Ro
En
Рy
Media Azi: Dna Corina Cepoi, cum ați regăsit Republica Moldova după o absență relativ îndelungată, când v-ați aflat cu mai multe proiecte Internews în Kârgâzstan?
Corina Cepoi: Da, patru ani înseamnă o perioada semnificativă. Încerci să citești despre toate câte se întâmplă acasă, să fii la curent și, până la urmă, oricum îți scapă ceva. Pentru că, în spatele unei știri poate fi și o informație mai neoficială, nuanțe pe care nu le poți prinde din depărtare, de la distanță. Am regăsit o situație mult mai complicată, inclusiv în domeniul media, mai nuanțată. Vorbeam cu colegii jurnaliști că, pe timpul când la putere se aflau comuniștii, tabloul era clar, aveau linia lor pe care o promovau consecvent, știai cel puțin la ce să te aștepți de la ei. Astăzi lucrurile sunt nebuloase, ne mișcăm dintr-o extremă în alta și, ceea ce mi se pare grav, avem și din cei care pretind că ar fi într-un fel, dar de fapt, sunt alții. Un soi de cameleonism politic, deosebit de periculos. Aceste realități, din păcate, se răsfrâng negativ asupra mass-media.
M.A.: În Kârgâzstan ați mers pentru a implementa un proiect de reformare a televiziunii publice. Cum au decurs reformele acolo?
C.C.: Nu e ușor să reformezi audiovizualul public -- și nu doar în Kârgâzstan, la fel e și în alte țări. Ne-am axat mai mult pe practici de management, pe resurse umane, mai puțin pe politica editorială. Am început cu reformarea televiziunii publice, ca directoare de proiect, dar apoi am avansat, am devenit directoare pe țară; aveam șase proiecte cu finanțări diferite, europeană și americană. Un succes pe care și-l asumă Internews a fost medierea unei situații de post-conflict din sudul Kârgâzstan-ului prin inițiative media. Acolo, din cauza conflictelor interetnice, multe organizații de media nu aveau conținut în limba uzbecă, chiar dacă etnicii uzbeci locuiesc în zonă în număr mare. În 2011, am deschis un post TV și de radio, care funcționează și în prezent, cu emisie în limbile kârgâză, uzbecă și rusă. Astfel, prin intermediul unor programe mediatice am reușit să apropiem cele două etnii.
M.A.: Vorbim și în Moldova despre lipsa de solidaritate, și chiar despre anumite baricade ridicate între jurnaliștii de limbă rusă și cei de limbă română. Cum am putea depăși astfel de situații?
C.C.: Există și aici probleme, totuși, la noi lucrurile sunt de altă natură. Se fac eforturi de apropiere din ambele părți. De exemplu, Newsmaker, ca instituție de presă de limbă rusă, este interesată în crearea de conținut în română -- de cealaltă parte, Ziarul de Gardă editează varianta în limba rusă a publicației. La fel, există organizații în autonomia găgăuză mai deschise, și chiar la Tiraspol, cu care Centrul pentru Jurnalism Independent colaborează de ani de zile. RISE.md are proiecte comune la Tiraspol, face investigații jurnalistice. Sunt organizații care vor să colaboreze și o fac, sunt altele cu care poți încerca și le poți convinge cu timpul. Sigur, sunt și din cei pe care nu o să-i convingem niciodată. Mai grave mi se par altfel de situații în Moldova: de exemplu, cele când unii jurnaliști de limba română, altădată aflați pe baricade naționaliste, acum fac propagandă rusă la sputnik.md.
M.A.: Cum explicați asemenea treceri bruște de la o politică editorială la alta, total opusă?
C.C.: Prin rațiuni financiare și de comoditate. Ca să faci jurnalism de calitate, trebuie să ai caracter și personalitate. Dacă nu le ai – accepți compensația pe care ți-o oferă cineva și nu-ți mai pui întrebări ce țin de etică. Asta e, unii se pliază pe ce este mai comod. Sunt sigură că, dacă între timp se mai schimbă ceva, ei vor citi pe prompter cu totul altceva.
M.A.: De câteva luni, conduceți Reprezentanța Internews în Republica Moldova. Știm că această organizație a avut sau are proiecte în peste o sută de țări ale lumii și, de obicei, anume acolo unde media nu are statut de presă liberă. Ce proiecte veți desfășura aici?
C.C.: Este vorba despre un proiect de cinci ani de zile - "Mass media în sprijinul democrației, incluziunii și responsabilității în Moldova" (Media-M) - care se referă la anumite nișe neacoperite. Avem de realizat trei obiective. Unul constă în susținerea de lungă durată a organizațiilor de presă, pentru a asigura viabilitatea acestora. Vom alege șase instituții media, ca partenere de asistență, pe care le vom ajuta să se dezvolte. Datorită faptului că Internews este o rețea globală, avem posibilitate să luăm legătura cu experți din orice țară și să oferim finanțare pentru lucruri durabile, capabile să demonstreze că organizațiile de presă pot avea propriul profit și un produs de calitate, ca urmare a susținerii noastre. Sunt multe lucruri de învățat, pentru că e vorba de convergență, un alt aspect pe care o să-l aducem în aceste organizații. Vom avea grijă ca ele să-și extindă acoperirea, să aibă o audiență mai mare, să fie prezente pe mai multe platforme și să le unească așa încât să poată face bani.
M.A.: După ce criterii veți selecta cele șase instituții media partenere?
C.C.: Ele singure vor trebui să depună un dosar în care să arate încotro vor să meargă în următorii cinci ani, să aibă strategii de dezvoltare. Vom investi în cei care au o viziune pentru viitor, vom vedea ce planuri au pentru creștere și dezvoltare. Vom ține cont și de calitatea produsului jurnalistic pe care îl oferă pe piața media, și de componenta de management. La fel, vom lua în considerare felul în care se prezintă în rapoartele de monitorizare efectuate de organizațiile de media neguvernamentale și OSCE, ca să alegem pe cineva care are o politică editorială echilibrată. Totodată, vrem să ajungem la publicul de limbă rusă, să oferim și publicului de limbă rusă informație de calitate.
Să vedem ce dosare vom primi. Deocamdată, mirarea mea profundă a fost să descopăr cu nu toți au strategii de dezvoltare sau planuri de afaceri, deși mi se pare firesc să ai o idee în ce direcție te miști, ce vrei să faci, unde vrei să ajungi. Eu cred că, atunci când nu ai o viziune despre ceea ce faci lucrul cel mai bun pe care îl poți face e să închizi ziarul sau postul TV pe care îl conduci și să faci altceva. Pur și simplu, nu merită să investești, să-ți consumi viața cu asta, dacă faci ceva în ce nu crezi.
M.A. Din câte știm, cel de-al doilea obiectiv îl veți realiza împreună cu Centrul pentru Jurnalism Independent. Internews va susține unele activități legate de educația media, pe care CJI le desfășoară de câțiva ani. În ce va consta acest sprijin?
C.C.: Vom pune accentul pe elaborarea unui curriculum pentru nivelul de liceu, vrem să contribuim la educația media a așa-numiților tineri adulți. Pentru că liceenii sunt cei care votează (în curând) și trebuie să ia decizii informate. Din câte știu, profesorii s-au arătat încântați de lecțiile mediatice și instruirile organizate de CJI. Ar trebui să folosim această deschidere din partea lor și să mergem înainte. Tot aici vom lucra și cu bibliotecarii pe care i-a instruit programul Novateca, coordonat de IREX, cu care colaborăm. Și aici ne așteptăm la un impact semnificativ.
Iar cel de al treilea obiectiv constă în perfecționarea legislației media și a autoreglementării. Aici partenerul nostru de bază este Freedom House, o organizație internațională bine cunoscută în Moldova. Colaborăm de mult cu reprezentanta acestei organizații, jurista Tatiana Puiu. În septembrie va avea loc un eveniment cu participarea experților și oficialilor din Țările Baltice - acum definitivăm agenda, vrem să vedem cum lucrează ei la îmbunătățirea legislației privind securitatea informațională.
M.A.: Apropo de legislație, reprezentați Internews și în Grupul de lucru organizat de parlament care își propune să perfecționeze legislația media. Unii se întreabă dacă organizarea grupului, ca atare, nu este o mimare a bunelor intenții ale parlamentului. Cum se văd lucrurile din interior?
C.C.: Am avut doar câteva ședințe, din care am putut deduce că deschiderea e mare, se lucrează serios la examinarea proiectelor de legi existente. Dar întrebările scepticilor sunt oarecum firești, pentru că până acum a fost o situație cumva inversă și dintr-o dată ne-am pomenit cu o deschidere totală. Se lucrează concomitent la opt proiecte de legi sau alte documente legislative, fiecare cu o dată-limită la care trebuie să fie elaborat -- unele în noiembrie, altele în februarie. Nu știm în ce formă vor ajunge aceste legi în parlament, dar, la moment, documentele pe care lucrăm sunt bune. În plus, din grup fac parte și organizații internaționale, Consiliul Europei este coordonatorul grupului; la ședințe vin reprezentanți ai ambasadelor. La ultima ședință a subgrupului care a discutat noul proiect de Cod al audiovizualului a fost prezentă întreaga componență a CCA-ului, au participat și manageri de presă. A fost o discuție aprinsă, pe fiecare paragraf aparte, s-a discutat deschis.
În general, trebuie să colaborăm în astfel de grupuri, să ne promovăm ideile. Cel mai ușor este să-ți faci bagajele și să pleci. Sincer vorbind, am fost în Tadjikistan, Uzbekistan, acolo elementar nu poți să te exprimi liber și se lucrează foate greu. Și când vin aici și aud expresii de genul „Ne-a ajuns funia la gât!”, nu pot să fiu de acord. Da, uneori e mai complicat, dar nu înseamnă că am ajuns în autocrație. Dacă ați merge în Uzbekistan să vedeți cum oamenii se tem și de umbra lor, sau în Belarus, sau în Turcia, unde jurnaliștii, pur și simplu, sunt închiși... Iată, recent, Amnesty Internațional a organizat un atelier și i-au închis pe toți, chiar și pe directorul hotelului care le-a închiriat sala de conferințe. Și asta se întâmplă la o distanță nu prea mare de Moldova...
M.A.: În ultimul timp se lansează și la noi anumite inițiative privind limitarea finanțării din Occident a ONG-urilor, de exemplu... Cât de serioase sunt aceste amenințări?
C.C.: Ar trebui să fim în alertă, bineînțeles, să ne solidarizăm în fața unor astfel de pericole. Dar eu mai cred că nu se va permite ca asemenea amenințări să se și materializeze.
M.A.: Într-o altă ordine de idei, ce facem cu amenințarea din interior, cu știrile false?
C.C.: Trebuie să verificăm informația. E un fenomen global. Se falsifică nu doar știrile politice. Câte falsuri informaționale au fost lansate în legătură cu vaccinurile! În SUA, într-unul din show-uri la tema dată, autorul a făcut praf în doar 15 minute, cu lux de argumente, toate falsurile apărute la acest subiect. A făcut-o cu mult umor și a ajuns la public – show-ul a acumulat milioane de vizualizări! (În momentul scrierii interviului ajungând la aproape 7 milioane de vizionări). Noi, la fel, ar trebui să învățăm cum să ajungem la public și să le explicăm oamenilor pe înțeles cum să deosebească știrile false de cele corecte.
Tocmai acesta e scopul proiectelor de educație media. Dacă vom continua să dezvoltăm gândirea critică a tinerilor, vom câștiga cu toții. Următoarea generație nu va mai avea încredere oarbă în ceea ce văd la TV sau citesc pe internet, în ziare, vor verifica tot ce văd, tot ce aud, știind care sunt organizațiile de presă de încredere și care nu, având și alte abilități de securitate online.
M.A.: Ce-i lipsește jurnalismului autohton? Imaginație, cunoștințe, unghiuri de abordare inedite, ce altceva?
C.C.: Îi lipsesc multe. Întâi de toate instruire, pe care trebuie s-o continuăm la orice etapă a vieții și a experienței noastre. Chiar recent CJI a avut un training cu jurnaliștii, la care a invitat un expert din România și el le-a dat anumite instrumente online, de exemplu, despre cum să faci bani pe internet, despre cum să ajungi la public, ca el să vrea să-ți cumpere produsul, sau la o companie, care să fie gata să-ți propună publicitate. Apoi, jurnalismului autohton îi lipsesc abilitățile tehnice.
Școala de Studii Avansate în Jurnalism încearcă să acopere aceste goluri. Am creat-o după ce am studiat experiența unor universități de top, de exemplu, din Cardiff, sau Missouri, unde am studiat câțiva ani; din Lille, Sarajevo, Moscova, din Ucraina și Georgia. Noi pregătim jurnaliști universali, pentru că este cea mai bună soluție pe o piață așa de mică precum e a noastră.
M.A.: Cum trecem pragul de la presă parțial liberă la presă liberă? E previzibilă această trecere într-un viitor cât de cât apropiat?
C.C.: Există câteva componente pentru care se acordă scorul: legi foarte bune, o piață de publicitate liberă, diversitate în loc de concentrare în media. Nu cred că e atât de greu să realizezi aceste obiective dacă intențiile de reformare sunt sincere.
------------------------------
Proiectul "Mass media în sprijinul democrației, incluziunii și responsabilității în Moldova" (Media-M) este finanțat de USAID și implementat de Internews.
