Ro
En
Рy
Context:
În prima zi a ultimei săptămâni de campanie electorală, pe 11 februarie 2019, în cadrul unui briefing, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, anunța reprezentanții mass-media că cei doi cetățeni moldoveni, după mai mult de trei ani de captivitate, au fost eliberați. Este un subiect important pentru Republica Moldova, iar mass-media nu putea să-l ignore.
Prezentare:
Accent TV difuzează subiectul cu titlul „Piloții moldoveni au fost eliberați din captivitate”. Durata – 4.45 minute
Prezentator: „Timp de trei ani și jumătate, cetățenii moldoveni care s-au aflat în captivitate în Afganistan - Lionel Buruianu, născut în 1992, și Mihail Crihan, născut în 1965, pe durata acestui timp, nu au văzut lumina soarelui, fiind ținuți într-o groapă. Acum viața piloților moldoveni este în afara pericolului. Datorită unei operațiuni secrete, bărbații au fost eliberați din captivitate, iar acum sunt internați într-un spital din Moscova. Informațiile au fost făcute publice luni de președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, în cadrul unui briefing”.
Igor Dodon (intervenție directă): „Acum două zile, mi-a reușit să scoatem din captivitate cei doi piloți care se aflau în Afganistan, reținuți de talibani. Vreau să spun că, deoarece membrii echipajului moldovenesc lucrau oficial pentru Guvernul american, aceștia au făcut mai multe tentative de a salva băieții noștri, însă fără niciun rezultat. Anul trecut eu m-am adresat prietenilor, partenerilor, conducerii din Federația Rusă. Pe parcursul ultimilor luni au avut loc mai multe activități, mai multe acțiuni destul de importante, și, alaltăieri, două zile în urmă, în sfârșit, concetățenii noștri au fost recuperați din plen și au fost transportați la Moscova. La moment, piloții se află în spital, starea sănătății este destul de bună, lucrează medicii cu ei…”
Constatări și precizări:
- Este corect ca moderatorul să amintească numele celor doi cetățeni moldoveni eliberați, numele acestora lipsind în pasajele selectate pentru subiect din discursul președintelui.
- Este corect că moderatorul nu-i numește „piloți”, de rând ce unul este pilot, iar al doilea inginer de bord. Din câte se cunoaște, unul din cei doi piloți ai elicopterului doborât, a fost ucis. Or, a insista pe „doi piloți eliberați” ar putea crea confuzii telespectatorului.
- Faptul că cei doi cetățeni de-ai noștri „nu au văzut lumina soarelui, fiind ținuți într-o groapă…” ar fi fost cel mai credibil s-o spună nu moderatorul, ci însăși cei care au trecut prin asta. Dacă nu ajungem la prima sursă, ne rămâne să cităm pe cineva, care, la rândul său, citează pe altcineva. Citările, în asemenea cazuri, sunt copii palide ale originalului. Orice jurnalist, aflând despre caz, ar fi trebuit să obțină mărturii povestite, nu re-povestite.
- De ce vestea bună, atât de așteptată, nu a fost comunicată „acum două zile”? A fost sâmbătă, când lucrează mai puține mass-media decât luni? Sau, poate, televiziunea consideră că, dacă am așteptat trei ani și jumătate, de ce nu am mai aștepta încă două zile?
- Echipajul moldovenesc „lucra oficial pentru guvernul american” sau sub egida ONU?
- Când tentativele americanilor „de a salva băieții noștri” n-au dat niciun rezultat - un an în urmă, când președintele s-a adresat „prietenilor, partenerilor, conducerii din Federației Ruse”, mai devreme sau mai târziu?
- Dacă la moment „starea sănătății (piloților) este destul de bună”, de ce nu sunt aduși acasă?
- Dacă starea sănătății este bună, de ce jurnaliștii nu iau legătura cu dânșii?
- Ce înseamnă „mi-a reușit să scoatem din captivitate…”? Oricine, inclusiv președintele, poate spune orice. Televiziunea decide însă ce să prezinte publicului, pornind de la relevanța informației pentru public. Dacă informația este incompletă, e de datoria televiziunii s-o completeze, inclusiv prin a insista să obțină răspunsuri plauzibile.
Igor Dodon (a doua intervenție directă, selectată pentru subiect): „Atunci, când i-am adus la Moscova, ei nu credeau că acest lucru se poate întâmpla. Trei ani jumătate ei au fost ținuți într-o groapă, în pământ, n-au văzut soarele. Povestesc niște detalii, care sunt uimitoare. Astăzi-mâine o să avem rezultatele investigațiilor medicale despre starea sănătății – ei trei ani jumătate, din ceea ce au discutat cu consilierul meu, au stat numai pe pâine și apă, n-au mâncat nimic. Pentru unii din ei, apropo, aici în Moldova, de-amu s-a pus și cruce la mormânt, ca să cunoașteți. Înțelegeți starea psihologică a lor. Ei când au ajuns la Moscova, nu voiau să vorbească – stăteau în colț, de frică. Și când a început consilierul meu să discute cu ei în limba moldovenească, ei au izbucnit amândoi în plâns și au căzut în genunchi”.
Din cuvintele reporterului nu-i foarte clar cui aparțin afirmațiile: „Misiunea era secretă. Prin urmare, orice scurgere de informații ar fi costat viața piloților”. Sunt afirmații ce necesită acuratețe maximă.
În continuarea subiectului reporterul este mai explicit:
Reporter: „Președintele a declarat reporterilor, că operațiunea de eliberare a piloților moldoveni din captivitatea talibanilor a fost foarte dificilă. Responsabil de această operațiune a fost consilierul prezidențial pentru misiuni speciale Pavel Voicu. Cu toate acestea, după cum a subliniat Dodon, salvarea cetățenilor moldoveni ar fi fost imposibilă fără intervenția conducerii Federației Ruse, iar președintele Republicii Moldova și-a exprimat recunoștința în acest sens”.
Igor Dodon (în rusă, a treia intervenție directă selectată pentru subiect): „Aș vrea să mulțumesc aparte conducerii Federației Ruse. Ceea ce nu au fost în stare să facă alții, voi ați făcut lucru care demonstrează care este atitudinea conducerii Rusiei, în general, față de concetățenii noștri. Este, într-adevăr, un popor prieten, frățesc care a răspuns și a rezolvat această problemă. Aș vrea să-i mulțumesc în mod special copreședintelui de la Delovaia Rossia, Igor Ciaika, pentru acest ajutor umanitar”.
Mai întâi, reporterul citează declarația președintelui precum că „operațiunea (…) a fost foarte dificilă” și că „responsabil de operațiune a fost consilierul prezidențial Pavel Voicu”, iar apoi că „salvarea cetățenilor moldoveni ar fi fost imposibilă fără intervenția conducerii Federației Ruse”. Sunt citate două afirmații, pe măsură să contrarieze telespectatorul. Pe de o parte, există un responsabil de operațiunea foarte dificilă, pe de altă parte, operațiunea n-ar fi reușit fără intervenția conducerii Federației Ruse. Evident, până la urmă contează eliberarea conaționalilor noștri. Doar că televiziunea ar fi trebuit să sesizeze niște neconcordanțe (cui aparțin, totuși, laurii), pentru a-l dumiri pe telespectator. Poate consilierul prezidențial a fost responsabil de coordonarea acțiunilor părților, necesară, de presupus, în asemenea situații, și nu de operațiunea propriu-zisă, dacă operațiune înseamnă totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru obținerea unui rezultat sau totalitatea acțiunilor de luptă duse de către unitățile operative și strategice după un plan unic, pentru îndeplinirea unor scopuri operative sau strategice.
În ultima intervenție directă a lui Igor Dodon, aleasă pentru subiect, televiziunea, din nou, nu a sesizat (s-au nu a dorit să sesizeze) mai multe neconcordanțe. Pentru informarea corectă a publicului ar fi fost necesar să verifice dacă echipajul moldovenesc se afla în serviciul guvernului american sau acționa sub egida ONU; să se întrebe dacă gestul extrem de generos și de apreciat al Federației Ruse la eliberarea celor doi cetățeni de-ai noștri poate fi calificat drept atitudinea conducerii Rusiei „în general, față de concetățenii noștri” (or, atitudinea față de anumiți parlamentari, față de anumiți miniștri, față de anumiți producători de fructe, legume, de vin etc.); să se întrebe ce merit are partea moldovenească, de rând ce poporul „frățesc (…) a răspuns și a rezolvat” problema celor doi cetățeni de-ai noștri. Totodată, televiziunea nu a explicat cine este Igor Ciaika și ce este „Delovaya Rossia”.
Reporter (pe final): „Săptămâna viitoare piloții se vor putea întoarce acasă la familiile lor. Reamintim că în noiembrie 2015 un elicopter care aparține unei companii moldovenești și operează în Afganistan, în baza unui contract cu Guvernul american, a fost doborât de militari, cel mai probabil, de talibani. Comandantul echipajului a fost ucis, iar soarta celorlalți membri ai echipajului a rămas necunoscută. De atunci informațiile despre piloți erau puține. Politicienii pro-europeni care s-au aflat la guvernare în ultimii ani au evitat să comenteze acest subiect, spunând că activitatea se desfășoară conform forțelor existente”.
Cel mai onest lucru pentru televiziune ar fi fost să amintească (dacă are ce) de câte ori, în trei ani și jumătate, guvernarea a revenit la subiectul cetățenilor noștri deținuți în Afganistan.
Prezentare:
Prime TV difuzează subiectul cu titlul: „Piloții luați ostatici în Afganistan vor reveni acasă”. Durata - 4.00 minute
Moderator: „Piloții moldoveni, ținuți ostatici în Afganistan, au fost eliberați. Anunțul a fost făcut de șeful statului în cadrul unui briefing. Potrivit președintelui Parlamentului, Andrian Candu, aceștia urmau să ajungă acasă încă acum patru luni, însă operațiunea de eliberare a fost blocată de președintele Igor Dodon, pentru ca, ulterior, să se folosească de acest caz și de viețile lor în plină campanie electorală. Andrian Candu a calificat gestul lui Dodon drept unul cinic și criminal. În replică, Igor Dodon a scris pe Facebook că există momente când speculațiile și luptele politice trebuie lăsate într-o parte, fără a se referi și la motivele pentru care a organizat mai întâi briefingul de presă, înainte de a discuta cu rudele celor doi piloți”.
Constatări și precizări:
Anunțului propriu-zis i se acordă câteva secunde, după care urmează învinuiri grave aduse șefului statului: „Andrian Candu a calificat gestul lui Igor Dodon drept unul cinic și criminal”. Învinuirile, cu siguranță, urmau să fie făcute de autorul lor, și nu de către moderator. Reacția celui învinuit era mai concludentă pentru telespectator, dacă nu era citată de pe Facebook. Prea grave sunt învinuirile.
Reporter: „Andrian Candu se arată indignat de faptul că cei doi piloți nu au fost aduși direct, în Moldova”.
Andrian Candu (prima intervenție directă): „Cineva, și anume, președintele Dodon și echipa sa, a decis să profite electoral de această eliberare, și a redirecționat drumul – în loc să vină la Chișinău, să vină acasă și să nu mai fie… și așa oamenii ăștia trei ani de zile… și în loc să-și vadă familiile, ei sunt ținuți astăzi la Moscova, și se încearcă cumva să se însceneze, ca să se profite cumva electoral de această eliberare”.
Întrebări pe care jurnaliștii acestei televiziuni nu le-au adresat:
- Ce dovezi există că cetățenii noștri au fost eliberați cu patru luni în urmă? Și, dacă este așa, de ce nu s-a anunțat despre asta atunci? De ce nu au fost aduși acasă? Unde au fost ținuți patru luni? Cine, de fapt, decide și ce decide?
- De ce nici în asemenea cazuri conducerea de vârf a statului nu cooperează?
- De ce un subiect, profund uman, care trebuie să unească autoritățile și populația, le dezbină și mai mult?
- Reporter (după intervenția directă a lui Andrian Candu și înaintea intervenției directe a lui Igor Dodon): „Chiar Dodon a recunoscut că a anunțat mai întâi presa despre eliberarea piloților, iar mai apoi și rudele acestora”.
Din briefingul președintelui este selectat doar acest episod, nu cel mai relevant și nici de condamnat. Se pare că în loc să se întrebe de ce anunțul nu a fost făcut cu două zile în urmă și să obțină vreun răspuns de la președinte, cu adevărat relevant pentru public, jurnaliștii caută de ce să se lege.
Reporter: „Președintele Parlamentului îi cere în mod oficial președintelui Dodon să nu mai țină piloții moldoveni ostatici electorali la Moscova, după trei ani, în care au avut destul de suferit”.
Andrian Candu (a doua intervenție directă în subiect): „Vreau să mă adresez și pe această cale și cetățenilor, dar, în mod special, cetățeanului Igor Dodon, care este și președintele țării: să nu-i țină pe cei doi cetățeni ai Republicii Moldova, să nu-i facă ostatici electorali, deoarece ei au suferit destul de mult în trei ani de zile și trebuie să ajungă cât mai repede acasă, la familii, și să nu se încerce print-un cinism sau prin astfel de comportament, să se profite și să se obțină dividende politice, și anume, cele electorale”.
Îndoielnică afirmația reporterului potrivit căreia lui Igor Dodon i se cere „în mod oficial” să „nu mai țină piloții moldoveni ostatici electorali la Moscova”. Nu este clar ce înseamnă pentru televiziune „în mod oficial”. Protagonistul, în imagine, apare în afara instituției pe care o reprezintă (Parlamentul), în giacă PDM, specifică echipei partidului în caravana electorală. Șeful statului, în schimb, apare într-un anturaj care, cel mai probabil, în percepția telespectatorului, înseamnă „oficial”.
Reporter (după a doua intervenție directă a lui Andrian Candu, selectată pentru subiect): „De asemenea, autoritățile Republicii Moldova urmează să analizeze toată această situație și să dea calificative legale modului în care Igor Dodon s-a folosit de pârghii cinice pentru a-i răpi din nou, din drumul lor spre Moldova. Potrivit lui Candu, această acțiune este un caz penal criminal. Mai mult, președintele Parlamentului susține că președintele Dodon exercită presiuni asupra piloților, pentru ca aceștia să facă declarații ce ar fi favorabile PSRM-ului în campania electorală. Autoritățile Republicii Moldova au fost foarte discrete în legătură cu aceste negocieri, pentru că subiectul este unul ce ține de viața unor oameni, nu de PR și de campanii electorale. Ar fi fost corect să se comunice public despre eliberarea lor, doar după ce ei se aflau acasă, în siguranță, a precizat Candu. Autoritățile au ținut permanent legătură cu părinții ostaticilor și vor face tot de ce e nevoie, pentru a-i aduce cât mai repede acasă. Curând vor fi oferite mai multe informații publicului, despre modul în care au decurs negocierile, a mai declarat Andrian Candu”.
Din nou, nu-i clar de ce asemenea informație este oferită de reporter.
Întrebări, pe care televiziunea nu le-a adresat:
- Președinția și președintele țării sunt parte a autorităților Republicii Moldova?
- De ce autoritățile Republicii Moldova abia „urmează să analizeze toată această situație”?
- De ce autoritățile Republicii Moldova, la moment, nu au tabloul clar al situației? Sunt, cumva, scuze?
- Cât de complicat a fost pentru autorități să țină „permanent” legătura cu părinții ostaticilor? Chiar a fost ținută o legătură permanentă? Dar cu ostaticii au ținut legături? Daca da, de când, până când, cum și când s-a întrerupt? Dacă a fost restabilită, când și cum, și până când? Sunt întrebări, răspunsuri la care, fără îndoială, așteptam și așteptăm răspunsuri.
- Reporterul ne anunță că în curând „vor fi oferite mai multe informații publicului, despre modul în care au decurs negocierile”. În mod normal, televiziunea nu trebuie să aștepte, ci să caute, să obțină și să ne prezinte aceste informații.
Finalul subiectului:
Reporter: „Și liderul formațiunii Partidul Nostru, Renato Usatîi, a confirmat într-o postare pe Facebook faptul că ostaticii au fost ținuți captivi pentru campania electorală. „Cel care i-a ținut special până în ajunul alegerilor și a plătit bani pentru asta este un ticălos”, a scris Renato Usatîi pe Facebook. În noiembrie 2015 un elicopter care aparținea unei companii moldovenești a fost doborât într-o provincie afgană, ocupată de militanții talibani. La bordul aparatului de zbor se aflau 21 de oameni – 18 soldați afgani și trei moldoveni, printre care doi piloți și un inginer de bord. Unul dintre piloți a decedat și a fost adus în țară în luna decembrie a aceluiași an. Aparatul de zbor participa la misiuni de pacificare sub egida ONU”.
Din postarea de pe Facebook în subiect este selectat doar pasajul: „Cel care i-a ținut special până în ajunul alegerilor și a plătit bani pentru asta, este un ticălos”. Pentru televiziune o postare pe Facebook a oricui nu poate constitui argument-beton pentru afirmarea ori infirmarea a ceva. Televiziunea are obligațiunea să demonstreze adevărul sau neadevărul unei afirmații. Neverificată la veridicitate, o postare nu poate însemna că ceva e „confirmat”.
Concluzii:
- Televiziunile vizate au eșuat totalmente în reflectarea și elucidarea unui caz profund uman.
- În reflectarea subiectului, cel mai puțin timp de emisie televiziunile l-au alocat anunțului că cetățenii noștri au fost eliberați din captivitate. Cea mai mare parte a timpului de emisie a fost utilizată pentru lupte politice/electorale între doi concurenți electorali.
- Televiziunile, în subiectele dedicate temei cetățenilor moldoveni eliberați din captivitate, n-au căutat adevărul, ci au prezentat drept adevăr informațiile prezentate de protagoniști (interesați de dividende electorale).
- Prin modul în care au reflectat subiectul, televiziunile, pe de o parte, contribuie la polarizarea societății, iar, pe de altă parte, validează ideea potrivit căreia în stat „nu știe stânga ce face dreapta”.
- Televiziunile au demonstrat că, renunțând la jurnalismul responsabil, pot rata posibilitatea de a reflecta corespunzător chiar subiecte extrem de sensibile.
- Televiziunile vizate să demonstreze maximă precauție, acuratețe, bună-credință și bun simț la reflectarea, mai ales, a unor subiecte de acest gen.
- Televiziunile vizate să caute și să ofere telespectatorilor răspunsuri la întrebările rămase neelucidate.
- Autoritatea de reglementare a domeniului, prin mijloacele care-i sunt atribuite de lege, să determine televiziunile să acționeze conform misiunii firești ce le revine.
