Radu Magdin, analist politic, doctorand în materie de "Propagandă rusească în cadrul războiului hibrid", expert extern al Grupului Mogherini: ”Mass- media trebuie să rămână critică, e un gardian al democrației, nu un prieten al politicului”

Domnule Radu Magdin, vă rugăm să ne spuneți ce își propune și cu se ocupă de fapt Grupul Mogherini, din care faceți parte?
“Grupul Mogherini” reprezintă un prim răspuns instituțional al Uniunii Europene la propaganda dusă de Rusia în statele din vecinătatea sa, și direcționată împotriva drumului european al acestor state sau împotriva proiectului european în sine. Inițiativa de formare a grupului a fost discutată pentru prima dată în primăvara anului trecut, în urma unei întâlniri dintre liderii europeni și Înaltul Reprezentant, iar în scurt timp grupul și-a început activitatea, atrăgând experți în comunicare strategică din întreaga Uniune Europeană. Sunt experți angajați permanent, cei care constituie în fapt “Grupul Mogherini”, și mai sunt contributorii externi, care semnalează, atunci când consideră că este cazul, diferite articole care pot fi catalogate ca propagandă sau dezinformare în varii țări. Eu sunt unul din contributorii externi, care se uită cu atenție la ceea ce se întâmplă în România și Moldova. Toate aceste informații sunt centralizate la Bruxelles și semnalate ulterior actorilor europeni și presei internaționale.

Există strategii internaționale de combatere a dezinformării, sau fiecare stat în parte trebuie să caute soluții?
Subiectul dezinformării este unul extrem de serios, care preocupă comunitatea internațională, atât în sensul identificării unor soluții centralizate, cât și în scopul de a încuraja statele afectate de acest fenomen să găsească soluții cu impact local. Aș spune că a crescut puternic interesul la Bruxelles, la nivel UE și NATO, dar în continuare sunt cheie soluțiile naționale, mizele cele mai puternice fiind de altfel în plan național, audiențele sunt naționale, și mesajele sunt de multe ori țintite, personalizate.

Mass-media din Republica Moldova este invadată de propagandă, în special din partea mediilor din Federația Rusă, care se retransmit pe teritoriul țării noastre. Cum poate fi protejat spațiul informațional al unei țări? Ați putea să vă referiți la anumite măsuri pe care le iau alte state care se confruntă cu același fenomen?
Răspunsul este “educație, educație, educație”. Această educație ține de calitatea programelor și proiectelor editoriale, dar și de programe specifice, vizând expunerea cazurilor de dezinformare și propagandă, cum este cazul Stop Fals! Desigur, se pune problema și în termen de resurse și aici intervine rolul statului și al interesului său strategic, însă, dincolo de această conștientizare, cred că Moldova are pe moment alte priorități financiare. Aș remarca însă că Moldova nu e o țintă cu adevărat puternică a propagandei externe rusești, căci oricum sunteți “bifați” prin accesul, prin retransmisie, la canalele rusești, deci la propaganda internă rusească.
Printre scopurile acțiunilor propagandiste se numără discreditarea Uniunii Europene, scăderea sprijinului față de liderii politici și față de guverne legitime, demoralizarea și inducerea unor sentimente de neîncredere și de panică în rândul populației, care poate cădea ulterior victimă unor opinii nefondate și chiar unor lideri politici îndoielnici, controlabili, care nu promovează valori democratice.
Există și opțiunea de a “demasca” sursele de dezinformare, așa cum se încearcă și în România, prin intermediul platformei https://verificasursa.ro. Țări precum Marea Britanie, Danemarca, Lituania și Estonia, care au solicitat inițial oficialilor europeni să acționeze pentru a combate propaganda rusească, au calificat public acest fenomen ca o amenințare la adresa securității țărilor din Estul Europei. Astfel, conștientizarea din timp a gravității fenomenului și măsurile la nivel național, împreună cu sprijinul comunității internaționale pot oferi un grad de siguranță mai mare în spațiul mediatic.

În ultima perioadă în Republica Moldova au fost făcute publice numele proprietarilor instituțiilor media și s-a constatat fenomenul monopolizării spațiului mediatic. Cum ar putea fi soluționată problema concentrării mass-media?
Problema concentrării mass-media, atât timp cât respectă limitele legale ale unui stat, este dificil de soluționat în lipsa unor alternative viabile. Concentrare există în mai multe state din lume, și au existat sprâncene ridicate inclusiv în Vest, fiind celebru cazul mogulului media Murdoch în Marea Britanie. Din punctul meu de vedere, e mai importantă independența jurnalistică decât concentrarea la nivel de trusturi media.

Cum poate o instituție media să rămână echidistantă, în situația în care patronul acesteia este concomitent om de afaceri și politician influent?
E un echilibru care ține în primul rând de tăria echipei editoriale, nu ține de presiuni din exterior asupra proprietarului. Nu uitați că ratingul depinde de calitatea și de interesul pe care îl stârnesc știrile, precum și de contextul socio-economic și politic, deci orice trust nu poate ignora aceste realități dacă vrea să își păstreze audiența.

În calitate de analist politic, cum vedeți relația corectă dintre politică și mass-media?
Mass media trebuie să rămână critică, e un gardian al democrației, nu un prieten al politicului. Desigur, critica trebuie să fie argumentată, pentru a face un mare serviciu atât democrației, cât și probității profesionale.

De fapt, care este rolul mass-media în formarea unei opinii publice corecte și echidistante?
Echidistanța nu caracterizează opinia publică și acesta nici nu trebuie să devină un scop: există în mod natural polarizare, căci oamenii au opinii diferite, nu poți mulțumi pe toată lumea, politica înseamnă pasiune. Corectitudinea ține de calitatea argumentelor. De aceea, în procesul de formare a opiniei publice, mass-media are un rol central, care este dublat de educație și de promovarea unor lideri de opinie care să ajute la dezvoltarea și educația la nivelul comunității. Mass-media are rolul de a încuraja gândirea critică, de a informa și de a forma audiența prin calitatea sa. Nu de puține ori, jurnaliștii au fost cei care au reclamat probleme și nereguli în societate care altfel ar fi fost trecute cu vederea.

Dacă ne gândim la cetățeanul simplu, căruia i se adresează de fapt dezinformarea și propaganda, ce ar trebui să știe acesta, pentru ca, în calitate de consumator media, să nu devină victimă?
Oamenii sunt cei care filtrează, în final, informația primită prin intermediul mass-media, păstrând lucrurile care îi interesează, îi revoltă sau le creează alte sentimente puternice. Cetățeanul ar trebui să știe că și presa este făcută de oameni care, chiar dacă sunt profesioniști, nu sunt feriți de judecăți subiective. Așa cum am mai subliniat, cetățeanul simplu trebuie să învețe să nu ia ca atare informațiile primite, ci să-și pună întrebări și să gândească critic, precum și să se informeze din varii surse.

Sursa foto: ww.qmagazine.ro