Eşti aici

Pluralismul mediatic și realitatea moldovenească

22 Octombrie 2014
4604 afişări
Vasile State,
Director executiv al Asociaţiei Presei Electronice din Moldova (APEL),
coautor al studiului privind pluralismul intern al mass-mediei din Republica Moldova

 
 
Cuvânt de început
 

Deşi la nivel european în ultimul deceniu a existat o preocupare constantă pentru pluralismul mediatic şi s-a încercat crearea unui mecanism comun de evaluare, astfel încât, în funcţie de rezultate, să se poată interveni pentru a-l proteja, în Republica Moldova însă despre aceasta nu s-a vorbit destul şi s-a scris şi mai puţin. Cu toate acestea, în septembrie 2014 a avut loc prezentarea în premieră a unui amplu document în domeniu - Studiul privind pluralismul mass-media în Republica Moldova – între oportunitate şi realitate, editat de Fundaţia Soros Moldova.

Pluralismul mass-media urmează a fi înţeles în cel mai larg sens posibil, atât la nivel de instituții mediatice, cât și la nivel de sistem, mai ales, în situația în care se dezvoltă vertiginos noile tipuri de media. Există o dimensiune internă şi una externă a pluralismului. Cea internă se referă la diversitatea de produse în cadrul unei anumite instituții mediatice. Dimensiunea externă se referă la piaţa media în ansamblu, la numărul şi diversitatea furnizorilor activi de conţinuturi mediatice.

Există, de asemenea, o multitudine de determinaţii pentru pluralismul mediatic, în lipsa unei definiții general acceptabile, dar cercetătorii sunt de acord că ea ar trebui să întrunească unele elemente obligatorii, precum: a) diversitatea, varietatea și pluralitatea de instituții mediatice; b) sfera publică și prezența opiniilor publicului larg; c) mass-medii independente, libere și autonome; d) accesul larg la gama de opinii reprezentate în sfera publică.

În 2009 Comisia Europeană a publicat „Studiul Independent al Indicatorilor pentru Pluralismul Media în Statele Membre – O abordare bazată pe analiza de risc[1] în care a fost extinsă noţiunea de pluralism mass-media, aceasta incluzând, în afara conţinuturilor, dimensiunile politică, culturală, geografică şi structurală. În raport sunt stabilite cinci categorii de risc: 1) proprietate şi control al mass-media; 2) pluralismul tipurilor şi genurilor de media; 3) pluralismul politic; 4) pluralismul cultural; 5) pluralismul geografic.

Conceptul de pluralism variază de la controlul fuzionării companiilor de media - până la cerinţele de conţinut în acordarea licenţelor de emisie, la limitele de libertate editorială, la independenţa şi statutul de serviciu public de radio şi televiziune, la situaţia profesională a jurnaliştilor, la relaţia dintre mass-media şi actorii politici etc. Altfel spus, pluralismul include toate măsurile capabile să asigure o varietate de surse de informaţii şi de voci la care cetăţenii să aibă acces pentru a-şi forma propriile opinii fără influenţe nejustificate şi fără a li se impune o opinie dominantă, indiferent de unde ar veni aceasta.

 
Pluralismul mediatic: dimensiunea externă
 
La nivel european este recunoscut faptul că mass-media, fie că sunt publice, comerciale sau comunitare, contribuie la pluralismul mediatic şi că pentru asigurarea acestuia este nevoie de o gamă largă de tipuri de organizaţii mediatice. În acest sens, potrivit unui studiu realizat de Centrul Român de Politici Europene şi ActiveWatch – România, care a avut ca obiect de cercetare dimensiunea externă[2], piața media relevantă ca audiență în Republica Moldova se prezintă dezechilibrat în privința pluralismului politic, cultural și geografic. Astfel, principalele televiziuni și publicații online sunt concentrate de cele mai multe ori în mâinile câtorva oameni politici, potrivit percepţiilor generale ale profesioniştilor din domeniu, în condiţiile în care nu sunt aplicabile reglementări exacte privind transparenţa proprietăţii mass-media.

Televiziunile importante din Rusia domină spațiul mediatic din Republica Moldova. În același timp, între conținutul în limba română și cel în limba rusă produs de televiziunile moldovenești, chiar în cadrul aceleiași televiziuni, există o ruptură. În ansamblu, media în limba rusă tinde să fie predominant pro-rusă, iar cea în limba română – predominant pro-europeană. Ruptura se menține și la nivel de breaslă. În același timp, deși sunt foarte multe ziare, site-uri și televiziuni locale, presa este mai degrabă concentrată la Chișinău.

Organizațiile de media rămân cele mai active în protejarea drepturilor jurnaliștilor, în promovarea libertății presei, în îmbunătățirea calității produselor jurnalistice, fiind și cei mai puternici factori de presiune pentru promovarea transparenței proprietății în presă, prevenirea concentrării și garantarea pluralismului.

 
Pluralismul mediatic: dimensiunea internă
 
În Uniunea Europeană, chiar dacă există diverse instrumente şi nivele de decizie, există o abordare cvasi-unanimă în privinţa ideii că pluralismul și diversitatea conținutului mediatic sunt esențiale pentru funcționarea unei societăți democratice. Dată fiind aspiraţia sa europeană, Republica Moldova trebuie să împărtăşească o asemenea valoare şi, în acest sens, evaluarea gradului de pluralism al mass-mediei din Republica Moldova pe dimensiunea internă[3] în cadrul studiului realizat de Asociaţia Presei Electronice este de o importanţă deosebită.

Interpretarea datelor colectate în urma monitorizării timp de două luni a opt posturi de televiziune şi a opt portaluri informative a oferit un câmp larg pentru analiză și a permis configurarea unui tablou multidimensional al pluralismului intern sub aspectul pluralităţii şi diversităţii temelor şi tipurilor de subiecte abordate, surselor utilizate, formelor de prezentare, tipurilor şi categoriilor de protagonişti etc. Şi aici trebuie precizat faptul că echipa de cercetare de la APEL a urmărit nu atât să ”cuantifice numărul de voci, dar diversitatea vocilor”, expresia aparţinând autorului italian Ruben Razzante, care afirmă că „utilizarea noilor tehnologii nu se traduce neapărat ca şi pluralism, dacă pluralismul de programe nu corespunde unui pluralism de idei şi opinii[4]. Anume diversitatea vocilor, comunicarea și confruntarea dintre acestea este în măsură să contribuie la educarea unei societăți capabile să analizeze fenomenele, să ia atitudine, să aibă o părere critică despre ceea ce se întâmplă în jur.  

Cercetarea a scos la iveală realităţi nu tocmai plăcute, astfel că suntem nevoiţi să constatăm un nivel redus al pluralismului pe dimensiunea internă. Or, dacă două televiziuni cu acoperire naţională difuzează în orele de maximă audienţă produse mediatice preponderent în altă limbă decât cea română (Canal 3 – 50%, Prime TV – 77%), acest fapt diminuează relevanţa lor pentru o bună parte a publicului reprezentat de populaţia majoritară. Am putea aduce şi alte exemple. Cu excepţia a două televiziuni, care au cote importante de produs audiovizual propriu şi autohton în volumul emisiei (Moldova 1 şi Publika TV), altele continuă să mizeze pe programele preluate din exterior, în speţă, din Federaţia Rusă. E adevărat, o preluare judicioasă a produselor mediatice poate îmbogăţi diversitatea de programe ale unui post de televiziune, dar, o poate şi sărăci în acelaşi timp, întrucât acest post nu se îngrijeşte de nevoile informaţionale ale publicului său. Faptul că influenţa rusească în mass-media autohtonă rămâne extrem de mare ne-o demonstrează şi analiza filmelor de ficţiune difuzate de televiziunile moldoveneşti. Astfel, mai mult de jumătate dintre acestea provin din Federația Rusă (58%), un sfert dintre pelicule (34%) au ca țară de origine Statele Unite ale Americii, iar filmelor europene le-a revenit doar 8 la sută. Mai mult, coloana sonoră a filmelor străine difuzate de televiziunile noastre este dominată în proporție de 83 la sută de limba rusă. Situația atestată prezintă pericol atât pentru pluralismul mediatic intern, cât și pentru relevanța produselor mediatice oferite publicului şi, din această perspectivă, sunt necesare eforturi conjugate pentru a redresa actuala stare de lucruri.
 

Măsuri pentru protecţia pluralismului
 
În cadrul cercetării efectuate am constatat carențe grave pe diferite filiere cu impact nociv pentru pluralismul mediatic intern. Nivelul redus de pluralism poate fi explicat inclusiv prin: legislația națională imperfectă, care nu poate contracara apariția monopolului sau a pozițiilor dominante pe piața mass-mediei; lipsa de preocupare a factorilor decizionali, atât pentru suplimentarea și diversificarea produselor mediatice autohtone, cât și pentru asigurarea accesibilității la ele; lipsa instrumentarului, dar și a practicii de măsurare periodică a pluralismului mediatic; interesul limitat și capacitatea redusă a instituțiilor mediatice, pe de o parte, în a-și diversifica produsele și, pe de altă parte, în a respecta normele profesionale; lipsa de interes al cadrelor științifice autohtone de a cerceta complexitatea tematicii cu referire la pluralismul mass-mediei; interesul limitat al instituțiilor formative de a disemina cunoștințe despre semnificația și importanța pluralismului mediatic în rândul viitorilor profesioniști din domeniul mediatic.

Dincolo de constatarea constrângerilor și impedimentelor ce vizează pluralismul la nivel de sistem mass-media, de instituții și conținuturi mediatice, trebuie întreprinşi paşi concreţi pentru a îmbunătăți situația sub aspectul pluralității mediilor de informare și al diversității produselor oferite de instituțiile mediatice. În urma cercetării pluralismului mass-mediei din Republica Moldova, realizate din inițiativa și cu sprijinul Fundației Soros-Moldova, a fost elaborată o Foaie de parcurs[5], care cuprinde o serie de recomandări a căror implementare ar impulsiona procesul de consolidare a pluralismului mediatic, ca o condiţie pentru consolidarea democraţiei. Foaia de parcurs conține multiple și diverse acțiuni care solicită implicarea mai multor actori sociali importanți, date fiind complexitatea fenomenului și semnificația lui pentru întreaga societate. Una dintre acestea prevede crearea unui Consiliu al Pluralismului care ar avea sarcina de a supraveghea și monitoriza realizarea scopului urmărit de Foaia de parcurs şi, în definitiv, de a consolida pluralismul mediatic din țară.
 

Pluralismul mediatic: experienţa europeană
 
„Studiul independent al indicatorilor pentru pluralismul media în statele membre – O abordare bazată pe analiza de risc”, publicat de Comisia Europeană în 2009, a avut ca prim rezultat crearea unui instrument de identificare şi evaluare a ameninţărilor potenţiale asupra pluralismului mediatic în statele membre ale UE, numit Media Pluralism Monitor (MPM). După ce timp de câţiva ani au fost efectuate cercetări pentru a stabili o serie de indicatori, abia la sfârşitul anului trecut Comisia Europeană a acordat un grant Centrului pentru Pluralismul Media și Libertatea Media pentru a implementa un proiect pilot al MPM în nouă ţări: Belgia, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Franţa, Grecia, Ungaria, Italia şi Marea Britanie. Rezultatele acestei cercetări continentale, care sunt aşteptate până la finele anului curent, urmăresc obiectivul de a stabili acţiunile ce trebuie întreprinse la nivel european și național în vederea unei mai bune protecţii a pluralismului mediatic şi a libertăţii mass-media.

 

[1]“Independent Study on Indicators for Media Pluralism in the Member States - Towards a Risk-Based Approach” (Directorate-General Information Society and Media) de K.U. Leuven – ICRI, Jönköping International Business School – MMTC, Central European University – CMCS și Ernst & Young Consultancy Belgium. Leuven, 2009
[2]“Pluralismul extern al mass-media în Republica Moldova: între oportunitate şi realitate”, redactat de Centrul Român de Politici Europene şi ActiveWatch – România pentru Fundaţia Soros-Moldova. Chişinău, 2014
[3]“Pluralismul intern al mass-mediei din Republica Moldova: oportunitate şi realitate”, redactat de Asociaţia Presei Electronice pentru Fundaţia Soros-Moldova. Chişinău, 2014
[4] Ruben Razzante. Manuale di diritto dell'informazione e della comunicazione. CEDAM 2008, 475 pag., p.51.
[5]Foaie de parcurs pentru consolidarea pluralismului mediatic în Republica Moldova”. Chişinău, 2014

____________________
Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau Guvernului SUA.