Eşti aici

Optimist cu un nod în gât ...sau ce (mai) vor jurnaliștii?

30 Noiembrie 2016
4330 de afişări
Sorina Ștefârță,
directoare a Școlii de Studii Avansate în Jurnalism
 
„...Să ne amintim de Școală și de ceea ce am învățat la Școală. Să aflăm cine și ce a reușit în răstimp. Să discutăm despre felul în care a evoluat, în ultimul deceniu, presa din Republica Moldova și care sunt perspectivele jurnalismului independent”. Cam astfel suna, pe la mijloc de septembrie 2016, invitația la conferința dedicată celor zece ani ai Școlii de Studii Avansate în Jurnalism (ȘSAJ), pe care o trimiteam instructorilor și absolvenților acestui proiect.

O inițiativă temerară, căci nu este ușor să iei pulsul unui fenomen precum mass-media, fie și într-o țară mică și predictibilă ca a noastră. O inițiativă în egală măsură naivă, dacă e să ne gândim la cât de tare s-au compromis mult prea mulți jurnaliști și instituții de presă în doar oficialele o lună și jumătate de campanie electorală. Dar abia de era 30 septembrie 2016, preoții încă nu schimbaseră altarul pe TV și nici refugiații sirieni nu invadau încă Moldova. Iar noi veneam „înarmați” cu un sondaj pe cât de trist, pe atât de optimist...

Un sondaj pornit ca o radiografie

Trebuie să menționez, de la bun început, că prin sondajul nostru nu ne-am propus să substituim clasicele cercetări ale opiniei publice. Ne-am focusat strict pe reprezentanții breslei jurnalistice, ba mai mult, pe cei care, de-a lungul a zece ani, au avut treabă cu ȘSAJ - fie pe post de instructori, fie în calitate de studenți.

Atunci când am elaborat chestionarul, am pornit de la ideea unei radiografii: cine și ce face, câți dintre cei peste 150 de absolvenți au rămas în media și câți au migrat spre meserii mai mult sau mai puțin conexe, lucrează în țară sau au ales să plece peste hotare și, nu în ultimul rând, ce rol a avut ȘSAJ în cariera lor.

La un moment dat, în discuțiile cu colegii de la OSCE, care ne-au fost alături în organizarea conferinței, ne-am zis să extindem, totuși, aceste bariere „tehnice” și să-i întrebăm pe absolvenți, dar și pe instructorii ȘSAJ, cum văd ei presa din Republica Moldova și rolul ei în societate; cu ce probleme se confruntă tinerii jurnaliști la angajare și ce i-ar sfătui pe cei care doresc să înceapă o carieră în domeniul media; care sunt provocările de azi, dar și perspectivele de mâine ale jurnalismului independent de la noi și din lume; și în ce mod pot fi îmbunătățite independența și profesionalismul mass-media din Republica Moldova?

Pulsul media, mai slab ca niciodată

Am primit 55 de chestionare de la absolvenți și zece de la instructori (cam o treime din cei cărora ne-am adresat) - o cifră relevantă, în situația în care au răspuns preponderent cei care au rămas „în” sau „pe lângă” presă, dar și ținând cont de faptul că fenomenul migrației nu a ocolit nici breasla jurnalistică. Pulsul media, predictibil ca și țara, nu a fost cel al unui organism foarte sănătos. A fost, însă, unul realist și reflectă întocmai starea de spirit din presă și din societate.

Nu mă îndoiesc deloc de veridicitatea acestui „diagnostic”, inclusiv pentru că el se fundamentează pe opinia unor oameni care fac zilnic presă, care se ciocnesc zilnic cu manifestări de „ne diorgaitesi” față de jurnaliști, dar și cu tot mai frecventele fenomene de manipulare din partea unor persoane și instituții media.

Drept dovadă, iată doar câteva idei-concluzii, sintetizate din sondaj:

  • Jurnalismul de azi duce lipsă de independență și de integritate. Să-și mențină integritatea este și sfatul pentru cei care vor să își înceapă o carieră în jurnalism. Cei care simt că nu vor (mai) putea fi integri - să abandoneze meseria, fie că sunt deja în pâine, fie că sunt începători.
  • Starea presei este mai proastă ca niciodată, iar atmosfera degradează continuu. Astfel, pe o scară de la 1 la 5 în materie de Profesionalism, Imparțialitate, Obiectivitate, Independență, media ajunge, cu greu, la 2. De aceea, trebuie să dezvoltăm și gândirea critică a consumatorului.
  • Provocările cu care se confruntă tinerii care încep să practice jurnalismul sunt multe și diverse - de la cele financiare (se plătește puțin) la politicile editoriale (care deseori reprezintă „simpatiile” politice) ale redacțiilor în care merg să lucreze; de la gramatică (pe care tinerii nu (prea) o cunosc) la cultură generală (care uneori le lipsește); de la înregimentarea politică (a șefului) la abandonarea deontologiei profesionale (de către angajat).
  • Fiind monopolizată economic, respectiv politic de clanuri oligarhice, presa a devenit, mai mult ca niciodată, un instrument de propaganda și de manipulare, deși ar trebui să fie o sursă corectă de informare a publicului.
Răspunsul la întrebarea din titlu este, așadar, la suprafață: toate aceste fenomene nefirești ar trebui să dispară, doar atunci vom putea vorbi de media sănătoase.

Soluțiile pe care ni le-au propus colegii de breaslă în acest scop sunt pe cât de vechi, pe atât de aplicabile, dacă se vrea: promovarea valorilor și standardelor jurnalistice atât în instruire, cât și în activitatea zilnică; încurajarea publică a jurnalismului corect și independent; proiectele de alternativă care să îi ajute pe jurnaliști să abandoneze mediile puse în serviciul politicului și al propagandei.

Soluții cu atât mai necesare acum, după această extrem de descalificantă, pentru foarte multe mass-media autohtone, campanie electorală. Pentru că niciodată, în Moldova, nu au curs atâtea și atât de grave minciuni, iar jurnaliștii - deși vor da vina pe politicienii care-i „asupresc” - se fac direct vinovați de acest lucru. Și chiar dacă memoria moldoveanului e scurtă, povestea cu cei 30.000 de sirieni are toate șansele să intre în manualele de jurnalism ca exemplu de manipulare, iar odată cu „sirienii” vor intra și colegii noștri care, seară de seară, ne speriau cu invazia de pe micile ecrane, iar ziua aceeași minciună ne-o serveau online...

Între zona de confort și oazele de normalitate

În pofida acestui dezastru profesional aproape generalizat mai ales în materie de televiziune, oazele de normalitate, din fericire, există. (Știu, și mie mi-ar plăcea ca normalitatea să fie dominantă, dar deocamdată de 25 de ani încă suntem în căutarea ei.) Iar ca om care, de aproape doi ani, sunt responsabilă de ceea ce se cheamă Școala de Studii Avansate în Jurnalism, cu micile „hopuri” profesional-deontologice prin care, recunosc, au trecut și unii absolvenți de-ai noștri, pot afirma (văzut-am pe viu) că soluțiile propuse în sondaj sunt pe deplin viabile. Pentru că și promovarea valorilor și standardelor jurnalistice, și încurajarea publică a jurnalismului corect și independent sunt piloni în activitatea noastră.

Evident că cel mai dificil este cel din urmă sfat - curajul de a opta pentru proiecte de alternativă care să îi ajute pe jurnaliști să abandoneze mediile puse în serviciul politicului și al propagandei. Pentru că, din foarte varii motive, este greu să te rupi... Pentru că și eu, când plecasem de la ziarul căruia îi dedicasem aproape doisprezece ani, mă simțeam fără punct de sprijin, inclusiv economic, de parcă toată lumea se năruia în jurul meu. Pentru că și eu aveam în spate un credit - argumentul cel mai frecvent invocate de cei care „vor, dar încă nu pot”.

Iar în timp ce ne lamentăm că „vrem, dar încă nu...”, șansele care ne tot dau târcoale se sting încet și nevalorificate. Personal, în anul care stă să se încheie, nu o dată am fost rugată că diseminez anunțuri despre granturi pentru jurnaliști sau anunțuri de angajare în instituții media necompromise. Multe granturi au rămas și azi „în aer”, iar anunțurile de angajare au tot fost și fost repetate...

Pentru că e zona de confort. Iar ieșirea din ea, vorba bancului cu înecatul, este exclusiv treaba celui care se îneacă. Ce-i drept, prin sondajul nostru, am încercat să oferim o vestă de salvare. Și aici, însă, este nevoie de efort ca să o îmbraci.
__________________

 
Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informațiepromovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360. Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.