- Dle Procuror General, ați declarat recent, pentru newsmaker.md., că ați avea pretenții față de obiectivitatea și integritatea unor instituții de presă”. Ce v-a făcut să trageți asemenea concluzii?
- Ați afirmat, de asemenea, că cetățenii nu cunosc aproape nimic despre activitatea procuraturii, iar opinia negativă pe care o au față de această instituție s-ar datora presei, care prezintă informații detorsionate... Dacă cetățenii nu cunosc nimic despre procuratură nu credeți că de vină e și instituția, care nu are grijă de imaginea ei?
Vreau să vă zic totuși că, pe durata ultimilor ani, procuratura mereu a fost în căutarea celor mai adecvate căi și modalități de interacțiune cu mass-media, astfel încât să fie asigurată transparența activității, totodată, însă, să fie protejate și aspectele confidențiale presupuse de unele proceduri penale.
Specificul activității noastre este unul mai delicat, avem limite foarte clare până unde putem merge cu expunerea publică a datelor din anchetă. Cred că la partea aceasta și noi, dar și jurnaliștii, trebuie să lucrăm împreună pentru a găsi cea mai bună modalitate de a îmbunătăți comunicarea. Dumneavoastră - să înțelegeți specificul muncii noastre și limitele, noi - să înțelegem care sunt necesitățile unui jurnalist pentru a-și face munca mai bine.
În ceea ce privește anchetele în derulare, am făcut progrese, le comunicăm mai activ. Dacă e să facem o medie pe ultimii 5 ani, atunci anual, în baza materialelor oferite de subdiviziunile procuraturii au fost întocmite, difuzate şi plasate pe site-ul oficial al instituţiei peste 400 de comunicate de presă pe teme de interes social sporit.
Accentele faţă de procurori sunt puse într-o asemenea manieră, încât mediatizarea informaţiilor să aibă loc pe toate direcţiile şi la toate etapele de înfăptuire a justiţiei: la reţinere, punere sub învinuire, arestare, remiterea cauzei în judecată, rezultatul examinării lor în toate instanţele judecătoreşti. Organizăm conferinţe şi briefinguri de presă, asigurăm prezenţa procurorilor la emisiuni radiofonice şi televizate, zilnic oferim declaraţii, reacţii, interviuri, răspundem la solicitările telefonice de informații ale jurnaliştilor.
Pentru a evalua situația în domeniul cunoştinţelor şi percepţiei cetăţenilor asupra sistemului justiţiei şi în special a procuraturii, cu suportul Proiectului Uniunii Europene de asistenţă în procesul de investigare pre-judiciară, urmărire penală şi organizare a apărării a fost realizat un sondaj de opinie, care a constatat că în societatea moldovenească există un dezechilibru la nivel de conştientizare a rolului diferitelor instituții. Astfel:
- doar 32,8% din populaţie conştientizează rolul şi atribuţiile procuraturii şi dispun de cunoştinţe corecte în domeniu;
- 50,4% au cunoştinţe incorecte despre funcţii, competenţe şi statutul procuraturii;
- 15,9% din respondenţi au o lipsă totală de informaţii şi cunoştinţe privind rolul procuraturii în procesul de investigare pre-judiciară şi urmărire penală.
Astfel, sondajul realizat a constatat că percepţia populaţiei asupra activităţii organelor cu competenţe în domeniul justiţiei, inclusiv a procuraturii, în mare parte este influenţată de o înţelegere fragmentată a realităţii, care este rezultatul informării fragmentate de către sursele mass-media, unde ponderea principală de 76,9 % aparţine televiziunii.
Din sondajul acesta noi înţelegem foarte bine că trebuie să găsim forme mai eficiente de comunicare, asta, apropo, e una din componentele importante ale reformei Procuraturii Generale.
E. H.: Sunt de părere că, totuşi, lucrurile se mişcă spre bine în această direcţie. Procuratura a devenit mult mai deschisă, despre activitățile întreprinse se cunoaşte mult mai mult în societate, comunicarea este proactivă. Cu siguranţă, la acest capitol procuratura a întrecut toate celelalte instituții de drept şi din sfera justiției, chiar şi majoritatea autorităților publice. Acest lucru se confirmă şi prin topul realizat în anul 2014 de către jurnaliştii de la portalul tribuna.md, care au plasat Procuratura Generală pe primul loc printre cele mai active insituţii de stat care furnizează cel mai des informaţii presei.
Am ajuns la etapa la care, pe cazurile de rezonantă dăm informaţii aproape în timp real, sigur, atât cât se poate ca să nu prejudiciem acţiunile. În cazul de reţinere a ministrului Agriculturii, Procuratura Anticorupţie şi CNA au oferit informaţii de mai multe ori în ziua respectivă, la fel a fost şi în cazul arestării judecătorilor, operaţiunilor din vămi etc..
Suntem foarte solicitaţi de presă şi asta ne bucură. Ne străduim să răspundem imediat solicitărilor, pe măsura posibilităţilor. Desigur, uneori e necesar ca şi colegii mei de la presă să se informeze de la procurorii pe caz şi asta ar putea dura, însă, cu siguranţă, avem progrese la acest capitol.
Ion Bunduchi, preşedinte al Asociaţiei Presei Electronice (APEL):
E. H.:
Toţi avem păcate, asta e clar. Important e însă să nu facem greşeli care să afecteze vieţi, destine etc.. Și dumneavoastră, dacă dezinformaţi, puteţi crea acest efect negativ, dar şi noi, dacă greşim în anchetele noastre.Un abuz sau o atitudine neprofesionistă din partea unui procuror poate genera eliberarea nefondată a infractorului de răspundere penală, învinuirea unei persoane nevinovate de săvârşirea unei infracţiuni, violarea unui drept sau a unei libertăţi a cetăţeanului.
O presă neobiectivă sau care slujeşte unor interese de grup duce la manipularea în masă, deformarea conştiinţei civice, vulnerabilitate etc. De altfel, subiectul în cauză este abordat tot mai des în ultimul timp de politicieni şi persoane notorii de rang internaţional, menţionându-se chiar că dezinformarea este cel mai rău lucru pe care poate să-l facă mass-media http://www.ziare.com/international/papa/papa-francisc-a-criticat-dur-presa-pentru-stirile-false-si-a-facut-o-comparatie-cu-mancatul-fecalelor-1445867).
Este dificil să evaluezi care rău este mai mare şi cred că nici nu este cazul să facem comparaţii. Important este ca aceste deficienţe să fie identificate şi recunoscute de către cei care le admit, deoarece scoaterea în evidenţă a unei probleme înseamnă şi începutul rezolvării acesteia.
Ne străduim să fim deschişi şi transparenţi, inclusiv la capitolul neajunsuri, şi vom menţine această strategie.
Ruslan Mihailevschi, SP, Bălţi:
Prin acest pas, instituţia şi-a dorit să-i apropie pe procurori de jurnalişti sau pe jurnalişti de procurori, să asigurăm o mai bună conlucrare şi interacţiune între ei.
Am mers pe ideea că, pentru a se documenta asupra unui anumit caz sau pentru a realiza un subiect reuşit, ziaristul trebuie să se documenteze din prima sursă, dar cine dacă nu procurorul de caz, care este singurul care decide dacă difuzarea unei anumite informaţii pune în pericol o anchetă, poate face acest lucru.
Ultimul exemplu în acest sens a fost cel intens mediatizat „cazul Dulghieru-Dimitrov”, unde tocmai din presă ne-am autosesizat şi am cercetat circumstanţele cazului, iar finalitatea investigaţiilor am făcut-o publică.
Vadim Șterbate, Observatorul de Nord:
- De ce unele instituţii media află despre crime, infracţiuni de la Publika TV şi nu din comunicatele Procuraturii?
Interesul nostru este ca publicul larg să fie operativ şi obiectiv informat.
Lipsa de documentare corectă în acest sens a generat crearea unei percepţii greşite, precum că ar fi un moft al organelor statale. Toţi actorii care operează cu date personale trebuie să respecte prevederile legale şi să-şi asume responsabilitatea în caz că acţiunile lor vor fi contestate de către persoanele lezate în drepturi.
Puteţi face o dezbatere pe tema aceasta în societate, să veniţi cu propuneri, dar fără a leza în vreun fel dreptul persoanei. Vă recomand să studiaţi şi legislaţia, şi practicile internaţionale în acest domeniu.
Şi aşa avem conflicte cu avocaţii şi apropiaţii celor pe care îi anchetăm, chiar de nu le dezvăluim numele, suntem criticaţi că am fi dezvăluit detalii din anchetă sau detalii prin care am încălcat drepturile persoanei.
Natalia Sergheev, jurnalistă:
Poate într-un an sau doi, vom fi gata să oferim o statistică despre numărul anchetelor jurnalistice care au ajuns să fie folosite în dosare. Ar fi interesant. Mi-aţi dat o idee!
Mariana Raţă, Anticorupţie.md:
Dar vreau să vă spun şi altceva, nu doar anchetele jurnalistice, dar şi toate publicaţiile, în care se conţin informaţii privind presupuse încălcări de lege, sunt zilnic preluate din mass-media de secţia relaţii publice şi prezentate Procurorului General, care le transmite imediat spre examinare subdiviziunilor procuraturii conform competenţelor instituţionale. Aşa că, să ştiţi că în mine aveţi un cititor fidel al anchetelor dvs., pe care le tratez cu atenţie şi care nu rămân neobservate. Acolo unde se constată bănuiala rezonabilă privind săvârşirea infracţiunii, se pornesc anchete penale şi, în funcţie de probele administrate, se adoptă soluţii legale, despre care sunt informate persoanele interesate.
De fapt, trebuie să conştientizăm cu toţii că o investigaţie jurnalistică nu este o anchetă penală şi nu stabileşte apriori vinovăţia celor vizaţi în această investigaţie. Şi aici mă bazez, întâi de toate, pe principiul prezumţiei nevinovăţiei, care prevalează printre principiile internaţionale ale procesului penal. Anume din aceste considerente, nu fiecare investigaţie jurnalistică se soldează cu condamnări penale. Important este ca aceste investigaţii să nu fie neglijate de către organele de drept şi să fie utilizate drept punct de pornire pentru anchete penale. O să vă dau un exemplu: doar pe cazul Platon am avut un număr impresionant de anchete jurnalistice, unele evident făcute la comanda cuiva interesat să ne ducă pe o pistă greşită, le-am analizat şi pe acestea, dar nu şi-au găsit confirmarea.
Alte investigaţii se bazează pe foarte multe presupuneri şi acuzaţii ale politicienilor, se războiesc în felul acesta, uneori tot prin intermediul mass-media, care masiv preiau şi mediatizează fapte care nu au corespondent în realitate. (https://anticoruptie.md/ro/investigatii/integritate/doc-audio-martori-falsi-in-dosarul-lui-vlad-filat; http://jurnal.md/ro/justitie/2016/11/8/martori-falsi-in-dosarul-lui-vlad-filat-doc/; https://crimemoldova.com/news/investiga-ii/anticorup-ie-md-martori-cheie-fal-i-n-dosarul-lui-vlad-filat/; http://www.noi.md/md/news_id/93876; http://jurnaltv.md/ro/news/2016/11/8/martori-fal-i-in-dosarul-filat-10257338/) etc..
Alte anchete aduc informaţii noi în dosarele deja existente şi pe care le folosim pentru a completa probatoriul. Dar sunt şi situaţii, şi vă declar deschis, când materialele jurnalistice ne ajută.
Legislaţia e clară. Însă, pe de o parte, toate instituţiile de presă dau informaţii pe surse, nu doar unele şi nu doar de la Procuratura Generală, ştiţi bine că aşa este. Pe de o parte, îi sunaţi pe procurori şi insistaţi să vă dea astfel de informaţii, sau pe avocati. Pe de altă parte - le condamnaţi. Şi în presa internatională apar informaţii din dosare. Am văzut în România că apar pagini întregi cu interceptări.
Eu cred ca mingea e mai mult pe terenul jurnaliştilor, decât pe al procurorilor. În acest caz, soluţia ar fi să nu ne mai cereţi informaţii pe surse, iar dacă cineva vrea să vi le ofere – să nu le mai publicaţi.
În cazul Bolboceanu, mai mulţi jurnalişti ne-au contactat şi ne-au acuzat că am fi tăinuit ancheta, insistau să facem declaraţii pe surse, să le confirmăm anumite detalii. Nu puteam face asta din motive foarte clare, era un caz mai specific unde se făceau anumite acţiuni care trebuiau finalizate. V-aţi grăbit să daţi ce v-au spus avocaţii învinuitului, pe surse, iar acest lucru nu a fost tocmai bun pentru acţiunile noastre. Deci, situaţia cred ca e mai complexă, decât o spuneţi dumneavoastră.
Svetlana Maftei, Deschide.md:
E. H.: Presa nu este duşmanul meu, e o concluzie greşită. Manipularea şi dezinformarea, însă - da, sunt fenomene care afectează activitatea unui procuror. Și aici nu trebuie încadraţi toţi jurnaliştii, ci acei care o fac în mod conştient, având ca scop denigrarea anchetei sau a activităţii Procuraturii.
Când criticile sunt constructive, când greşim, învăţăm din asta şi mergem înainte. Dar când citesc în presă amănunte false dintr-o anchetă, date pe surse, ca şi cum ar fi din dosarul real, atunci chiar nu are cum să-mi pară ok.
Atât noi, în Procuratura Generală, cât şi voi, în presă, facem greşeli şi avem în interior elemente care au alte interese decât aflarea adevărului. Trebuie să le depistăm fiecare în domeniile noastre şi să ne debarasăm de ele.
E. H.: Dimineaţa, la prima oră, primesc revista presei şi sinteze, deseori citesc personal şi iau act de investigaţiile jurnalistice. Am un mecanism destul de bine pus la punct de monitorizare, astfel încât să aflu prioritar ceea ce ţine de activitatea noastră.
Victoria Dumbravă, Agora.md:
- Cum apreciaţi deschiderea instituţiei pe care o conduceţi faţă de mass-media? De ce în anumite cazuri de interes public noi, jurnaliştii, trebuie neapărat să facem solicitări oficiale? Drept exemplu voi aduce cazul exploziei din balconul casei fostului guvernator BNM Dorin Drăguţanu, din februarie anul trecut. Procuratura Generală a anunţat chiar în prima zi că a pornit un dosar penal pe infracţiunea de „act terorist” şi de atunci tăcere. Nu credeţi că pe astfel de dosare procuratura ar trebi să informeze presa periodic?
E. H.: Iată la asta trebuie să lucram împreună, să înţelegem fiecare specificul activităţii noastre. Cazul pe care îl menţionaţi este unul foarte sensibil, care a implicat inclusiv servicii speciale, a presupus acumularea de informaţii care intra în categoria informaţii secrete. S-au făcut anumiţi pasi, dar nu putem informa periodic ceva ce nu am finalizat şi e risc ca prin comunicarea noastră să dăm tocmai autorilor indicii nedorite. Ce să vă comunicăm periodic în acest caz? În ancheta privind cazul Drăguţanu se lucreaza? Ne-ati critica pentru aşa abordare...
Este un caz sensibil, ţine şi de protecţia persoanelor respective, avem o anumită responsabilitate legată de modul în care utilizăm informaţia.
Eu vă mai spun ceva. Și în cazul Bolboceanu eu am avut reţineri să comunicăm public prea mult, pentru că sunt multe aspecte delicate care pot crea dificultăţi după această comunicare pentru ulterioara investigaţie. Și nu-mi cereţi să întru în amănunte.
Aş fi preferat să spunem doar că a fost reţinerea şi pentru ce. Însă după sunetele jurnaliștilor la biroul de presă şi amănuntele date de avocat, a trebuit să echilibrăm situaţia, astfel, încât să nu se intre în zona speculativă şi mai mult.
Dumitriţa Ciuvaga, Bizlaw.md:
Aici cred ca presa e cel mai important partener şi aliat al nostru. Și, dacă o să reuşiţi să scăpaţi şi dumneavoastră de influenţa politicienilor asupra unor instituţii mass-media, împreună o să facem marea depolitizare, pe care sigur o aşteaptă şi cetăţenii.
- În opinia Dvs., cetăţenii pot avea încredere în instituţiile media? Dacă nu, de ce?
E. H.: Pot avea încredere în jurnaliştii profesionişti şi în instituţiile media care sunt cu adevărat libere. Aş vrea să poată înţelege atunci când sunt manipulaţi şi să fie reticenţi faţă de sursele care publică articole din numele celor pe care îi anchetăm.
- În contextul isteriei în spaţiul virtual, cauzat de jocul Balena albastră, în ce măsură ceea ce scrie presa corespunde realităţii? Trebuie presa să scrie despre asemenea subiecte sau în acest caz trebuie să fie de partea instituţiilor, pentru a nu prejudicia ancheta şi a promova şi mai mult acest fenomen?
E. H.: Trebuie să ne unificăm eforturile şi să lucrăm împreuna în astfel de situaţii. Sigur că presa trebuie să scrie şi noi trebuie să comunicăm. Important însă este ce scriem şi ce comunicăm, să tratăm cu maximă responsabilitate şi să analizăm dacă nu amplificăm efectul dramatic. Ne-am convins că prin eforturi susţinute putem gestiona fenomenul atestat în rândul adolescenţilor. Mă refer aici la receptivitatea şi operativitatea cu care mass-media a răspuns invitaţiei Procuraturii Generale, cu suportul profesionist al psihologilor, de a ne coordona şi unifica eforturile în vederea gestionării acestei situaţii sensibile cu care, spre regret, s-a confruntat şi republica noastră. Împreună suntem o forţă!
_____________
MediaRing este o rubrică bilunară, realizată de echipa Media Azi, în cadrul căreia jurnaliști și consumatori de presă adresează întrebări ce vizează mass-media unor demnitari de stat, responsabili din domeniu și persoane publice.