Interviu cu Victor Koroli, Director Executiv al Alianței Centrelor Comunitare de Acces la Informație și Instruire din Moldova (INFONET): „Așteptăm o mai mare deschidere din partea autorităților”

- Dle Victor Koroli, Alianța INFONET realizează în prezent proiectul „Abilitate versus Dizabilitate - de la înțelegere spre eliminarea discriminării și incluziunea socială a persoanelor cu dezabilități auditive și de vedere”.  Care sunt principalele obiective pe care doriți să le realizați și în ce măsură mizați pe ajutorul mass-media în acest sens?

 
V.C.: În cadrul acestui proiect ne-am propus să realizăm câteva  obiective. Intenționăm să elaborăm și să edităm lucrarea „Omul din lumea tăcerii. Ghid pentru înțelegerea lumii persoanelor cu dizabilități de auz”. De asemenea, vrem să elaborăm un film documentar „Omul din lumea sunetelor. Ghid pentru înțelegerea lumii persoanelor cu dizabilități de vedere”, cu o durată de 15 minute, pe care îl vom difuza în social media și în rețeaua de posturi TV regionale. Un alt obiectiv este să promovăm bunele modele și practici de participare nediscriminatorie la viața culturală a persoanelor cu deficiențe de vedere, prin realizarea descrierii audio pentru filmul artistic „Arrivederci”. Ne propunem să organizăm patru proiecții publice de film în Bălți, Basarabeasca și municipiul Chișinău. Proiectul include și alte acțiuni, cum ar fi spoturi video, emisiuni radiofonice, buletin informativ, întâlniri online, publicații în presa scrisă și online, organizarea unei mese rotunde etc. Prin intermediul lor urmărim să promovăm conceptul de „necesități speciale”, modelele pozitive de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități auditive și dizabilități de vedere și să diseminăm bunelor practici.

- Cât de deschisă este mass-media  din R. Moldova să abordeze problemele legate de discriminare și de promovarea drepturilor persoanelor cu dezabilități? 

-Presa este parte din societate și aceasta își lasă amprentele sale. Pe parcursul ultimilor 5-6 ani am auzit foarte multe întrebări atipice: „Câte persoane cu dizabilități de vedere au utilizat plicul trafaret pentru a vota?”; „Câte persoane cu dizabilități locomotorii au solicitat transportul special pentru a se deplasa și vota în incinta secției de vot?” – întrebări focusate de indicatori statistici, cantitativi. Sau am asistat la situații de-a dreptul hilare sau chiar ofensatoare pentru persoanele cu dizabilități. Un cunoscut post TV a început să realizeze ceea ce părea o foarte frumoasă istorie personalizată a unui orb: cum persoana în cauză iese din bloc, traversează strada, cum se descurcă în magazin, cum urcă în microbuz, cum merge la serviciu, cum își exercită dreptul la vot etc. Reportajul pus pe post însă a avut un cu totul alt alt subiect. Am discutat cu mai multe persoane cu dizabilități. Majoritatea concluziilor formulate de ei pot fi rezumate la „E revoltător! Se folosesc de noi pentru a-și crește raitingul”… Am adus doar un exemplu, care, bineînțeles, nu poate fi generalizat. Este, însă, o speță din care putem învăța cu toții.  

Sintagma „o presă liberă este cheia pentru o societate democratică funcţională” se pliază foarte bine pe această situație și pe realitățile noastre. Cu satisfacție observăm în ultima perioadă un  salt calitativ cu referire la reflectarea acestor subiecte extrem de sensibile. Profesionalismul de care dau dovadă mulți colegi din breaslă crește constant. Ne vom putea realiza obiectivele, iar activitățile noastre vor avea un impact major doar dacă vom comunica mai mult, ne vom cunoaște mai bine, vom edifica parteneriate, proiecte comune, fiindcă loc pentru mai bine întotdeauna există.

- Numărul mic de materiale pe aceste teme este o dovadă a lipsei de interes a presei față de ele, sau rezultatul lipsei de instruire în domeniu a jurnaliștilor?

- Numărul insuficient de materiale despre aceste persoane are o cu totul altă explicație și nu e vorba de lipsă de interes sau de pregătire a jurnaliștilor. Problema este mult mai complexă și are rădăcini profunde în societatea totalitară din care venim, pentru că încă nu ne-am debarasat de clișeele de mentalitate pe care ni le-a lăsat. Pe de o parte, este necunoașterea de către autorități în profunzime a necesităților speciale ale persoanelor cu dizabilități, de aici și unele abordări  a problemelor prin soluții universale. Pe de altă parte, organaizațiile  societății civile sunt destul de dispersate și au posibilități limitate, iar persoanele cu dizabilități încă nu au suficientă încredere în propriile puteri și condiții adecvate pentru a promova un comportament pro-activ în societate. Paradigma trebuie schimbată de pe sistem și focusată pe necesitățile cetățeanului. În domeniu „dizabilități”   este necesar un studiu profund și o cartografiere a datelor, dezagregate și posibile de analizat până la cea mai mică comunitate. Doar după aceasta va fi posibil de edificat politici publice care să răspundă cerințelor timpului. Acest proces  trebuie să aibă loc într-o manieră participativă, cu implicarea tuturor factorilor interesați. Și atunci vom învăța să cheltuim mult mai eficient puținii bani pe care-i avem și să producem cu demnitate alte bunuri. Și, cu siguranță, atunci vor fi mai multe știri emoționante, pozitive și motivaționale din mediul în care trăim. Iar presa într-o societate de oameni liberi va fi o presă liberă. Aceasta este o condiție sine qua non pentru schimbarea pe care ne-o dorim cu toții atât de mult, dar în care deseori ezităm să ne implicăm personal.

 
- Afirmați că filmul documentar despre persoanele cu deficiențe de vedere, pe care vreți să-l faceți, va fi ulterior difuzat  în mediul online și în rețeaua de posturi TV regionale.  De ce nu luați în calcul și difuzarea filmului pe posturile TV cu acoperire națională?

- Cu mare plăcere am lua în calcul această opțiune, deoarece este cea mai simplă și mai rapidă cale de a atinge scopul. Însă posibilitățile proiectului sunt limitate și nu ne putem permite să acoperim aceste costuri. Vom înregistra pe DVD, cu titlu de licență liberă, filmul documentar și spoturile video și le vom remite pe adresele tuturor posturilor TV din Republica Moldova. Daca cineva va decide să difuzeze materialele integral sau fragmentar vom aprecia această inițiativă, iar persoanele cu dizabilități își vor exprima profunda recunoștință. Vom plasa materiale pe Social Media și oricine va dori să susțină campania va avea posibilitatea să le încadreze pe paginile sale web. 

 

 

- Actualmente, doar câteva posturi TV transmit emisiuni în limbajul mimico-gestual și acest lucru este regretabil. Se aduc de fapt două explicații: nu există suficienți translatori certificați de Ministerul Justiției în domeniul limbajului mimico-gestual și posturile TV nu au posibilități tehnice/financiare pentru a asigura astfel de transmisiuni. Într-adevăr, acum în Republica Moldova există doar 8 translatori în limbajul mimico-gestual. Până la finele lunii mai la Ministerul Justiției vor fi depuse dosarele pentru certificare a încă 10 persoane. Până la finele verii vor fi pregătite încă 4-6 persoane. Toate aceste acțiuni sunt realizate de Asociația Surzilor din Moldova (ASRM), deci, prin efortul unei organizații neguvernamentale. Dar ce fac autoritățile? Abordarea autorităților pe acest segment este absolut halucinantă! Prin HG 333 din 14.05.2014 a fost aprobat „Regulamentul privind prestarea serviciilor de comunicare prin utilizarea limbajului mimico-gestual/limbajului semnelor cu ajutorul interpretului”. Pentru funcționarea serviciului, de la bugetul de stat pentru anul 2015 s-au alocat 500.000 lei, iar în toamna aceluiași an, după rectificarea bugetului, suma a fost redusă cu 300.000 lei, pe motiv că … ASRM „nu reușește să valorifice întreaga sumă”. Și aceasta în condițiile în care un traducător revine 625 de persoane cu dizabilități de auz (media în UE este de 1 la 70, iar în Finlanda este de 1 la 30). Explicațiile precum că „nu există posibilități tehnice/financiare” pentru organizarea unor emisiuni TV cu translare în limbajul mimico-gestual nu pot fi acceptate de persoanele cu dizabilități de auz. O soluție alternativă, pentru asigurarea accesibilității, pe moment, ar putea fi și linia cursivă. Pe termen mediu, însă, soluția tehnică nu este una dificilă – https://youtu.be/dj7Ej1_jKPI. Respectarea legislației în acest domeniu este în sarcina Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA). Articolul 13, aliniat 4 din Codul Audiovizualului  stipulează că „accesul persoanelor cu deficienţe de auz (surde) la emisiunile televizate de importanţă majoră şi de actualităţi este garantat prin interpretarea, din contul radiodifuzorului, acestora în limbajul mimico-gestual cel puţin 20 de minute din timpul zilnic de emisii ale serviciului de programe”. Și credem că este doar o chestiune de timp până când CCA și/sau posturile TV se vor confrunta cu acțiuni în instanță pe motiv că nu aplică norma legală și nu este asigurat accesul la informații pentru persoane cu dizabilități de auz.

 
    - Tot în cadrul proiectului va avea loc o instruire de tipul e-learning în domeniul limbajului mimico-gestual. Cine poate să se înscrie la acest curs? Cum se va desfășura procesul de studii? Colaborați în acest sens și cu mass-media locală pentru a instrui și jurnaliști?
 
- Pregătirile pentru lansarea cursului sunt pe ultima sută de metri. Se elaborează multe materiale didactice, inclusiv fotografii și video. Instruirea va fi disponibilă pe o platformă digitală. Formatul instruirii la distanță nu presupune prezența la ore prestabilite în fața calculatorului și rezolvarea unor sarcini puse. Participantul la instruire se conectează pe contul său la ora la care îi este lui comod. Instruirea este concepută în așa manieră că fiecare participant își alege propriul tempou de instruire, parcurgând temele în ritmul preferat. Structura cursului de instruire presupune o temă introductivă, 24-25 de teme de studiu și o temă de evaluare. Structura unei teme tipice este: Lecția teoretică, Link-uri utile (după caz), Sondaj de opinie, Forum (spațiu virtual în care participanții au posibilitatea să interacționeze public între ei și să comunice cu moderatorii), Test de evaluare. Temele vor fi afișate periodic, orientativ la fiecare 3-4 zile și întreaga instruire va dura 3 luni. La instruire poate participa oricine este interesat de subiect, cursurile sunt gratuite, nu există restricții și limitări – clasa virtuală este una foarte spațioasă. La finalizarea cursului fiecare participant va primi un certificat de absolvire.
 
Trebuie să precizăm, că acest curs e-learning este finanțat de un alt donator și în cadrul unui alt proiect. Menționăm că în perioada următoare vom realiza cel puțin 3 proiecte pe acest domeniu de intervenție, altele fiind în proces de elaborare și dezvoltare. Toate fac parte dintr-un plan complex pe care-l propunem, ca și organizații ale societății civile, pentru asigurarea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități, în special, a celor cu dizabilități de auz. Și cu această ocazie am dori să ne exprimăm gratitudinea față de donatori, care sunt foarte deschiși și sensibili față de necesitățile persoanelor cu dizabilități din Republica Moldova. În acest context, așteptăm o mai mare deschidere și din partea autorităților.
 
_______________
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului ”Combaterea discriminării prin promovarea practicilor de succes, implicarea cetățenilor  și responsabilizarea mass-media”.
Proiectul ”Combaterea discriminării prin promovarea practicilor de succes, implicarea cetățenilor  și responsabilizarea mass-media” este implementat cu sprijinul proiectului „Susținerea Instituțiilor Naționale pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Omului (INPPDO), conform recomandărilor Comitetelor Convențiilor ONU și Revizuirii Periodice Universale (UPR)”, finanţat de Ministerul Afacerilor Externe din Norvegia, cofinanțat și implementat de PNUD Moldova și Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului(OHCHR), în cooperare cu Oficiul Avocatului Poporului (Ombudsmanului) și Consiliul pentru Egalitate.