Eşti aici

Acasă » În Lume » Livia Goncear-Pînzari: Promovarea bunelor practici privind incluziunea socială aduce în societate un plus de toleranță

Livia Goncear-Pînzari: Promovarea bunelor practici privind incluziunea socială aduce în societate un plus de toleranță

28 Martie 2016
2334 de afişări
În Moldova
- Livia, deja al doilea an realizezi emisiunea ”Ochiul interior” la Radio Moldova. La acest microfon și-au povestit istoriile de viață interlocutorii tăi – persoane cu nevoi speciale, cum ne-am obișnuit deja să le spunem. Care dintre acești eroi te-au impresionat cel mai mult prin curajul și puterea lor de a depăși greutățile vieții?

-Toate persoanele pe care le-am cunoscut în acest răstimp, cu care am vorbit sunt adevărate modele de viaţă, exemple de forţă, de curaj, credinţă şi optimism. De fapt, aş putea spune  că  pentru mine experienţa cu „Ochiul interior” a fost ceva în primul rând personal, o revelaţie, o pasiune şi apoi o experienţă în plan profesional.

- Cât de tolerantă este societatea în care trăim față de oamenii cu nevoi speciale?Cum reacționează autoritățile în cazurile când drepturile acestor oameni sunt lezate?

- Nu cred că ar fi adevărat dacă am afirma că avem o societate total lipsită de toleranţă, de empatie, este mai degrabă o problemă de percepţie; de multe ori oamenii cunosc prea puţine despre persoanele cu dizabilităţi, considerându-le fie prea neputincioase, fie incapabile de a lua decizii etc. Din păcate, există totuşi şi problema indiferenţei, atât în rândul cetăţenilor obişnuiţi, cât şi în rândul mai ales al autorităţilor - şoferi de maxi-taxi care refuză să ia pasageri doar din motiv că au o dizabilitate; conducători auto care parchează maşinile neregulamentar, neţinând cont de faptul că creează dificultăţi mari în deplasarea persoanelor cu dizabilităţi, angajatori care refuză fără argumente să angajeze o persoană cu nevoi speciale, după ce o invită la interviu, fără a-i acorda o perioadă de probă, fără a-i cunoaşte abilităţile şi posibilităţile, lectori universitari care le reproşează studenţilor că nu şi-au ales corect facultatea, din motiv că au o anumită dizabilitate, autorităţi care adoptă legi ce nu funcţionează, care nu asigură accesul în clădirile publice pentru persoanele cu deficienţe, care nu au grijă de drumuri şi de mijloacele de transport public, de semafoarele sonore ce lipsesc şi de care e nevoie, de echipamentul necesar în instituţiile de învăţământ, pentru a asigura şanse egale la educaţie tuturor copiilor şi tinerilor din Republica Moldova etc.

- Ce ar putea face presa pentru a promova drepturile  persoanelor cu nevoi speciale? Ca jurnalist, crezi că mass-media din R. Moldova acordă suficientă atenție acestei tematici? Ce ar trebui să întreprindem, pentru ca oamenii să devină mai îngăduitori și mai toleranți față de nevoile semenilor lor? 

- Cred că  este important ca persoanele cu dizabilităţi să fie privite  nu doar ca fenomene, dar şi ca persoane reale, fiecare persoană cu dizabilitate fiind diferită, având experienţă de viaţă diferită, caracter diferit, abilităţi anume, diferite de ale celorlalţi oameni. Cred că ar fi importante mai multe lucruri:

  • interpretarea mimico-gestuală măcar a celor mai importante emisiuni televizate;
  • existenţa cel puţin a unui canal media – de televiziune sau radio – pentru persoanele cu nevoi speciale, prin intermediul căruia acestea să poată comunica direct problemele, drepturile, necesităţile, să poată prezenta societăţii subiectul direct de la sursă, fără interpretări şi distorsionări;
  • angajarea persoanelor cu deficienţe în cadrul instituţiilor media. În ultimii ani tot mai mulţi tineri cu diverse tipuri de dizabilitate absolvesc facultatea de Jurnalism, însă majoritatea dintre ei nu sunt acceptaţi în câmpul muncii; angajarea persoanelor cu dizabilităţi în instituţii mediatice ar face cunoscută viaţa şi situaţia reală a acestor persoane publicului larg, astfel contribuind la diminuarea barierei dintre această categorie de persoane şi societate;
  • existenţa mai multor emisiuni radio si televizate care să vizeze persoanele cu dizabilităţi şi situaţia acestora, în cadrul cărora să fie abordate drepturile şi interesele persoanelor cu deficienţe, fiind o sursă de informare atât pentru societate şi factorii de decizie, cât şi pentru persoanele cu nevoi speciale;
  • existenţa unui proiect după modelul “Gala persoanelor cu dizabilităţi” din România prin intermediul căruia să fie promovată şi stimulată responsabilitatea  societăţii - instituţiilor de învăţământ, angajatorilor, etc., privind situaţia persoanelor cu dizabilităţi;
  • Informarea  de către jurnalişti cu privire la   drepturile,  abilităţile  şi necesităţile  reale  ale  persoanelor cu dizabilităţi şi respectarea de către aceştia a normelor eticii profesionale privind atitudinea corectă şi nediscriminatorie faţă de această categorie de persoane.
Există deja studii cu privire la discriminarea grupurilor defavorizate, cifre oficiale sau statistici ale unor organizaţii neguvernamentale cu privire la gradul de incluziune în muncă sau în societate a celor cu dizabilităţi şi determinanţii acestuia. De la aceste date se pot construi campanii, acţiuni de informare care să influenţeze percepţia publică despre persoanele cu dizabilităţi sau care să informeze despre obligaţiile legale şi avantajele incluziunii sociale a acestor persoane. In contextul actual, a traduce „dizabilitatea" pentru a asigura o înţelegere corectă a termenului, cu toate implicaţiile lui, a explica diversele tipuri de facilităţi şi subvenţii şi beneficiile aduse de ele pe termen mediu şi lung, a explica beneficiile economice şi sociale pe termen lung aduse de angajarea persoanelor cu dizabilităţi sunt cele mai potrivite teme în jurul cărora se pot construi campaniile de informare. De asemenea, promovarea bunelor practici şi modelelor de succes în ceea ce priveşte incluziunea socială,  alături de explicarea diverselor obstacole, pot modifica atât percepţia publicului larg, a societăţii,  cât şi disponibilitatea anumitor factori, spre exemplu a angajatorilor  de de a fi parte a unui proces de schimbare socială. Toate acestea sunt destul de complicat de realizat în contextul situaţiei din Republica Moldova, dar în timp şi cu implicare, cred că măcar parțial ar putea fi realizate.
 
- Cum te descurci cu numeroasele obstacole care pot apărea în calea unui nevăzător? Te-ai simțit vreodată discriminată în societatea noastră?   

- În ceea ce priveşte discriminarea, probabil pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că am avut mereu în preajmă  oameni cu suflet mare, începând cu familia mea, prietenii, colegii  şi până la persoanele pe care le întâlneam în stradă; ar mai fi poate vorba si de caracterul meu; paradoxal poate pentru domeniul de activitate pe care l-am ales,  sunt o fire mai introvertă şi cred că toate acestea, dar în primul rând bunătatea şi grija Lui Dumnezeu şi a oamenilor din jur, m-au ajutat să simt mai puţin unele aspecte dure ale vieţii, cu care se confruntă foarte multe dintre persoanele cu nevoi speciale, în special în societatea noastră. Însă atunci când s-a întâmplat, am încercat să nu cad în disperare, să merg înainte cu speranţă şi încredere în Dumnezeu. Obstacolele le depăşesc de asemenea cu ajutorul Domnului şi al oamenilor apropiaţi, cărora le mulţumesc din suflet;   referitor la activitatea de la radio - nu este absolut solicitant, este ceva frumos, o bucurie şi ori de câte ori am întâmpinat dificultăţi în activitatea propriu-zisă, mereu mi-au fost alături colegii şi superiorii mei, cărora le sunt nespus de recunoscătoare; atât doar că mai am multe de învăţat… 

- Ai câștigat Premiul Speranța Anului, în cadrul Galei „Jurnaliştii anului 2015”, organizate de Centrul pentru Jurnalism Independent şi Comitetul pentru Libertatea Presei. Ce aștepți de la anul 2016 în planul realizărilor profesionale? 

- În anul 2016  aştept  de la mine mai mult profesionalism, mai multă inspiraţie, noi idei şi soluţii în favoarea persoanelor cu nevoi speciale din Republica Moldova. Voi încerca să îndreptățesc încrederea acordată, iar acest premiu va fi încă un stimul pentru a progresa în plan profesional. 

__________________________________
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului ”Combaterea discriminării prin promovarea practicilor de succes, implicarea cetățenilor  și responsabilizarea mass-media”.
Proiectul ”Combaterea discriminării prin promovarea practicilor de succes, implicarea cetățenilor  și responsabilizarea mass-media”  este implementat cu sprijinul proiectului „Susținerea Instituțiilor Naționale pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Omului (INPPDO), conform recomandărilor Comitetelor Convențiilor ONU și Revizuirii Periodice Universale (UPR)”, finanţat de Ministerul Afacerilor Externe din Norvegia, cofinanțat și implementat de PNUD Moldova și Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului(OHCHR), în cooperare cu Oficiul Avocatului Poporului (Ombudsmanului) și Consiliul pentru Egalitate.