturile locale dezorientați și îngrijorați de situația incertă în care se află în procesul tranziției la televiziunea digitală terestră.
M.A.: În situația în care statul nu și-a anunțat disponibilitatea de a crea anumite condiții pentru trecerea la sistemul digital a canalelor regionale, unii radiodifuzori locali văd o modalitate de a supraviețui în cadrul televiziunii prin cablu. Cum comentați această situație?
A.D.: Desigur, televiziunea prin cablu este o variantă, în special, dacă se vor dezvolta rețele prin cablu în mediul rural. La fel, Internetul și fibra optică oferă posibilități de distribuire a produselor mediatice. Sunt sigur că vor apărea și alte tehnologii. Important este însă cu ce pierderi statul, societatea noastră au susținut examenul tranziției la televiziunea digitală terestră. Să nu uităm că televiziunea terestră este de bază, celelalte televiziuni sunt complementare.
M.A.: În concluzie: ce ar urma să facem pentru ca trecerea la digitalizare să nu ne lase fără televiziuni locale?
A.D.: Încă nu e totul pierdut. Ar trebui să fie mai activi radiodifuzorii locali, să informeze societatea despre pericolul ce planează, să se organizeze și să inițieze un dialog insistent, permanent și transparent cu instituțiile statului implicate în procesul tranziției la digitalizare. Societatea civila, care s-a implicat activ în expertizarea și monitorizarea acestui proces, ar putea să se concentreze acum asupra problemei vitale, legate de supraviețuirea televiziunilor locale.
M.A.: Ați amintit de Forumul Mass-media, din decembrie 2016. În cadrul atelierului pe care l-ați moderat, reprezentantul Întreprinderii de Stat Radiocomunicații afirma că există mai multe modele de trecere la digitalizare. Nu credeți că specialiștii de la Radiocomunicații ar fi trebuit să explice ce prezintă aceste modele, cum pot fi ele implementate, ce costuri implică? Și, poate, să organizeze și o campanie de informare a populației în subiectul dat?
A.D.: Apropo, mulți cetățeni, probabil nici nu știu ce îi așteaptă după 31 decembrie 2017. Nu exista campanii de informare și nicio viziune coerentă la nivel înalt. Populația ar trebui să știe, însă, că pentru recepționarea semnalului digital este nevoie de un tuner digital (set top box), care este incorporat în televizoarele moderne, iar pentru modelele mai vechi trebuie procurat. Costul unui echipament poate varia de la 50 USD la 150 USD. Pentru mulți s-ar putea să fie costuri greu de suportat.
După semnarea și ratificarea Acordului de la Geneva din 2006, de procesul tranziției la televiziunea digitală terestră s-a ocupat, în principiu, un grup restrâns de specialiști, care au abordat problema doar tehnic și tehnologic, ignorând factorul social și interesul public. Ei, ca specialiști, și-au făcut datoria. Instituțiile statului implicate în proces erau obligate să informeze societatea. Aveți dreptate, e nevoie de campanii de informare a populației, de discuții și dezbateri, de consultări pentru a găsi soluții la problemele apărute pe parcurs.
Odată cu trecerea în istorie a televiziunii analogice terestre, se încheie o perioadă importanta pentru afirmarea audiovizualului național. A fost o perioadă complicată, în care societatea a luptat pentru transformarea televiziunii de stat într-un serviciu public autentic, s-a bucurat de apariția primelor posturi independente de televiziune. Totodată, a cunoscut invazia posturilor străine retransmise, care au utilizat spectrul național de frecvențe, s-a confruntat cu fenomenul partizanatului politic deschis al televiziunilor si constituirea monopolurilor pe piața de televiziune. În fine, am sperat că aceste probleme vor fi soluționate odată cu trecerea la televiziunea digitală terestră, care ar fi trebuit să conducă la revirimentul televiziunii autohtone. Cu regret, astăzi vedem că mai e mult până acolo...