Proiectul vine să înlocuiască actuala lege a publicității, adoptată în 1997, și prevede mai multe noțiuni noi cum ar fi publicitatea socială sau reglementarea publicității politice în perioada extraelectorală.
Documentul a fost prezentat de către Corneliu Mihalache, care a menționat că proiectul reprezintă un produs de compromis dintre propunerile societății civile, ale actorilor de pe piață și autorități. Mihalache a adăugat că documentul conține și un capitol aparte cu privire la controlul de stat și sancțiuni în domeniul publicității.
Pe parcursul audierilor în comisie, au fost discutate și unele îndoieli ale deputaților cu privire impactul publicității plătite de pe rețelele de socializare precum Facebook. George Mocanu, deputat liberal-democrat, a fost de părere că proiectul de lege ar trebui să reglementeze și postările sponsorizate ale partidelor și membrilor acestora, argumentând că asemenea forme de publicitate pot servi inclusiv la promovarea sau denigrarea unor candidați sau partide și, respectiv, ar putea influența semnificativ mersul unei campanii electorale. Totuși, expertul media Eugeniu Rîbca, unul dintre autorii proiectului, s-a arătat sceptic cu privire la posibilitățile de a verifica toate activitățile de sponsorizare pe rețelele de socializare: „Un astfel de mecanism ar fi foarte complicat de creat. În asemenea cazuri, este greu de delimitat inclusiv aspectele legislative cu privire la libertate de exprimare și mesajele politice.”
Dincolo de acestea, expertul susține că proiectul de lege reprezintă un mecanism viabil de verificare a publicității pentru că are cerințe drastice privind difuzarea publicității politice. Spre exemplu, în perioada din afara campaniilor electorale, difuzorii de publicitate nu sunt în drept să difuzeze publicitate politică din proprie inițiativă, în calitate de furnizor și/sau distribuitor de publicitate, în lipsa contractului de difuzare a publicității politice încheiat în formă scrisă în prealabil.
În același timp, articolul 11, al. 5 stipulează: „În perioada extraelectorală, mijloacele de informare în masă, fondate de persoane juridice care au în calitate de (co)fondator (membru/membri) de partide politice și/sau organizații social-politice, sunt în drept să semneze contracte privind difuzarea gratuită a publicității politice”.
Documentul mai stabilește cine nu poate fi furnizor de publicitate politică, precum și faptul că achitarea pentru serviciile de difuzare a publicității politice poate fi efectuată doar prin transfer bancar.
Anterior, în luna iulie, comisia parlamentară pentru cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media a aprobat coraportul la proiectul Legii publicității.
Documentul a fost elaborat de experții Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) și înregistrat ca inițiativă legislativă de către spicherul Parlamentului, Andrian Candu, și alți doi deputați din fracțiunea democraților, Vladimir Hotineanu și Corneliu Mihalache. Proiectul de lege face parte dintr-o campanie mai amplă a CJI axată pe modificarea Legii publicității și îmbunătățirea situației din domeniu în general.