Eşti aici

Dezbateri electorale prezidențiale. Reflecții pe marginea unei sugestii a CEC

09 Septembrie 2020
1000 de afişări
Aneta Gonța, cercetătoare media

Ce spune legea?

Punctul 41 din Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale la alegerile prezidențiale din 1 noiembrie 2020 în mijloacele de informare în masă din Republica Moldova, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4151 din 1 septembrie 2020, sugerează că, în condiții de pandemie, dezbaterile electorale organizate de către furnizorul public național de servicii media audiovizuale, adică IPNA Compania Teleradio-Moldova, pot fi retransmise, în direct, și de către alte posturi de televiziune. Potrivit legislației, pentru alegerile prezidențiale, furnizorii naționali sunt obligați, iar cei regionali și locali au dreptul să organizeze dezbateri. Mai exact, potrivit informației prezentate de Consiliul Audiovizualului pe 26 august 2020, 15 furnizori de servicii media audiovizuale naționali, inclusiv 13 posturi de televiziune și două posturi de radio ar trebui să organizeze astfel de emisiuni.

De ce organizarea dezbaterilor de către furnizorul public poate fi o idee bună? 

La o primă și sumară vedere, obișnuiți fiind cu problemele audiovizualului din Moldova și suspicioși din start când vine vorba despre deciziile autorităților, vom spune că sugestia CEC-ului atentează la pluralismul mediatic și la dreptul cetățeanului de a fi informat divers, corect și multiaspectual despre candidați și programele lor electorale. De ce adică să preia televiziunile dezbaterile de la Moldova 1? De parcă ele nu pot organiza propriile dezbateri, cu propriile întrebări, moderatori etc. La o reflecție detașată, însă, sugestia Comisiei poate fi, după mine, o idee bună.

Dacă furnizorul public reușește să organizeze profesionist dezbaterile — nu doar să fie un supraveghetor al timpului acordat fiecărui candidat —, cetățeanul nu ar avea nimic de pierdut în materie de informare pluralistă și corectă. Un număr mai mare de emisiuni de dezbateri nu garantează în mod automat asigurarea pluralismului, cu excepțiile de rigoare, desigur. Și noi avem această experiență în campaniile electorale din ultima perioadă, când anumiți furnizori de servicii media audiovizuale, obligați de legislație să organizeze dezbateri, le-au făcut pentru bifă, după un scenariu tras la indigo, cu aceiași invitați și, uneori, moderatori, cu întrebări comode și difuzate la ora 6.00 dimineața. Este bine când acest exercițiu este luat în serios și pregătit minuțios, și când televiziunile sau posturile de radio au resurse suficiente, inclusiv umane, pentru ca organizarea și difuzarea dezbaterilor să fie exemplară, iar acestea să fie așteptate și dorite de oameni. 

Câteva modele din care ne-am putea inspira

În alte state, imperfecte și ele, și cu care poate că nu este cazul să ne comparăm,  dezbaterile electorale, în special cele prezidențiale, sunt mai degrabă un element important al comunicării politice a candidaților decât  o  preocupare și obligație a televiziunilor de a le organiza și difuza. În SUA, de exemplu, există o Comisie pentru Dezbaterile  Prezidențiale (Commission on Presidential Debates), organizație non-profit, sponsorizată în comun de două cele mai mari partide  politice din SUA, Democrat și Republican, precum și de contribuții private ale fundațiilor și corporațiilor, dar și ale instituțiilor-gazdă.  Comisia sponsorizează și produce dezbaterile dintre candidații la președinția și vicepreședinția SUA și desfășoară activități de  cercetare și educație legate de dezbateri. De cele mai multe ori, gazdele dezbaterilor sunt importante universități din SUA, iar  moderatorii sunt propuși și selectați de Comisie, de comun acord cu reprezentanții candidaților. Pentru alegerile din 3 noiembrie 2020,  trei dezbateri prezidențiale și una pentru funcția de vicepreședinte au fost deja programate, și chiar dacă Donald Trump, candidatul  republicanilor, nu a agreat moderatorii selectați, Comisia a insistat pe anumiți jurnaliști având în vedere „experiența și profesionalismul  în moderarea dezbaterilor”. De la confruntarea Kennedy-Nixon, în 1960, americanii așteaptă și urmăresc aceste dezbateri, care sunt  nu  atât o luptă dintre televiziuni, cât una dintre staffurile de comunicare ale candidaților.
 
Inspirați de americani, francezii organizează dezbateri televizate prezidențiale din 1974. La început, moderatorii erau pe post de cronometru, asistând la discuțiile dintre candidați. Chiar și așa, locuitorii Hexagonului și azi îl citează pe Valéry Giscard d'Estaing care i-a spus la acea primă dezbatere contracandidatului său, François Mitterrand, că nu deține monopolul inimilor francezilor. Astăzi, Consiliul Superior al Audiovizualului din Franța împuternicește societatea națională de programe France Télévisions cu producerea și difuzarea dezbaterilor prezidențiale, dar producătorii nu realizează nicio emisiune fără participarea consilierilor candidaților, iar dezbaterile pot fi transmise și de alte posturi TV. Până și unghiul de filmare și numărul de camere pot fi subiect de discuție în avans, la fel cum sunt temele și moderatorii. În 2017, pentru prima oară în istorie, toți cei 11 candidați la funcția de președinte al celei de-a cincea republici au participat la o dezbatere televizată pentru a discuta trei teme: locurile de muncă, protecția francezilor și modelul social. Dezbaterile dintre candidații ajunși în turul doi au cea mai mare miză și, deși audiența confruntării din 2017 dintre Emmanuel Macron și Marine Le Pen a fost cea mai mică din istorie, pregătirile pentru acest exercițiu sunt extrem de importante.

În România, unde legea nu obligă televiziunile să organizeze dezbateri, candidatul PNL Klaus Iohannis, care a refuzat în 2019, în turul II, o confruntare cu reprezentanta PSD Viorica Dăncilă, a anunțat despre dorința de a organiza o dezbatere cu formatori de opinie, reprezentanţi ai mass-media şi politologi, într-un spațiu neutru, la care au putut participa mai multe media, inclusiv televiziuni. Dezbaterea a avut loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București, spațiu asigurat de Școala Națională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) și agreat de echipa de campanie a candidatului. Țara vecină se confruntă de mai mult timp cu un vid pe segmentul dezbaterilor electorale, TVR rugând repetat la un moment dat, fără succes, candidații ajunși în turul II, să participe la o confruntare televizată, oferindu-le posibilitatea să aleagă formatul, subiectele, regulile de joc, ora desfășurării, durata și numele moderatorului. 
 
Să ne amintim inclusiv de confruntarea din 2019 dintre Volodimir Zelenski și Petro Poroshenko de pe Stadionul Olimpic din Kiev, Ucraina: teren neutru, confruntare moderată de o jurnalistă și un expert media, agreați de candidați. Legislația ucraineană dă predilecție televiziunii publice în organizarea dezbaterilor, iar alte televiziuni pot transmite/prelua conținutul. 

Câteva condiții în care organizarea dezbaterilor de către furnizorul public național ar putea fi cu adevărat eficientă​

Revenind în Republica Moldova, și având în vedere exemplele enumerate mai sus, s-ar putea ca asumarea organizării de către furnizorul public a dezbaterilor să fie un exercițiu democratic util și eficient. IPNA Teleradio-Moldova are o șansă uriașă, după mine, să demonstreze că este cu adevărat în serviciul publicului. Dezbaterile pentru primul tur vor fi diferite de cele din turul II, dar, bine gândite și planificate, ambele tipuri au șansa să intre în istorie ca un exemplu/o încercare de bune practici. Eforturile celor mai buni specialiști din domeniu ar putea fi unite pentru organizarea și producerea unor emisiuni de adevărată calitate. Legea doar nu interzice colaborarea dintre televiziuni. De ce Moldova 1 să nu fie asistată de TVR Moldova, de exemplu, care are statut de televiziune publică, în acest proces? De ce cei mai buni moderatori/cele mai bune moderatoare din țară să nu fie antrenați/te în pregătirea și desfășurarea propriu-zisă a dezbaterilor? La o adică, se pot organiza discuții comune, inclusiv cu echipele de campanie ale candidaților, și agrea diferite aspecte, inclusiv temele, datele și locul (un loc public, neutru, ar putea fi un compromis).

În fond, CEC nu interzice celorlalți furnizori naționali să organizeze dezbateri televizate. Deci, probabil, o să avem dezbateri la mai multe televiziuni. Dar dacă dezbaterile de la Moldova 1 ar fi moderate de cel mai priceput om din Moldova la acest capitol, iar temele ar fi cu adevărat importante și formulate pertinent, echidistant și, mai ales, pe înțelesul cetățeanului, cred că toată țara ar fi interesată de astfel de dezbateri. Mai mult, o organizare ca la carte ar conferi atât o calitate înaltă a acestui exercițiu extrem de important într-o democrație, cât și un mare plus imaginii și audienței furnizorului public de servicii media audiovizuale, dar și altor televiziuni implicate. Posibil că e prematură această abordare pentru democrația moldovenească, dar poate fi un început. 

De ce organizarea dezbaterilor doar de către furnizorul public poate fi riscantă?

În același timp, există riscul ca dezbaterile electorale organizate (doar) de furnizorul public să fie cuminți, cu întrebări comode și cu puține dezbateri reale. Într-o asemenea situație, pluralismul ar fi afectat, iar cetățeanul nu ar fi suficient de informat. De asemenea, lăsând la o parte furnizorii publici, inclusiv TVR Moldova, cele mai multe posturi TV naționale au proprietari-beneficiari suspectați de afiliere politică. Prin urmare, teamă mi-e că dacă alte televiziuni vor dori să organizeze dezbateri, anumiți candidați vor refuza participarea, iar acest lucru, pe lângă faptul că ar fi regretabil, ar bate, din nou, în pluralism și în dreptul cetățeanului la informare. Urmează, deci, un exercițiu interesant și un test, ca de obicei. Să vedem cine și cum o să le treacă.

Citiți și: „Aceleași fețe, aceleași discursuri”. Ce a decis CEC despre modul de organizare a dezbaterilor electorale la posturile TV și radio