Ro
En
Рy
Despre democrație
Democrația. Este poate cel mai des invocat cuvânt în spațiul public al multor societăți pentru a justifica, argumenta, tolera, dar și condamna critica, pentru a judeca sau respinge idei, acțiuni, fenomene și oameni. În același timp, deși e pe buzele tuturor, sau a multora, nu toți știu ce este democrația și care îi sunt instrucțiunile de utilizare. Mulți pretind că o construiesc, dar la primul hop o învinuiesc de propria neputință de a-și asuma povara unui sistem atât de complex, bazat pe multe libertăți, dar și pe tot atât de multe responsabilități și obligații. Libertățile sunt adesea văzute în primul (sau în singurul) rând, și acelea - atât cât convin.
Trebuie însă pricepere pentru ca libertățile să fie gestionate astfel încât oamenii să se bucure de ele, dar să nu le ia ca pe dreptul de a transforma o societate într-un dezmăț ambalat în democrație. Presei, în acest context, îi revine un rol extrem de important, ca prin libertatea pe care i-o pune la dispoziție cea mai rea formă de guvernare cu excepţia tuturor celorlalte forme care au fost încercate din când în când, să contribuie la edificarea unei societăți sănătoase. Libertatea presei este unul dintre pilonii democrației, iar dezbaterea politică mediată de presă pentru a ajunge la cât mai mulți oameni este esențială în procesul de construire a unui stat care se bazează pe principii democratice.
Despre drepturi și libertăți ale presei
Legislația Republicii Moldova oferă mass-mediei un complex important de drepturi și libertăți, începând cu, pe de o parte, garantarea de către stat a libertății de exprimare a presei, recunoașterea și garantarea independenței editoriale, interzicerea cenzurii etc., iar pe de altă parte, cu dreptul publicului de a fi informat despre oamenii, deciziile, fenomenele, evenimentele care îi afectează direct sau indirect viața. O expresie-cheie în toate legile cu referire la mass-media este cea de interes public, definit în Legea cu privire la libertatea de exprimare ca fiind interes al societăţii (şi nu simpla curiozitate a indivizilor) faţă de evenimentele ce ţin de exercitarea puterii publice într-un stat democratic sau faţă de alte probleme care, în mod normal, trezesc interesul societăţii sau al unei părţi a ei. În același timp, Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova precizează că exercitarea de către jurnalist/jurnalistă a profesiei în scopul servirii interesului public se face conform propriei sale conștiințe și în acord cu principiile prevăzute în prezentul Cod. Altfel spus, interesul public trebuie să primeze în orice intenție a jurnalistului/jurnalistei de a transmite o informație, dar el/ea are o doză importantă de responsabilitate pe care și-o asumă atunci când alege, nu fără subiectivism, temele și interlocutorii pentru a distribui mesajul.
Emisiunile politice sau, mai nou, talk-show-urile pe teme politice, numite în spațiul francofon și emisiuni conversaționale, constituie un spațiu în care dezbaterea politică, libertatea căreia este recunoscută drept o caracteristică a unei democrații sănătoase, se developează dincolo de discursurile oficiale de la tribunele instituțiilor statului sau declarațiile din conferințele de presă.
Jurnalistul/jurnalista care moderează o astfel de emisiune ține cont de actualitate atunci când își alege invitații/invitatele, în virtutea mandatului pe care îl are ca să intervieveze toți aleșii pe care publicul vrea să-i audă, indiferent de culoarea lor politică, profil sau acțiune. Orice jurnalist/jurnalistă care se respectă va asigura o pluralitate cât mai mare a interlocutorilor/interlocutoarelor, aducând în fața oamenilor persoane care exercită funcții publice, persoane publice, inclusiv deputați/deputate, primari/primare, miniștri/ministre etc., acțiunile sau inacțiunile cărora afectează direct sau indirect viața cetățenilor/cetățenelor.
Dacă o persoană a fost aleasă, să zicem, în funcție de deputat/deputată, înseamnă că ea trebuie să dea socoteală oamenilor care au delegat-o în această funcție, fie că pentru ea au votat 100 sau un milion de oameni. Și dacă un jurnalist sau o jurnalistă îi adresează întrebări pertinente, făcând tot posibilul ca printr-o dezbatere profesionistă să obțină răspunsuri pe care demnitarul/demnitara nu le spune în alte spații, dar ele sunt importante pentru informarea corectă a alegătorilor/alegătoarelor, atunci jurnalista/jurnalistul este obligată/obligat să contribuie la decodarea mesajelor și aducerea în fața oamenilor a cât mai multe informații și detalii care să-i ajute pe aceștia să înțeleagă corect și până la capăt acțiunile, deciziile și declarațiile politicienilor/politicienelor.
Despre dileme
Democrația le dă însă drepturi și celor care vor să fie aleși în funcții publice. Dacă reușesc să convingă, ajung să reprezinte puterea poporului. Educația civică/politică insuficientă, informarea șubredă și părtinitoare, campaniile de comunicare etc., contribuie la accederea în funcții importante din stat (și) a persoanelor asupra cărora pot plana suspiciuni de carențe în ceea ce privește integritatea, de exemplu. Odată ajunși să reprezinte o parte a societății, însă, toți acești oameni au dreptul să-și exprime opiniile în spațiul public, inclusiv în emisiunile politice în care pot fi invitați. În ultimul timp, pe ambele maluri ale Prutului sunt utilizate expresiile penalii din politică, în funcții de demnitate publică, care guvernează etc., cu referire la demnitarii și demnitarele care fie figurează în dosare penale, fie sunt suspectați/suspectate de comiterea anumitor ilegalități. Presa este adesea învinuită de mediatizarea excesivă, nejustificată a acestei categorii de persoane. Mass-media care alege să o facă argumentează inclusiv prin faptul că oamenii trebuie să știe pe cine au ales, dar și ce fac aleșii și alesele cu votul de încredere al cetățenilor/cetățenelor, mai ales că legea spune clar că persoanele care exercită funcţii publice pot fi supuse criticii, iar acţiunile lor – verificării din partea mass-mediei, în ceea ce priveşte modul în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura transparenţa şi exercitarea responsabilă a atribuţiilor lor.
În plus, într-o democrație, jurnalistul/jurnalista respectă prezumția de nevinovăție şi consideră că orice persoană este nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive şi irevocabile împotriva sa. Prin urmare, dacă persoane controversate ajung subiect de știre (sau de analize, dezbateri în cadrul emisiunilor), este pentru că acțiunile, comportamentul acestora sau evenimentele care le vizează direct sau indirect formează realitatea cotidianului. Bineînțeles că televiziunile au nevoie și de audiență, iar anumite personaje o asigură mai mult decât altele. Nu este exclus ca, în anumite cazuri, decizia de a invita o anume persoană în emisiune este dictată în special de acest din urmă raționament. Dar televiziunile, cele private, care nu sunt finanțate din bani publici, au toată libertatea să-și gândească politica editorială și să-și aleagă invitații/invitatele în emisiuni în principal după criteriul audienței.
Alta e televiziunea publică, pentru care regulile diferă și care ar putea fi apostrofată mai ușor pentru alegerea invitaților/invitatelor (în România, de exemplu, canalul 1 al televiziunii publice se află de câțiva ani în mijlocul unui scandal în care este vizată emisiunea politică din prime-time-ul de seară și, mai ales moderatorul acesteia, care, printre altele, invită penali la TVR).
Provocarea, pentru presă, constă în profesionalismul jurnalistului/jurnalistei de a trata aceste persoane în timpul emisiunilor. Dilema morală și profesională în care câștigă decizia de a invita un demnitar/o demnitară cu probleme de integritate trebuie justificată și argumentată impecabil prin întrebări pertinente, relevante, directe, profunde și documentate, astfel încât, pe de o parte, să-i scoată din corsetul în care îi închid comunicatorii, iar pe de altă parte, să le ofere oamenilor cât mai multe detalii, informații și declarații care să le permită celor din urmă să-și creeze o imagine despre personajul din fața lor cât mai aproape de adevăr.
Această muncă jurnalistică, enormă și deloc ușoară, odată începută și continuată zi de zi, se va reflecta numaidecât în buletinele de vot, mai devreme sau mai târziu. Un jurnalist/o jurnalistă care știe cât de mult poate face pentru binele societății în care muncește va face tot posibilul să aibă toate persoanele cu funcții de demnitate publică în emisiunile sale, pentru a le demasca.
Dacă asta aduce și audiență, cu atât mai bine pentru televiziune!
Din nou despre democrație
Recent, o multitudine de personalități din întrega lume și-au exprimat regretul în legătură cu decesul jurnalistului american Larry King. Pe durata carierei sale, King a realizat peste 50.000 de interviuri, inclusiv cu personaje controversate, și nu a fost ocolit de situații în care a fost luat prin surprindere de interlocutorii săi (a se vedea, de exemplu, interviul cu Vladimir Putin din anul 2000). Profesionalismul său i-a făcut pe toți deopotrivă să se declare onorați că au fost invitații lui Larry King, în jumătatea de secol în care acesta a ajutat la definirea actului conversațional american și deci, a democrației.
Să ne dorim doar jurnaliști și jurnaliste care, urmărind interesul public, să pună întrebări bune tuturor invitaților/invitatelor în emisiuni, să se documenteze, să nu menajeze, să critice unde este cazul, să scoată la iveală neregulile, minciunile și manipulările care vin din partea demnitarilor/demnitarelor, în goana după voturi și legitimare în spațiul public. Dacă un invitat/o invitată la o emisiune politică nu ne place, nu rezonează cu valorile noastre sau nu se află în preferințele noastre electorale, putem schimba postul și asculta/privi un film, un spectacol sau o altă emisiune politică. Pentru că noi toți, inclusiv cei care am delegat în funcții de demnitate publică personaje dubioase, avem dreptul să auzim ce au acestea de spus, ca să știm ce facem data viitoare în cabina de vot. Pentru că, ne place sau nu, astfel se construiește democrația, prin pluralism și libertate de exprimare.
