Consiliul Audiovizualului, versiunea 2020: (încă) un an pandemic de (in)activitate?

„Consiliul Audiovizualului (CA) este garant al interesului public în domeniul audiovizualului şi are misiunea de a contribui la dezvoltarea serviciilor media audiovizuale în conformitate cu principiile comunicării audiovizuale prevăzute de prezentul cod, cu normele, standardele şi cele mai bune practici internaționale în domeniu”. Aceasta ar fi misiunea CA potrivit articolului 73 (1) din Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova (în continuare Cod). Deci, cam tot ceea ce ar trebui să respecte instituția de reglementare în audiovizual sunt „norme, standarde şi cele mai bune practici internaționale în domeniu”. Cel mai important însă e să se respecte pe sine ca instituție independentă și apolitică. Pe cât de simplu, pe atât de complicat. Mai ales în 2020, un an ce a pus la grea încercare corectitudinea, imparțialitatea și competența acestei instituții.

În acest an, activitatea Consiliul Audiovizualului poate fi descrisă prin zicala populară „Din lac în puț”. Or, mai multe decizii luate de acest for în 2020 ridică mari semne de întrebare cu referință la profesionalismul componenței actuale a CA privind domeniul audiovizual și chiar independența acestuia față de factorul politic.

3 exemple de decizii controversate

Pe 24 martie, Dragoș Vicol emite o dispoziție care se cerea a fi executată imediat de toți subiecții Codului. Potrivit acesteia, presa trebuia să prezinte obligatoriu poziția oficială „a autorităților publice competente” atunci când dă pe post subiecte despre Covid-19, „acestea fiind cele mai avizate și mai competente în materia respectivă”. Altfel spus, președintele CA impunea, de facto, o cenzură pentru toate televiziunile din țară. Două zile mai târziu, în urma criticilor și a presiunii publice, președintele CA se răzgândește și își anulează propria dispoziție, cu mențiunea că acțiunea sa are scopul de a „calma spiritele în societate”. Deci, CA nu recunoștea greșeala crasă și faptul că a forțat nota, ci își dorea să „calmeze spiritele”. 

Pe 26 octombrie, Consiliul decide să amendeze postul TV8 cu 7.000 de lei pentru că nu ar fi oferit dreptul la replică în cadrul emisiunii „Politica”, moderată de Natalia Morari. Din capul locului, chiar și unui ne-specialist în ale mass-media îi era evident că decizia CA este una foarte subțire și, odată atacată în instanță, va fi anulată. Întrebarea care reieșea din acest caz era: CA nu știa că greșește emițând această decizie, sau știa, dar  încerca, prin intermediul acesteia, în plină campanie electorală, să dea o lecție „instituțiilor media neascultătoare” (a se citi: nu pe placul guvernării)?

Și al treilea caz: respingerea mai multor sesizări și petiții, pe parcursul întregului an, ale unor organizații ale societății civile, precum Centrul pentru Jurnalism Independent din Moldova (CJI) și WatchDog, prin care acestea semnalau abaterile comise de mai multe instituții  audiovizuale și îndemnau CA să ia atitudine în acest sens. În context, articolul 86 (1) din Cod spune că, „pentru  exercitarea atribuțiilor, Consiliul  Audiovizualului cooperează cu organizațiile reprezentative de profil ale societății civile”. Se pare însă că pentru CA e valabil doar punctul 3 al acestui articol, care spune că „propunerile şi sugestiile organizațiilor reprezentative de profil ale societății civile au pentru Consiliul Audiovizualului caracter de recomandare”. Recomandare, în acest sens, e interpretat de CA drept ignorare.

O monitorizare electorală „nesemnificativ...” de profesionistă

Constatare: CA se activizează și începe să arate din deget instituțiilor media care comit abateri doar pe finalul campaniilor electorale, când, în mare parte, deciziile instituției de reglementare nu prea mai au cum să rezolve o anumită situație. Prin asta, CA nu face decât să constate, post-factum, admiterea unor încălcări. Același scenariu a fost adoptat pe finalul alegerilor parlamentare din februarie 2019 și al celor pentru localele din octombrie 2019. Așa se întâmplă și acum, pe finalul celor prezidențiale din noiembrie 2020. Un scenariu total greșit. Logic și constructiv ar fi ca această instituție să fie consecventă, să monitorizeze constant instituțiile media și să aplice legea ori de câte ori se cere și este nevoie. Într-un cuvânt, să prevină, dar nu să constate post-factum deraierile admise de unele instituții media.

Dar să vedem ce au arătat rapoartele de monitorizare ale CA în campania electorală pentru alegerile prezidențiale. Trebuie să atragem atenția, în primul rând, la noțiunile utilizate de autoritate pentru a reda felul în care candidații la alegerile prezidențiale au fost reflectați de către radiodifuzorii monitorizați. De exemplu, îmi este greu să înțeleg ce ar însemna în viziunea CA calificativele potrivit cărora unii candidați electorali au fost reflectați „accentuat pozitiv”, „evidențiat pozitiv”, „nesemnificativ negativ”? În metodologia CA de monitorizare nu am găsit explicațiile acestora. Deocamdată, răspunsul la solicitarea CJI privind clarificarea acestor termeni este în așteptare.

La fel de important e faptul că CA, în cele două rapoarte de monitorizare, a constatat abateri la majoritatea posturilor TV. Însă, s-a decis – greu – doar la 10 noiembrie 2020, să amendeze aceste televiziuni. Cel mai probabil, decizia de a aplica sancțiuni nu a fost luată din liberă inițiativă, ci mai degrabă în urma presiunii publice și a declarațiilor venite din partea organizațiilor internaționale (ex. OSCE/ODIHR) – CA ar fi „prea lent” și „inconsecvent” în campania electorală – și, implicit, a apelurilor lansate de societatea civilă (ex. Coaliția Civică pentru Alegeri Libere și Corecte), care au semnalat abaterile făcute de unele instituții media pe perioada campaniei electorale. 
 
Datul în extreme al CA  –  într-o primă etapă doar constatând abaterile fără vreo reacție anume, iar într-o a doua etapă răzgândindu-se, punând toate televiziunile într-o oală și aplicându-le tuturor aceeași sancțiune (BTV fiind excepție) – nu a demonstrat altceva decât faptul că actualul Consiliu acționează nu în baza legislației și a profesionalismului, ci mai mult ghidându-se de: a) reacția publică; b) implicațiile factorului politic.

Monitorizările societății civile și relația CA cu acestea

Ca și în campaniile electorale trecute, în 2020, organizațiile societății civile au monitorizat instituțiile media în perioada octombrie-noiembrie. CJI a monitorizat 10 televiziuni: Accent TV, Jurnal TV, Moldova 1, NTV Moldova, Prime TV, Primul în Moldova, Pro TV Chișinău,  Publika TV,  Televiziunea Centrală, TV8. Concluziile rapoartelor CJI pe marginea monitorizării au arătat că există 4 canale – Primul în Moldova, Accent TV, NTV Moldova și Televiziunea Centrală – care au neglijat prevederile legale ale Codului electoral și ale Codului serviciilor media audiovizuale, precum și obligațiile asumate conform politicilor editoriale pentru campania prezidențială, mai exact, reflectarea echilibrată a acesteia. Totodată, 3 dintre acestea – Primul în Moldova, Accent TV și NTV Moldova – l-au favorizat pe candidatul independent Igor Dodon, susținut de PSRM. El a beneficiat de cel mai mare timp de emisie, atât din punct de vedere al frecvenței, cât și al spațiului alocat intervențiilor directe. În același timp, Televiziunea Centrală a oferit mai mult timp de emisie Partidului Politic „Șor” și candidatei acestei formațiuni, Violeta Ivanov.

În acest sens, în octombrie 2020, CJI a depus trei petiții la CA, care semnalau că posturile NTV Moldova, Accent TV și Primul în Moldova au admis cele mai multe și grave abateri deontologice:
·        nu au oferit acces egal în știri concurenților electorali, i-au tratat diferențiat, difuzând mai multe materiale despre întâlnirile electorale ale lui Igor Dodon, candidat independent sprijinit de PSRM, și informând sumar despre activitățile de campanie ale altor concurenți;
·        au reflectat campania electorală pentru prezidențiale într-o manieră lipsită de corectitudine, echidistanță și echilibru, favorizând în mod evidențiat și evident candidatul electoral Igor Dodon;

Drept răspuns, CA a respins sesizările CJI, menționând că cele trei televiziuni au fost „atenționate verbal”. La scurt timp, pe 3 noiembrie, CJI mai depune trei petiții la CA, care au vizat aceleași televiziuni și au menționat despre aceleași încălcări. Pe 10 noiembrie, CA decide să sancționeze 13 posturi de televiziune cu o amendă de 5.000 lei fiecare, iar pe BTV – cu 10.000 lei, pentru încălcarea prevederilor legale privind reflectarea echilibrată a campaniei electorale. Una dintre amenzi vizează postul Accent TV, în baza petiției CJI, în timp ce NTV Moldova a fost dublu sancționat în urma unei alte sesizări a organizației neguvernamentale.

Decizia de a sancționa, la pachet, toate televiziunile și stabilirea unui cuantum unic al amenzii pentru toți este cel puțin o decizie care ridică întrebări. Or, în acest caz, stabilirea unei amenzi unice pentru toți trebuie să însemne că și abaterile admise de televiziunile monitorizate au fost aceleași și au avut aceeași gravitate, ceea ce, atât din rapoartele CA, cât din cele ale CJI, nu se înțelege. Concluziile rapoartelor de monitorizare arată că unele televiziuni au admis încălcări mai multe și mai grave și, implicit, televiziuni care au admis mai puține încălcări și mai puțin semnificative. Astfel, prin decizia de a nivela pedeapsa și a uniformiza amenzile pentru toate televiziunile, CA, pe de o parte, a dat dovadă de lipsa curajului să spună lucrurilor pe nume, iar pe de altă parte, nu a dorit să scoată în prim-plan faptul că unele instituții media (NTV Moldova, Primul în Moldova, Accent TV, Televiziunea Centrală) au călcat mult mai strâmb decât altele la capitolul respectării normelor etice și profesionale. Este incorect și inadmisibil să pui în aceeași oală toate televiziunile monitorizate, pentru că chiar concluziile rapoartelor de monitorizare au arătat că unele au greșit mai mult, iar altele mai puțin.                                               

Dar, nu numai petițiile celor de CJI au fost ignorate și respinse de către CA. De aceeași „atenție” s-au bucurat și multe din petițiile și sesizările depuse de organizația WatchDog Moldova. Majoritatea acestora, din 2019 și 2020, au fost respinse. WatchDog a insistat însă și a atacat de cele mai multe ori refuzurile CA în judecată. S-a mers până la Curtea Supremă de Justiție, unde instanța le-a dat câștig de cauză celor de la WatchDog.

Sintetizând, relația CA cu societatea civilă este una... de niciun fel, cu toate că instituția de reglementare – dacă și-ar dori cu adevărat – ar putea beneficia de suportul celei din urmă. Deciziile luate de CA în cazul sesizărilor și petițiilor depuse de ONG-urile de media nu arată altceva decât faptul că instituția acționează nu în baza prevederilor legale, ci mai mult mânată de unele preferințe politice. Nu e de mirare, or, mimarea concursului pentru numirea celor 3 noi membri ai CA din această vară și târgul PSRM-PDM în numirea acestora nu face decât să confirme substratul politic al deciziilor luate de CA.

Outro: un an de CA într-un singur paragraf

În acest an am avut parte de un CA „cenzor” (decizia din martie a lui Dragoș Vicol), de un CA „bâtă politică” pentru unele instituții media (amendarea TV8 cu 7.000 lei), de un CA „apatic”, care doar a constatat abateri, fără a acționa prompt (rapoartele CA de monitorizare din primul tur al campaniei electorale); de un CA „care aștepta să fie rugat să-și facă treaba” (constatările OSCE/ODIHR și petițiile CJI și WatchDog) și de un CA „justițiar și fioros”, când a încercat să-și arate mușchii prin sancționarea tuturor și nivelarea amenzii pentru majoritatea televiziunilor monitorizate, indiferent de gravitatea și nivelul încălcărilor admise de fiecare din ele. Păcat doar că, în 2020, nu am avut parte de un CA corect, imparțial, echidistant și care să servească drept „garant al interesului public în domeniul audiovizualului şi are misiunea de a contribui la dezvoltarea serviciilor media audiovizuale în conformitate cu principiile comunicării audiovizuale”, așa cum menționează „biblia audiovizuală”. 2020 a fost anul când această instituție, aproape de fiecare dată, și-a dat cu stângul în dreptul, de parcă intenționat și-a dorit să ne convingă că nu este o instituție de reglementare în audiovizual, ci un grup de amatori care nu prea au habar cum și cu ce se mănâncă pâinea audiovizuală.

NOTA BENE:

Nu prea îmi dau seama ce poți face atunci când pe teren, în locul fotbaliștilor profesioniști, este băgat în joc un grup de amatori. Unica soluție este, probabil, să oprești meciul, să soliciți un time-out (pauză) și să readuci în lot profesioniștii. Altfel, riști să pierzi atât meciurile, cât și campionatul, iar fiecare atac al adversarului să se transforme într-un gol... imens.