Eşti aici

Apropo de schimbare și de mercenariat în media

14 August 2019
2979 de afişări
Vitalie Călugăreanu, jurnalist Deutsche Welle

El a fost primul cameraman care m-a învățat să mă uit în obiectiv fără emoție, ca în ochii unui om care așteaptă să-i vorbesc. Recent, ne-am reîntâlnit la un eveniment. El filma. Când m-a zărit, a încercat să ascundă cu mâna sigla, încleiată pe cameră, a televiziunii la care lucrează.

Ea a fost cea alături de care am prezentat știri la radio mai mulți ani. Am mâncat împreună, la amiază, câteva borcane cu slăninuță marinată și pâine neagră. Când regimul Plahotniuc intrase în agonie, deoarece pierdea puterea, ea m-a blocat pe Facebook ca să nu-i văd postările în care își justifica opțiunea de a lucra pentru el. Justificările se refereau strict la bani, vârstă și confort.

Eu vreau doar să înțelegem ce ni s-a întâmplat și să învățăm din greșeli. Și el, și ea, și eu știm că jurnalismul înseamnă întâi de toate responsabilitate. Nu bani! Nouă, jurnaliștilor, ni s-a permis să umblăm la mințile oamenilor. Noi, prin funcțiile de informare și educare ce ne-au fost atribuite, modelăm, dirijăm, generăm atitudini și, am văzut, comportamente decisive în societate. Deci, nu suntem niște slujbași ce nu-și conștientizează rolul crucial. Nouă, la facultate, profesorii ne-au vorbit despre contribuția jurnalismului la menținerea democrației, despre sacrificiile celor care practică această profesie în detrimentul avantajelor materiale. Totuși, și el, și ea, și eu ne-am ambiționat și am făcut această facultate, iar astăzi modelăm comportamente sociale. Da, jurnalismul nu este o meserie eroică. Eu o consider o profesie grea. Nouă tot ni se face uneori foame! Noi nu suntem inamovibili, iar atunci când luăm bătaie pentru că i-am încurcat cuiva schemele, nu ne putem acoperi cu imunitate, ci doar cu nevoia și dreptul publicului de a fi informat.

Pentru nimeni nu e un secret că oamenii politici au încercat întotdeauna să controleze jurnaliștii – să le limiteze acțiunile prin diferite metode, inclusiv cumpărându-le loialitatea – de cele mai dese ori angajându-i la trusturile lor. Ce se întâmplă atunci când acești oameni supranumiți „câini de pază ai democrației” acceptă să modeleze „realități” contra cost? La comandă... Atunci când mai mult de 50% din piața media este concentrată și stăpânită contra cost, apar tentațiile celor care plătesc și care, de obicei, sunt la butoanele puterii de a crea realități paralele. Așa apare statul paralel în care trăiesc guvernanții, iar noi, muritorii de rând, la un moment dat, prin existența noastră, îi încurcăm. Așa că ei se îngrădesc... Se îngrădesc la modul practic. Construiesc garduri între ei și cetățeni. Noi am trăit aceste momente chiar recent – când guvernanții ne țineau după garduri de sărbătorile naționale. Apoi, pentru că au văzut că poporul tolerează gardurile, și-au construit garduri la Președinție și Parlament. Ele n-au dispărut nicăieri. Le puteți vedea și pipăi în orice moment. Acum acele garduri „adăpostesc” alți guvernanți.

Alți guvernanți - cu aceleași apucături - încearcă să preia scheme și nu-și imaginează nici în visele lor de coșmar cum ar fi să lase piața media să se dezvolte de capul ei, să lase televiziunea publică fără un „smotreașcii” care dictează politica editorială, să scoată influențele politice din Consiliul Audiovizualului și să creeze condiții ca această instituție să poată activa, în sfârșit, independent. În schimb, vedem cum „Pervîi kanal” migrează de la Plahotniuc la Dodon, sesizăm cum unii slujitori ai lui Plahotniuc din Consiliul Audiovizualului se chinuie să-l convingă pe Dodon că-i pot fi utili, inclusiv în ideea anulării prevederilor care au creat niște minime obstacole în calea penetrării propagandei ruse în spațiul informațional al Moldovei.

Ce s-a schimbat, de facto, pe piața media după plecarea lui Plahotniuc? Nimic. Ba da – au mai apărut niște portaluri obscure care, din anonimat și concertat, buimăcesc opinia publică, chipurile deconspirând diferite scheme de corupție prin atacuri directe la persoană. Mulți mă întreabă al cui este site-ul „Scheme.md” cu trei texte pe el? Cine stă în spatele portalurilor, de exemplu de la Călărași, care distribuie periodic, de ani de zile, falsuri, iar autoritățile ne spun că nu le pot identifica administratorii? Pe un alt flanc, un „unionist” își face vânt să preia (tot de la Plahotniuc) un post de radio și, „dacă totul va fi bine”, poate și un post de televiziune. Asta nu înseamnă schimbare! A trecut o lună de când Comisia parlamentară de specialitate le-a cerut celor de la Consiliul Audiovizualului să demisioneze. Și nu s-a întâmplat nimic. Uitați-vă ce haos e pe FM! Sputnik umblă fără licență prin capurile moldovenilor, iar „ai noștri” noi guvernanți, inclusiv fruntași ACUM, își pun poze pe Facebook cu ei în studioul Sputnik FM. „Radio Pridnestrovie” emite ilegal în dreapta Nistrului (poate fi recepționat inclusiv aproape de Lăpușna) în timp ce Consiliul Audiovizualului discută aprins dacă mizica românească este sau nu „produs autohton”. Asta e schimbarea?

Toate dictaturile din lume s-au născut din cauza ascunderii informațiilor sau pe fundalul otrăvirii minților celor care consumă informație. Noi am trăit și încă trăim această realitate. Spațiul mediatic din Moldova rămâne puternic viciat chiar și după plecarea lui Plahotniuc. Mașinăria mediatică ce i-a construit realitatea paralelă în care el s-a simțit bine, funcționează aproape fără probleme. Au fost înlocuite, cu unele noi, doar niște roți dințate.

Vedem în sondaje că publicul pune constant la îndoială autonomia jurnaliștilor – oamenii ne cred incapabili de a rezista presiunilor politice și economice. Și ne pun în aceeași oală pe toți. „Toți jurnaliștii sunt vânduți! Toți slujesc unui stăpân!” – striga, nu demult, la mine, un individ care tocmai scăpase de pușcărie. Argumentul lui era că el, de acolo, de după gratii, a aflat „tare multe” în cei opt ani pe care i-a stat. Suntem vulnerabili în fața publicului care obișnuiește să generalizeze. Este afectată credibilitatea tuturor, de aceea toți trebuie să fim interesați ca în „ograda” noastră să fie curat.

Am asistat recent la un interviu al unui „mogulaș” cu o studentă la jurnalism, care venise să se angajeze part/time la un portal de știri. Am rămas șocat când fata l-a întrebat pe „mogulaș” care sunt subiectele tabu și politicienii despre care trebuie să scrie numai de bine? Acesta este efectul mercenariatului în mass media. E groaznic! Și nu cred că există un mecanism omogen de triere. Tentația viitorilor jurnaliști de a apărea „pe sticlă” prevalează asupra eticii, iar aceasta este o scăpare gravă a facultăților de jurnalism care transformă jurnalismul într-un balaur.

Care este prețul la care cedează conștiințele în media din Moldova? Vreau să știu! De mai bine de 1 an, TV8 plasează anunțuri de angajare a jurnaliștilor, cameramanilor, editorilor de montaj, garantându-le toată libertatea. Internetul e plin cu anunțuri de angajare a jurnaliștilor la „Ziarul de Gardă”, „RISE”, „Cotidianul”, etc... În calitate de editor la „Report.md”, am încercat „să rup” de la holdingurile lui Plahotniuc și Șor jurnaliști pe care îi cunosc, profesionalismul cărora cândva îl apreciam. Le-am trimis anunțul de cooptare a jurnaliștilor în echipă inclusiv în privat. N-au aplicat! Poate că deja se simt confortabil acolo...

Problema compromisului în media este una delicată. Mulți din cei care lucrează în trusturile stăpânite de politicieni susțin că își fac meseria cum pot mai bine, că au conștiința împăcată, iar fiecare instituție media este în drept să aibă „propriile abordări”. „Să ne sancționeze telespectatorul! Să verifice din alte surse și să ne boicoteze dacă manipulăm”, spun ei. Adevărat, un telespectator cu filtre bune asta ar face! Numai că la noi mecanismul de manipulare a fost construit în așa fel încât a doua și a treia sursă media accesibilă să trâmbițeze aceleași minciuni. Iar atunci când trei îți zic că ești beat, te duci și te culci, chiar dacă ești treaz.

Eu nu știu dacă este acceptabil sau nu compromisul profesional sau cel moral în meseria de jurnalist. Mai ales în societățile cu democrații firave. Nu știu și sunt într-o permanentă dispută cu mine însumi pe tema asta. Ceea ce știu sigur este că mercenariatul în media trebuie condamnat! Practica de a scrie sau de a acționa contrar conștiinței și regulilor profesionale trebuie să dispară, altfel ne vom pomeni din nou, ca în 2018, cu breaking news-uri în care moderatoarea ne va alerta că membrii unei grupări islamiste, din care ar face parte și profesorii turci expulzați din Moldova, îi amenință cu moartea pe angajații ambasadei noastre din Berlin și pe copiii lor.

Jurnalismul este mecanismul prin care putem schimba lucrurile. Ni s-a încredințat nouă acest mecanism. Nu ne rămâne decât să-l utilizăm cu maximă responsabilitate. Iar efectele vor veni. Nu imediat, dar neapărat vor veni. Dar eu, momentan, nu văd instrumente de salubrizare în interiorul breslei, pentru că prea mult a durat dezmățul, mecanismul instituțional de reglementare nu a funcționat o perioadă prea lungă sau a încurajat concentrarea mass-media. Iar autoreglementarea s-a transformat în luptă pentru supraviețuire.