Eşti aici

MediaRing cu Luiza Doroșenco, directoarea Centrului Media din Tiraspol

17 Noiembrie 2016
1890 de afişări
Media Azi:

- Vă rugăm să vă referiți la activitățile pe care le desfășoară  Centrul  Media pe care îl conduceți în vederea apărării drepturilor jurnaliștilor din regiune…

Luiza Doroșenco: În prezent, Centrul nostru nu dispune de resurse pentru activități de apărare a drepturilor jurnaliștilor. Atunci când ajung la noi semnale cu privire la încălcarea drepturilor, le transmitem colegilor activiști pentru drepturile omului. În viitorul apropiat planificăm să găsim posibilități pentru o activitate adecvată și în această direcție.

- Cât de mare este influența actorilor politici asupra presei în regiunea transnistreană? La Chișinău, monitorizarea presei în campania electorală a demonstrat că majoritatea instituțiilor mass-media au avut simpatii și antipatii politice în această campanie.

L.D.: Și la noi se întâmplă același lucru.

- Ce întreprinde Centrul pe linia apropierii și colaborării jurnaliștilor de pe cele două maluri ale Nistrului?

L.D.: Elaborăm proiecte pentru consolidarea încrederii și colaborării jurnaliștilor, participăm activ în proiecte de parteneriat. Această activitate se desfășoară permanent. Deși nu avem finanțare pentru asemenea activități,  menținem aceste relații și acordăm asistență atât jurnaliștilor de pe ambele maluri, cât și ONG-urilor care lucrează cu jurnaliștii pe malul drept. Partenerii noștri sunt Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Presei Independente, comunitatea jurnaliștilor de investigație RISE - Moldova.
 
Natalia Porubin, coordonatoare de proiecte, Centrul de Investigații Jurnalistice:

- Cât de libere sunt instituțiile de presă din stânga Nistrului și cine le controlează?

L.D.: În mare parte nu sunt libere. Sunt controlate fie de către stat, fie de către structurile finanțatoare.

- În ultimii ani mai mulți jurnaliști din regiunea transnistreană au beneficiat de multiple stagii de formare, inclusiv în domeniul jurnalismului de investigație. Numărul de investigații jurnalistice sau al materialelor care să atace teme serioase rămâne, însă, în continuare destul de limitat. Din ce motive se întâmplă acest lucru?

L.D.: Jurnaliștii nu au destulă experiență în realizarea investigațiilor; în presa de stat investigațiile nu sunt încurajate; jurnaliștii consideră investigațiile o activitate periculoasă. „Centrul media din Transnistria” în ultimii 3 ani acordă mare atenție investigațiilor jurnalistice. În prezent, noi lucrăm la aceasta în parteneriat cu RISE-Moldova și suntem convinși că, treptat, vom schimba situația.

- Cu ce fel de presiuni se confruntă jurnaliștii din regiunea transnistreană?

L.D.: Politica editorială; cenzura și autocenzura; presiuni materiale; refuzuri de a publica/difuza materialele jurnalistului; interdicții de acces la evenimente; discuții cu reprezentanții KGB; frica de a pierde locul de muncă; confiscarea tirajului; chemări la MAI și alte structuri; sentiment de pericol pentru siguranța personală și a membrilor familiei.
 

- Care sunt sursele de finanțare a instituțiilor media din regiune? Câte instituții independente există și de cine sunt finanțate acestea?
 
L.D.: Instituțiile media republicane și municipale sunt finanțate de la buget. Mai multe instituții sunt finanțate de către holdingul Sheriff. Unele, în pofida situației economice dificile și a teritoriului mic al regiunii, reușesc să câștige din publicitate. Astfel, ziarul „Dobrîi deni” (care se difuzează în orașul și raionul Rîbnița) obține profit din publicitate – 30% din volumul total. Altele, cu mult mai puțin. De exemplu, ziarul „Profsoiuznîe vesti” – de la 2 la 4% din volumul total de venituri. Încă o sursă de finanțare sunt granturile și participarea jurnaliștilor, angajaților editurilor, în diferite concursuri și proiecte.

Nu pot spune câte instituții media independente există în regiune, este o întrebare foarte dificilă. Nu sunt multe. De exemplu, site-ul „Centrului media”, http://mediacenter.md/ și ziarul „Grajdanskoie obșcestvo” („Societatea civilă”) sunt independente. Însă ziarul temporar nu apare din cauza lipsei posibilităților financiare în organizație. Funcționarea site-ului se realizează în cadrul diferitelor proiecte, iar în lipsa acestora – pe bază de voluntariat. Astfel, timp de circa o jumătate de an nu avem finanțare pentru site, însă acesta se actualizează permanent, apar postări noi, fapt de care vă puteți convinge, accesând link-ul. Desigur, în lipsa finanțării acest lucru este mai puțin productiv și eficient.
 
Alexandru Zubco, jurist Promo-LEX:
 

- În ultimul timp, se observă un control sporit asupra instituțiilor media în regiune. Au fost înregistrate cazuri de persecutare a jurnaliștilor pentru publicațiile lor. Cum apreciați situația generală a presei și cât de sigur este să fii jurnalist în regiune?

L.D.: Situația generală este nesatisfăcătoare. Accesul la informație este dificil. Este periculos să fii jurnalist independent. Poți fi supus amenințărilor din partea KGB. Nici jurnaliștii din presa oficială nu sunt în siguranță.
 

- Care sunt principalele obstacole pentru activitatea jurnalistică în regiune?

L.D.: Dificultăți legate de accesul la informație, în special, pentru jurnaliștii liber profesioniști și instituțiile media independente: refuzul de a răspunde la solicitările de informație; tergiversarea termenelor de prezentare a răspunsurilor; răspunsuri formale, irelevante, secretizarea informației. Uneori – profesionalismul insuficient al jurnaliștilor, frica de a pierde locul de muncă, frica de a fi amenințat de KGB.

- Cât de liber își pot exprima opiniile jurnaliștii?

L.D.: Depinde de subiect și de locul de muncă al jurnalistului. Instituțiile media oficiale și municipale au o politică editorială clară, acolo nu va apărea opinia jurnalistului, în cazul în care aceasta vine în contradicție cu politica oficială. Instituțiile independente și jurnaliștii independenți își pot exprima opinia, dar nu fără riscuri - li se poate confisca tirajul, de exemplu, sau pot avea loc „discuții” cu cititorii – așa s-a întâmplat aproximativ o lună în urmă cu una din edițiile ziarului „Celovek i ego prava”. Din spusele redactorului, exemplarele sustrase așa și nu i-au fost returnate.

Cu jurnaliștii care îndrăznesc să trateze subiecte „nedorite” pot discuta angajații KGB, convingându-i să înceteze lucrul asupra materialului.

- Cât de dezvoltate sunt rețelele de socializare, activitatea de blogger?

L.D.: Activitatea de blogger nu prea este răspândită. Cu toate acestea, sunt active grupuri în rețeaua de socializare Facebook.

- Există în regiune „subiecte interzise” sau „opinii interzise”? Dacă da, care subiecte nu pot fi tratate în surse deschise?

L.D.: Aparent, subiecte interzise nu există. Totul depinde de unghiul de abordare și de cât de adânc investighează jurnalistul o anumită temă, problemă. Bineînțeles, toate acestea trebuie să corespundă politicii editoriale a instituției media.
 

- S-a întâmplat să vă întâlniți în cadrul activității Dvs. cu angajații KGB? Este oare posibil să exprimi public opinii și aprecieri diferite de cele oficiale? Care ar putea fi pericolul?

L.D.: Da, am avut asemenea întâlniri. Este posibil să exprimi opinii diferite de cele oficiale, acest lucru îl fac permanent jurnaliștii de la TSV. Pentru aceasta, ei nu sunt admiși la unele evenimente (de exemplu, concertul cu ocazia Hramului satului Mălăiești, cu aproximativ o lună în urmă. În același timp, jurnaliștii de la postul oficial de televiziune nu au avut nicio piedică în activitatea lor la acel eveniment). Ziarul „Celovek i ego prava”, este un alt exemplu de instituție media care se confruntă cu presiuni, cum ar fi confiscarea tirajelor, procese de judecată, la care, potrivit redactorului ziarului, acuzatorii nu se prezintă.

- Care este mecanismul de reflectare în presa din regiune a informațiilor ce apar în publicații internaționale?

L.D.: Se retipăresc și se transmit fragmente cu cele mai importante evenimente, reflectate în presa din Rusia.
 

- Poate un jurnalist străin să realizeze în mod liber un material privind situația cu încălcarea drepturilor omului în Transnistria? Cât de garantată este siguranța acestuia? Care instituții media internaționale sunt acceptate în regiune și care nu sunt?

L.D.: Dacă a obținut acreditarea, atunci e în siguranță. Însă dacă publicația sa sau el personal au fost observați că s-au referit negativ la Transnistria, este puțin probabil să obțină acreditarea. Iar dacă un jurnalist străin va veni în Transnistria pe cont propriu și va acumula informații fără a avea acreditare, mai ales informații privind situația cu încălcarea drepturilor omului, el ar putea să fie reținut de către structurile de forță și deportat.

În Transnistria sunt primite pozitiv mass-media din Federația Rusă. În ceea ce privește alte țări și presa lor – sunt binevenite cele care vorbesc pozitiv despre Transnistria.

- Există procese civile împotriva jurnaliștilor pentru critică/publicații în presă? Care sunt deciziile pe aceste cauze?

 
L.D.: În ultimele luni au fost intentate 3 dosare împotriva ziarului „Celovek i ego prava”. Potrivit redactorului, 2 din acestea au fost deja clasate pe motiv că acuzatorul nu s-a prezentat la ședințele de judecată (iar redactorul nu consideră aceste acuzații întemeiate). Încă un dosar se mai află în instanță.

- Cum apreciați eforturile structurilor internaționale în susținerea societății civile și a jurnaliștilor în Transnistria?

 
L.D.: Susținerea se acordă și organizațiilor societății civile, și jurnaliștilor. Însă situația nu este simplă. În activitatea sa, organizațiile și jurnaliștii deseori resimt rezistență sau influența factorilor negativi. De aceea eforturile lor uneori se rezumă nu la promovarea ideilor și îmbunătățirea situației, ci la menținerea situației la nivelul actual, neadmiterea înrăutățirii ei.
 
Însă pentru a spori eficiența eforturilor structurilor internaționale este necesar ca acestea să implice mai mulți experți locali și să țină cont de opiniile lor, să adapteze experiența internațională la realitățile locale.
 
Angela Zaharova, producător Elita TV:
 
- În ce condiții scriu azi jurnaliștii din stingă Nistrului?

L.D.: Condițiile tehnice sunt normale. În perioada campaniei electorale jurnaliștii și mass-media se divizează în tabere antagoniste – în funcție de locul de muncă și sursa de finanțare.

- Ce i-ați răspunde unui cetățean din regiune care se întreabă:  „Dar care sunt sursele media demne de încredere pentru mine, cetățean al RM, locuitor al regiunii transnistrene?"

L.D.: Dacă cetățeanul se interesează de subiectul drepturilor omului, situația în societatea civilă, colaborarea între malurile Nistrului, recomandăm site-ul „Centrului media din Transnistria”, http://medicacenter.md/. Dacă vrea să afle ceva despre domeniul politic, va trebui să caute informații în altă parte, deoarece noi practic nu  reflectăm acest domeniu. I-aș recomanda să acceseze diferite surse (de exemplu, să privească emisiunile de știri ale postului oficial de televiziune și pe cele ale TSV, pentru a le compara și a trage propriile concluzii.

- Știu că și noi, cei de pe malul drept, ne dorim mai multe surse echidistante. Totuși, în opinia mea, investigațiile și alte materiale jurnalistice realizate în comun de jurnaliști de pe ambele maluri ale Nistrului rar ajung "la ochii și urechile" publicului din stânga Nistrului. Care model de colaborare credeți că ar fi mai eficient pentru a uni efortul jurnalistic de pe ambele maluri, astfel, încât oamenii din stânga Nistrului să aibă o alternativă de informare corectă?

L.D.: Noi publicăm asemenea materiale pe site-ul nostru http://mediacenter.md/, și nu doar cele realizate în cadrul proiectelor noastre. Însă site-ul nostru nu poate concura cu postul oficial de televiziune sau cu TSV. Ar fi eficient dacă am avea o agenție de știri, un post tv sau chiar un ziar de mare tiraj. Organizația noastră are specialiști care ar putea face acest lucru. Însă e nevoie de mari investiții financiare, de care nu dispunem.

Viorica Zaharia, expertă media:

- Cum a evoluat, sau involuat în ultimii ani situația presei din regiunea transnistreană, în sensul calității și echidistanței?

L.D.: A regresat din 2012. Situația s-a agravat mai ales în ultimul timp, în legătură cu campania electorală.

- Jurnaliștii din regiune au participat la diverse traininguri privind jurnalismul de investigație. Cu toate acestea, investigații serioase nu prea vedem. De ce?

L.D.: Nu este suficient să mergi la un training pentru a deveni jurnalist de investigație. Cunoștințele obținute este necesar să le aplici și să le consolidezi în practică. Pe de o parte, presa oficială nu încurajează investigațiile jurnalistice, iar pe de altă parte, jurnaliștii înșiși consideră investigațiile ca fiind periculoase și pline de riscuri. Nu există suficiente cunoștințe și experiență pentru a realiza astfel de materiale.
În ceea ce privește centrul nostru, în ultimii 3 ani acordăm o mai mare atenție investigațiilor jurnalistice. În prezent, colaborăm în această direcție în partenerial cu RISE-Moldova și suntem convinși că, treptat, vom îmbunătăți situația.

Vasile State, director APEL:

- Сonform raportului CCA pe anul 2015, în regiunea transnistreană funcționează 19 stații de televiziune digitală terestră, care formează 2 rețele (multiplexuri), prin intermediul cărora sunt difuzate programe de televiziune din regiune și din Federația Rusă. Potrivit estimărilor, semnalul acestor rețele poate fi recepționat de circa 30% din populația raioanelor adiacente zonei transnistrene, ceea ce ar putea crea anumite probleme. Care este situația la zi în privința trecerii la televiziunea digitală terestră în regiune și dacă există vreo conlucrare în acest sens cu malul drept?
 
L.D.: Din păcate, nu sunt specialist în televiziunea digitală. Dar, din câte cunosc, nu există niciun fel de colaborare pe această direcție.

- Piața de cablu din regiunea transnistreană este dominată de prezența canalelor rusești într-o proporție covârșitoare. Potrivit datelor disponibile pe platforma www.nistru.net, în pachetul digital oferit de principalul operator de cablu în stânga Nistrului, Interdnestrcom (IDC) sunt incluse doar două televiziuni din dreapta Nistrului (ProTV Chișinău și Publika TV). Credeți că este suficient pentru informarea publicului din regiune sau nu?

L.D.: Nu, nu este suficient.

Ivan Sveatcenco, Radio Europa Liberă:

- La Chișinău se simte ca și cum presa din Transnistria ar fi în permanență luată la ochi de KGB. Și că serviciile speciale sunt cenzorul principal. Este adevărat? Dacă da, atunci despre ce drepturi ale jurnalistului în Transnistria se poate vorbi?
 
L.D.: Se pare că deja ați răspuns la întrebarea Dvs…
 
- Cum reacționează comunitatea jurnalistică din regiune la cazurile colegilor Ernest Vardanian și Serghei Ilcenco? Cum sunt percepute aceste cazuri de către jurnaliști?
 
L.D.: Percepția generală este că… acest lucru i se poate întâmpla oricui. În activitatea lor, jurnaliștii din regiunea transnistreană încearcă să fie vigilenți, ca să nu sufere nici ei, nici familiile lor.

- Presa din regiune este fie oficială, fie aparținând companiei Sheriff. Cum poate fi asigurată existența presei independente (dacă poate fi)? Și în general, are societatea nevoie de presă independentă? Sau toată această propagandă provincială plictisitoare îi mulțumește pe toți – și publicul, și pe cei care o comandă?
 

L.D.: Dacă i-ar mulțumi, atunci oamenii nu ar fi activi pe Facebook. Dar am impresia că cea mai mare parte a populației, din cei care nu au plecat la muncă în străinătate, preferă să privească telenovele.

Oamenii sunt pasivi și intimidați, ceea ce, bineînțeles, nu înseamnă că sunt mulțumiți de toate.

Cum poate fi asigurată existența presei independente? Întrebarea este dificilă și complexă. Eu nu am o rețetă de-a gata. Factori importanți sunt granturile pentru activitatea instituțiilor media, instruirea continuă a jurnaliștilor și a personalului tehnic. Însă acest lucru nu este nici el suficient, deoarece există obstacole interne, riscuri și multă rezistență.
 
MediaRing este o rubrică bilunară, realizată de  echipa  Media Azi, în cadrul căreia jurnaliști și consumatori de presă adresează întrebări ce vizează mass-media unor demnitari de stat, responsabili din domeniu și persoane publice.