Eşti aici

Acasă » În Lume » Pericolele mecanismului de revocare a membrilor CA de către Parlament

Pericolele mecanismului de revocare a membrilor CA de către Parlament

13 Septembrie 2021
1805 afişări
În Moldova
Cristina Durnea,
consilieră juridică
Centrul pentru Jurnalism Independent
 
La data de 9 septembrie 2021, Parlamentul a votat în prima lectură proiectul de lege ce vizează modificarea a cinci acte normative, printre acestea numărându-se și Codul serviciilor media audiovizuale (CSMA).

Autorii au pornit de la necesitatea de a responsabiliza conducătorii autorităților publice aflate sub controlul Legislativului și au propus instituirea unui mecanism care să permită Parlamentului să exercite controlul asupra activității autorităților publice precum Consiliul Audiovizualului (CA) și să aplice sancțiuni în situațiile când constată că acestea își execută necorespunzător obligațiile și atribuțiile conferite prin lege.

Logica acestui mecanism de control este justificată prin prisma actualei proceduri de constituire a CA. Mai exact, odată ce membrii CA sunt desemnați în funcție anume prin hotărârea Parlamentului, la prima vedere, pare a fi just ca tot Legislativul să dețină și competența de a supraveghea dacă persoanele cărora „le-a oferit” mandatul își exercită atribuțiile corespunzător.

La momentul actual, legea deleagă președintelui CA responsabilitatea pentru activitatea autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de CSMA, precum și obligația de a prezenta anual Parlamentului raportul de activitate al CA. În esență, aceasta este singura ocazie când Parlamentul poate efectiv să ia act de activitatea Consiliului. Cu toate acestea, în cazul sesizării unei activități defectuoase a autorității, Legislativul nu deține pârghii legale pentru a interveni cu eventuale sancțiuni.

Pornind de la această premisă, deputații propun completarea cu două temeiuri a articolului ce enumeră  cazurile când survine vacanța funcției de membru al CA. Prima situație se referă la „constatarea executării necorespunzătoare sau neexecutarea obligațiilor, prerogativelor sau atribuțiilor” de membru al CA, iar cea de-a doua vizează „constatarea, în rezultatul controlului parlamentar efectuat în condițiile legii, a unei activități defectuoase” a autorității.

Deși, aparent, inițiativa trecută de prima lectură pare a fi pavată cu intenții bune, algoritmul de responsabilizare a CA, în versiunea propusă de către deputați, vine cu o serie de pericole pentru activitatea ulterioară a Consiliului.
 
Consultarea publică - etapă crucială pentru transparența în procesul decizional

Legea cu privire la actele normative enumeră consultarea publică[1] drept o etapă inerentă a procesului de elaborare a proiectului actului normativ[2]. Aceasta presupune obligația pozitivă a autorității de a asigura o comunicare reciprocă cu reprezentanții societății civile, precum și cu alte părți interesate.

Cu părere de rău, Parlamentul a neglijat principiile transparenței în procesul decizional și a privat  reprezentanții societății civile, dar și alți  actori interesați de posibilitatea efectivă de a influența procesul decizional prin formularea obiecțiilor, propunerilor ori recomandărilor asupra proiectului actului normativ.
Oportunitatea mecanismului de control și de sancționare a membrilor CA
 
Atribuirea în competența Parlamentului a prerogativei de verificare a activității CA are la bază principiul constituțional al controlului parlamentar. Într-o împachetare legală corectă, această formulă nu ar trebui să reprezinte un pericol pentru autonomia instituțională a autorității.
 
În situația de față, propunerile deputaților stârnesc însă numeroase îngrijorări în raport cu factorul de independență al Consiliului Audiovizualului. Or, răspunderea angajată prin intermediul unui mecanism juridic prost construit poate plasa CA în serviciul exclusiv al forțelor politice care dețin majoritatea Parlamentară. La modul practic, acest fapt ar însemna că membrii CA incomozi puterii vor putea fi revocați pe bandă rulantă.

Unealta propusă de deputați pentru responsabilizarea Consiliului Audiovizualului
 

Codul serviciilor media audiovizuale
Art. 77
Vacanța funcției de membru al Consiliului Audiovizualului survine de drept în cazul:
  • constatării executării necorespunzătoare sau neexecutării obligațiilor, prerogativelor sau atribuțiilor sale, indiferent de prezența culpei;
  • constatării, în rezultatul controlului parlamentar efectuat în condițiile legii, a unei activități defectuoase.
 
Pentru a constata că un membru al CA nu și-a executat ori și-a executat necorespunzător obligațiile sau atribuțiile de serviciu sau pentru a constata activitatea „defectuoasă” a autorității, autorii proiectului au prevăzut o procedură administrativă specifică.

Mai exact, comisia parlamentară de profil (Comisia cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media) urmează să analizeze, în mod obiectiv și transparent, managementul instituțional, deciziile adoptate de autoritate, rapoartele de activitate ale autorității, rapoartele de audit, plângerile, reclamațiile, petițiile, obiectivele individuale de activitate și indicatorii de performanță ai persoanei evaluate sau alte date și informații relevante acumulate sau prezentate comisiei.

 
Ulterior, Comisia urmează să întocmească un raport de apreciere a competențelor manageriale și profesionale ale membrului CA, modul în care acesta își realizează obligațiile și atribuțiile de serviciu, ori, după caz, eficiența activității instituției. După recepționarea raportului Comisiei, Parlamentul, cu votul majorității deputaților, poate revoca din funcție membrul CA.

 

Modificările propuse NU reprezintă o soluție eficientă pentru responsabilizarea CA
 
Potrivit legii[3], funcția în care sunt desemnați membrii CA este una de demnitate publică[4]. Prin urmare, în virtutea calificării funcției date ca fiind una de interes public deosebit, persoanele mandatate trebuie să
beneficieze de o serie de garanții speciale (vezi hot. Curții Constituționale nr. 10 din 16.04.2010 și nr. 29 din 21.12.2010), care ar proteja, pe de o parte, independența autorității publice, iar pe de altă parte, drepturile
particulare ale membrului CA (ex: dreptul la muncă).

Acest lucru poate fi garantat doar prin adoptarea unui mecanism foarte clar de „retragere” a mandatelor membrilor CA. Mai exact, situațiile în care poate interveni revocarea trebuie individualizate cu precizie la nivelul
legii, iar procedura care urmează să fie respectată în această situație trebuie, de asemenea, stabilită prin norme lipsite de orice echivoc, astfel încât să fie evitat riscul unei revocări arbitrare.

În acest context, în urma unei analize prima facie, poate fi remarcat cu ușurință că formulările inserate în textul proiectului de lege contravin nu doar principiului uniformității terminologiei actului normativ, ci și
standardelor de calitate a legii (accesibilitate, previzibilitate și claritate).
 
Criteriile de apreciere și constatare a situațiilor în care poate interveni revocarea membrilor CA sunt de o natură atât de vagă și abstractă încât permit cu ușurință unei majorități parlamentare să facă uz de acest
mecanism ori de câte ori interesele politice vor dicta necesitatea de a schimba garnitura în favoarea sa, ceea ce presupune o activitate administrativă arbitrară.

Astfel, destinatarii direcți ai acestei legi — atât membrii CA, cât și deputații — vor avea o incertitudine în aplicarea prevederilor respective. Acest fapt va rezulta în subordonarea membrilor CA față de majoritatea parlamentară (subordonare generată de posibilitatea eliberării, în orice moment, din funcție a membrului CA).

Pentru a evita producerea riscului menționat, este necesar de a renunța la actuala formulă, votată deja în prima lectură, și de a interveni cu următoarele completări și modificări în textul legii:

  • Enumerarea exactă și exhaustivă a faptelor în urma constatării cărora Parlamentul poate revoca mandatele membrilor CA;
  • Diferențierea clară a cazurilor când intervine revocarea individuală a mandatului membrului CA (art. 77 alin. (4) lit. j) și a situațiilor când intervine revocarea colectivă a mandatelor (art. 77 alin. (4) lit. k);
  • Stabilirea clară a naturii sancțiunii aplicate sub formă de revocare din funcție, fie că este vorba despre o sancțiune disciplinară ori de una administrativă specială;
  • Instituirea termenului de prescripție pentru aplicarea sancțiunii;
  • Legiferarea etapelor procedurii de sancționare a membrilor CA;
  • Instituirea unui termen de finalizare a procedurii de sancționare a membrilor CA;
  • Instituirea clară a principiului răspunderii colective sau a individualizării răspunderii;
  • Excluderea terminologiei inadecvate și improprii textelor actelor normative (ex: activitate „defectuoasă”);
  • Elaborarea criteriilor clare în baza cărora comisia parlamentară de profil va aprecia competențele manageriale și profesionale ale membrilor CA.
 
În concluzie, actuala redacție a proiectului de lege nu reprezintă o soluție eficientă pentru responsabilizarea CA. Din contra, implementarea acestui mecanism poate știrbi semnificativ din independența membrilor CA și prin urmare, poate submina funcționalitatea autorității în general. De altfel, în eventualitatea revocării membrilor CA, chiar și pe bună dreptate, conform acestui procedeu juridic, anularea hotărârilor Parlamentului în ordinea contenciosului administrativ rămâne a fi o chestiune de timp.
 
 
 
 
[1] Art. 2 al Legii privind transparența în procesul decizional: „consultare publică – comunicare reciprocă între cetăţeni, asociaţii constituite în corespundere cu legea, alte părţi interesate, pe de o parte, şi autoritățile publice care cad sub incidența prezentei legi, pe de altă parte,  în rezultatul căreia ambele părţi sunt informate şi pot influența procesul decizional”;
[2] Art. 21 alin. (1) lit. e) al Legii cu privire la actele normative: „(1) Proiectul unui act normativ se elaborează în câteva etape consecutive, după cum urmează (…) consultarea publică, avizarea proiectului actului normativ de către autoritățile a căror competentă are tangență directă sau indirectă cu obiectul de reglementare a proiectului actului normativ (…)”;
[3] Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.
[4] Art. 2 al Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică: „Funcțiile de demnitate publică se instituie în temeiul actelor emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, în limitele competenţei lor, stabilite de Constituţie şi de alte legi. Funcţia de demnitate publică este o funcţie publică ce se ocupă prin mandat obţinut direct, în urma alegerilor, sau indirect, prin numire în condiţiile legii”.