Ro
En
Рy
Mariana Onceanu-Hadârcă: Cifrele atestă faptul că femeile reprezintă o treime (în cazul posturilor TV) şi un sfert (în cazul site-urilor online) din numărul persoanelor care sunt reflectate în calitate de surse sau protagonişti şi protagoniste în buletinele de ştiri şi în pordusele jurnalistice postate online. Este o cifră medie, întrucât decalajul în ceea ce priveşte prezenţa femeilor şi bărbaţilor este diferit în funcţie de subiectele şi domeniile de activitate abordate. De regulă, femeile sunt mediatizate în calitate de experte în reportajele ce abordează teme de educaţie, îngrijire a copiilor, asistenţă socială, medicină sau activităţi de artizanat, pe aceste categorii este atins echilibrul gender sau chiar ponderea femeilor este mai mare. Decalajul devine evident în defavoarea femeilor în ştirile politice, raportul reprezentativităţii femei-bărbaţi fiind, de multe ori, de unul la cinci.
M. A.: Printre altele, raportul constată absența aproape totală în mass-media a expertizei femeilor în subiecte pe teme economice, administrative, financiare, de politică externă. Cum depășim această problemă?
M. O.-H.: Primul pas ar fi să recunoaştem problema, să o conştientizăm, al doilea pas ar fi să ne dorim să ameliorăm situaţia, adică să transformăm principiul de referinţă al unei campanii – Presa echilibrează genul – într-o normă a activităţii de zi cu zi, ceea ce ar însemna să punem lentilele de gen şi să aplicăm ghidurile existente deja în materie. Aceasta presupune un efort suplimentar pentru jurnalişti, adică să nu se mulţumească doar cu ceea ce este la suprafaţă (experţi şi analişti cunoscuţi şi dispuşi mereu să vorbească la cameră), dar să caute şi să aducă în vizor persoane noi (mai ales în economie, finanţe şi în mediul de afaceri activează foarte multe femei, ar trebui evitate întrebările despre cât de greu e să activezi ca femeie, acest fel de întrebări pot fi adresate într-un cadru mai larg, în emisiuni de alt format, dar nu în ştiri, ne focusăm pe probleme şi soluţii concrete).
M. A.: Stereotipurile de gen sunt adesea bine implantate în mentalitatea colectivă. Cum le dezrădăcinăm? Ce poate face mass-media la acest capitol?
M. O.-H.: Cred că anume presa are cea mai mare putere de a schimba mentalitatea şi de a demonta o serie de stereotipuri, pe care de multe ori nici nu le conştientizăm. La conferinţa de presă am fost întrebată, cum să procedeze jurnalistul sau jurnalista care merge la o grădiniţă la matineu şi acolo sunt numai mămici şi un singur tătic? Să începem cu aceea că ideal ar fi ca acest subiect să fie realizat de un jurnalist şi nu de o jurnalistă, sau măcar vocea după cadru să fie una masculină. Bineînţeles că vom reflecta această situaţie, adică vom intervieva mămicile, dar vom încerca neapărat să luăm şi părerea tatălui prezent, dar fără a pune accentul pe faptul că e o excepţie, ci vom încerca să evidenţiem emoţiile lui de părinte, cât de important este să fie alături de copilul său, să-l încurajeze atunci când are emoţii şi cât de plăcut este să-şi urmărească copilul evoluând pe scenă. Astfel, dacă în mai multe reportaje de un minut - două, alături de mame, vor apărea în sincroane de 14 sec. câte un tată de acest fel, impactul picăturii chinezeşti va fi vizibil. Din punctul meu de vedere, o ameliorare în acest sens deja se înregistrează: pe de o parte, jurnaliştii sunt conştienţi de faptul că nu trebuie să perpetueze stereotipuri (dovadă este şi faptul că nu s-au înregistrat multe cazuri de promovare a acestora, aceasta în condiţiile în care prilejuri ar fi existat, or, în perioada monitorizată, a fost numită o femeie în funcţia de primar interimar al capitalei, în circumstanţe controversate); pe de altă parte, şi societatea, în special oamenii politici, se pare că sunt mai atenţi la felul în care se exprimă public.
M. A.: Folosirea formelor feminine în materialele de presă – directoare, redactoare, primăriță, dirijoare etc. intră greu în uzul jurnaliștilor. Ce le recomandați reprezentanților mass-media în acest sens?
M. O.-H.: Referitor la formele de feminin pentru denumirile de funcţii şi profesii, atestate în dicţionar, e simplu – trebuie folosite. Problema apare în cazul formelor cu sufixul –iţă, care necesită o oarecare prudenţă în felul în care le folosim, dar şi a formelor care nu sunt recunoscute de dicţionar cum ar fi: ministră, primară, lideră, care necesită o asumare şi o decizie la nivel de politică editorială a faptului că este adoptată o atitudine radicală, de frondă, care îşi propune modificări revoluţionare la nivel lingvistic. Cât priveşte substantivele cu sufixul-iţă, de exemplu, forma feminină de la primar, cu sufixul -iţă - primăriţă, este marcată stilistic prin sensul iniţial al acestuia, cel de soţia primarului, încă puternic înrădăcinat în mentalul colectiv, cel de al doilea sens atestat în DEX – femeie care îndeplineşte funcţia de primar – transmite inclusiv sugestia la faptul că este o funcţie dependentă de bărbat (soţia primarului) şi se pune oarecum la îndoială statutul acesteia. Din punctul nostru de vedere, redacţiile care optează pentru varianta feminină de primăriţă, urmează să fie consecvente şi să o utilizeze constant. Altfel, în cazul în care se recurge la ambele forme şi primar, şi primăriţă, (aceeaşi situaţie şi în cazul şofer-şoferiţă) iar cea de a doua este utilizată cu precădere în materialele critice la adresa femeilor din conducerea oraşelor şi comunelor, sensul peiorativ se accentuează şi contribuie la promovarea stereotipului despre incapacitatea femeilor de a conduce.
M. A: Ca expertă, care ați coordonat această monitorizare a presei, ce mesaj ați avea către jurnaliști, la ce ar trebui să atragă mai multă atenție pentru a depăși lacunele constatate în raport?
M. O.-H.: Cred că răspunsul la această întrebare se regăseşte în cele spuse mai sus, totuşi, un răspuns concis aş formula în felul următor: jurnaliştii nu votează legi, nu elaborează bugete, dar este în puterea lor să contureze, să proiecteze în conştiinţele oamenilor modelul unei lumi mai bune şi mai armonioase, în care copiii se bucură deopotrivă de grija mamei şi a tatălui, în care femeile sunt respectate şi preţuite deopotrivă cu bărbaţii pentru profesionalismul şi expertiza pe domeniul lor de competenţă, jurnaliştii au puterea de a schimba percepţiile noastre, deci mingea e în terenul lor.
