Ro
En
Рy
În cadrul discuțiilor, vicepreședinta Societății Surzilor din Republica Moldova, Natalia Babici, a precizat că 17 traducători ai limbajului mimico-gestual sunt înregistrați în prezent în țara noastră, dintre care trei sunt plecați peste hotare, iar de facto activează doar 12 persoane. Aceștia sunt repartizați în patru filiale ale țării. „Unui traducător îi revin în jur de 300 de persoane cu dizabilități pentru a le oferii servicii, pentru a le rezolva problemele”, a specificat Natalia Babici.
Potrivit ei, una dintre cele mai grave probleme este lipsa pregătirii cadrelor care ar putea să studieze și să profeseze ulterior.
Olga Korjan, președinta organizației veteranilor Societății Surzilor, s-a referit la dimensiunile ferestrei în care apare traducătorul pe ecranul TV. Ea susține că persoanele cu necesități speciale nu deslușesc toate gesturile traducătorului din cauza că fereastra este prea mică. „E bine că avem traducători. Traducătorii sunt «urechile de aur», ei se străduie pentru toți surzii, dar este un mare minus – e foarte mică fereastra unde se află traducătorul și la distanța de doi metri deja nu se vede, nu se văd gesturile. Noi trebuie să stăm lipiți de televizor ca să înțelegem ceva. Cât privește subtitrările, la fel, e bine, dar nu toți reușesc să le citească. Viteza derulării e foarte mare. Literele și cuvintele sunt mici și noi nu reușim să însușim toată informația”, a spus Olga Corjan.
Traducătoarea Alla Bargan, care a relatat despre propria experiență în acest domeniu, a confirmat problema dimensiunilor alocate pentru interpreți. Potrivit ei, una din telespectatoare i-a mărturisit că a fost nevoită să utilizeze lupa pentru a înțelege mesajul transmis prin gesturi.
Alla Bargan a menționat că, din 2019, la televiziuni au rămas să activeze doar doi traducători din șase care au lucrat până în acel an. De asemenea, odată cu declanșarea pandemiei, foarte multe persoane cu dizabilități au rămas fără acces la informație pentru că nu li se comunica în limbajul potrivit despre evoluția evenimentelor. Astfel, în primele două luni de la declanșarea crizei, ea a decis din proprie inițiativă să traducă briefingurile de presă unde se anunța despre deciziile luate de autorități. „E nevoie de traducători, dar nu să apară pe 1/9 din ecran, dar minim pe 1/3. Eu am auzit că oamenii sunt deranjați când e ceva în plus pe ecran, nu le place când cineva gesticulează ceva acolo. Dragilor, noi avem foarte multe posturi de televiziune, avem o alegere foarte mare, dar haideți să lăsăm 10-15 minute pentru persoane care, ca și noi, au dreptul de a avea acces la informație din diferite surse”, a subliniat Alla Bargan.
Directorul televiziunii locale Media TV din Cimișlia, Andrei Bargan, a remarcat că ei au încercat să înlocuiască cu locurile traducătorul în limbaj mimico-gestual și prezentatorul știrilor, dar au renunțat la idee. El consideră că cel mai potrivit ar fi de oferit ⅓ din ecran traducătorului. El susține că astfel de traduceri sunt costisitoare pentru o televiziune mică, iar soluția ar fi accesarea granturilor ori revenirea la practica când autoritatea de reglementare a audiovizualului oferea sprijin din fonduri speciale pentru furnizorii de servicii media locale.
Directorul executiv al Asociației INFONET, Victor Koroli, a precizat că problemele abordate se vor regăsi în recomandările care vor fi dezbătute cu factorii de decizie din cadrul Consiliului Audiovizualului și comisia parlamentară pentru mass-media, reprezentanții instituțiilor de media și alți actori. Mai mult, organizația lucrează la un ghid care va putea fi utilizat inclusiv de angajații mass-media cu privire la împachetarea informațiilor pentru persoane cu nevoi speciale.
În Republica Moldova sunt circa 177.000 de oameni cu dizabilități, dintre care în jur de 5.000 sunt persoane cu deficiențe de auz.
Citiți și: Media Azi: Cum se informează persoanele cu deficiențe de văz și auz? Restanțe și recomandări
