Reflecții electorale: jurnaliști în campanie și jurnaliști de companie

Alegerile locale 2019 au fost timp de mai bine de o lună cap de afiș din mai multe motive. În primul rând, erau primele alegeri, organizate de noua componență a CEC, sub noua guvernare, care anterior accederii la putere a criticat în permanență foarte dur modul fraudulos de desfășurare a scrutinelor sub „vechiul regim”. În al doilea rând, alegerile locale sunt foița de turnesol, care poate arăta schimbările în preferințele politice ale cetățenilor după debarcarea Partidului Democrat, date importante în contextul alegerilor prezidențiale de anul viitor și al unor eventuale alegeri parlamentare anticipate. A fost cel puțin curios să urmărim și schimbările care s-au produs în modul de abordare de către presa din Republica Moldova a actorilor politici și a activității acestora.

Fără să fac insinuări, pot spune negreșit că prima campanie electorală, desfășurată după fuga din Moldova a oligarhului Vladimir Plahotniuc a fost una mult mai „curată”, dar și aproape plictisitoare în comparație cu campaniile din ultimii ani. Nu am mai asistat la linșaj mediatic deschis, la limita sau dincolo de prevederile Codului Penal, nu au existat atâtea fake-news-uri de rezonanță. Bineînțeles, instituțiile media finanțate direct sau indirect de politicieni nu și-au schimbat peste noapte stilul – au fost „mult mai atente” la acțiunile de campanie ale unor concurenți (televiziunile din holdingul GMG tradițional nu au scăpat nicio  manifestare publică de-a democraților, NTV Moldova, Exclusiv TV și Accent TV au acordat activităților socialiștilor cu mult mai mult timp decât altor concurenți, iar Orhei TV și Televiziunea Centrală nu au ratat nicio ocazie pentru a-i promova pe candidații Partidului „Șor”). În același timp, presa de partid a avut grijă să nu-i scape nicio gafă de a oponenților „stăpânului”, însă până și aici tonul atacurilor a devenit mult mai rezervat decât până la schimbarea guvernării. Rămase fără finanțator, unele instituții media și-au sistat activitatea. A încetat emisia TV-2 Nisporeni, TV Nord de la Bălți, televiziunea Vocea Basarabiei. Ziarul „Timpul” în forma sa clasică, tipărit pe hârtie, nu mai există nici el, brandul a trecut pe online.

Comportament tendențios au manifestat și instituții media fără o apartenență politică declarată sau cunoscută de public. De exemplu, portalul Deschide.md pe parcursul întregii campanii a publicat doar știri și materiale care să-l pună în lumină proastă pe candidatul blocului ACUM Andrei Năstase. Chiar dacă imixtiunea presei străine în alegerile din Republica Moldova este un fenomen cu care aproape ne-am obișnuit, totuși până acum îl urmăream în ajunul scrutinelor parlamentare sau prezidențiale. De această dată am asistat la denigrarea prin intermediul unor posturi rusești de televiziune a unui candidat la funcția de primar, nici măcar nu al capitalei, ci al orașului Bălți, Renato Usatîi. Președintele Partidului Nostru a explicat aceste atacuri ca fiind opera experților ruși în tehnologii politice și electorale, angajați de Partidul Socialiștilor, chiar dacă nu a prezentat probe convingătoare în acest sens. Contra aceluiași Renato Usatîi la Bălți a fost utilizată o altă strategie murdară, veche și arhicunoscută – lansarea unor clone a ziarelor de campanie ale partidului, cu mesaje false și denaturate. La fel ca și în cazul publicării interceptării conversației telefonice dintre Andrei Năstase și mama sa în ajunul turului doi al alegerilor locale anticipate de anul trecut, acest truc nu doar nu i-a făcut pe potențialii votanți să-și schimbe opțiunea de vot, dar a și mobilizat electoratul în susținerea candidatului atacat.

(Re)deschiderea JURNAL TV

Coincidență sau nu, în perioada pre-electorală am asistat la schimbarea politicii editoriale a postului Jurnal TV. Dacă până în urmă cu câteva luni acesta era practic o portavoce a Platformei Demnitate și Adevăr, iar după formarea alianței dintre aceasta și Partidul Acțiune și Solidaritate al Maiei Sandu – o portavoce a blocului ACUM, odată cu începutul noului sezon s-a produs „schimbarea la față” a JTV. Înțelegând probabil faptul că fiind percepută drept una de partid, televiziunea are de pierdut nu doar sub aspectul audiențelor, dar și al vânzărilor, administrația postului a început să manifeste o maximă deschidere și un pluralism greu de imaginat anterior. Printre invitații în platourile Jurnal TV doar pe parcursul ultimelor săptămâni s-au numărat Pavel Filip, Dumitru Diacov, Vladimir Voronir, despre care anterior se vorbea doar de rău sau deloc. Ieșirea de sub influența de durată a unui singur actor politic cu siguranță nu va produce efecte imediate, dar în cazul în care această nouă abordare va fi păstrată, în timp JTV va obține credibilitatea și imaginea de imparțialitate, pe care TV8 și PRO TV și-au câștigat-o cu anii.

La vremuri noi – tot cu noi

După schimbarea guvernării, este interesant să urmărești evoluția atitudinii membrilor Consiliului Audiovizualului, numiți acolo de PD pe vremea când acela se afla la putere. Dacă anterior fostul CCA era foarte exigent cu posturile „de opoziție” (TV8, Jurnal TV), sancționându-le chiar și pentru abateri minore, în timp ce televiziunilor holdingului lui Plahotniuc le era permis să facă orice, acum rolurile s-au inversat: asistăm la ședințe în care reprezentanții Publika TV și Prime încearcă să-și apere poziția și nu li se oferă posibilitatea de a vorbi, urmărim refuzul monitorizării posturilor controlate de socialiști sub aspectul reflectării campaniei electorale... Caracterul mai mult decât adaptabil al funcționarilor moldoveni nu este pentru nimeni o mare descoperire. Avantajul faptului că angajații trustului pedist nu se mai simt intangibili este că au început măcar să mimeze niște aparențe formale de respectare a normelor deontologice și legale – la fel ca și toate celelalte televiziuni au instituit pe perioada campaniei electorale în cadrul edițiilor de știri blocuri tematice, în care prezentau activitățile electorale ale candidaților. Bineînțeles, când venea vorba de Andrei Năstase, găseau de fiecare dată câte o gafă pe care să o speculeze, dar totuși la nivelul știrilor despre pantalonii uzi de transpirație, despre 30 de mii de sirieni sau la difuzarea de interceptări ilegale de convorbiri telefonice de data asta nu au ajuns.

Vă obligăm să organizați dezbateri și... nu venim la ele

Cu siguranță, elementul care a marcat această campanie a fost faptul că posturile de radio și TV au fost OBLIGATE să organizeze dezbateri electorale, neapărat în direct și într-un segment orar îngust din prime-time. Pe lângă faptul că le-a dat peste cap emisia, forțându-i să-și modifice grilele, această prevedere (abuzivă, după părerea mea) i-a făcut pe mulți difuzori să investească bani în decoruri, amenajări de platouri, softuri, plăți pentru orele muncite peste program de angajați... Absurdul situației a fost agravat de faptul că ordinea apariției candidaților la fiecare post era stabilită de o tragere la sorți, organizată în interiorul televiziunii, astfel încât un concurent electoral putea fi invitat concomitent la două sau chiar mai multe televiziuni. Condiția impusă ca dezbaterile să fie organizate neapărat în direct i-a pus pe difuzori în imposibilitate de a-i avea pe invitați în platou, deoarece la aceeași oră ei ar fi urmat să se afle în studioul altei televiziuni. S-a ajuns astfel la situații de-a dreptul hilare ca cea din ziua de vineri, 18 octombrie, când candidatul Vlad Țurcanu a reușit să participe la dezbaterile de la TV8, să ajungă la cele organizate de Jurnal TV, în aceeași perioadă participând la o emisiune „live” la N4. Explicația este simplă: fiind puși în imposibilitate de a respecta toate prevederile regulamentului cu privire la organizarea dezbaterilor televizate, cei de la N4 au ales răul cel mai mic – au înregistrat din timp emisiunea, dar pentru a nu fi sancționați, au marcat-o în emisie ca fiind în direct.

Cea mai mare sfidare legată de această obligativitate a organizării de dezbateri, impusă de noua guvernare, a fost faptul că tocmai exponenții coaliției PSRM-ACUM, Ion Ceban și Andrei Năstase, au ignorat TOATE dezbaterile, la TOATE televiziunile, fapt prin care au stârnit dezamăgirea publicului și indignarea moderatorilor. Se pare că a fost vorba de o înțelegere între cei doi reprezentanți ai alianței de guvernare, pentru a nu fi puși în situația de a se ataca reciproc. Pozițiile însă au fost inegale, fapt care s-a regăsit și în rezultatele primului tur: dispunând de resurse financiare mult mai mari, Ion Ceban și-a asigurat o vizibilitate maximă prin sute de billboarduri cu care a împânzit orașul, spoturi video difuzate la toate televiziunile, broșuri și pliante aruncate zilnic în lădițele poștale și distribuite în stradă. În plus, având la dispoziție resursele mediatice ale partidului – televiziuni, ziare, radiouri, portaluri de știri, acesta avea certitudinea că mesajele sale de campanie ajung la potențialul său votant. Rămas fără suportul masiv, asigurat în trecut de Jurnal TV, Andrei Năstase s-a bazat în mare parte pe comunicarea directă cu cetățenii, însă aceasta nu poate nicicum substitui posibilitatea de a te adresa prin intermediul televiziunii unui public de sute de mii de alegători, de aceea pe candidatul ACUM neparticiparea la dezbateri l-a dezavantajat mult mai mult decât pe cel al socialiștilor. În plus, unii prezentatori, ca Lorena Bogza și Anatol Golea au tratat acest comportament al „favoriților” cursei pentru primăria Chișinăului drept lipsă de respect nu doar față de jurnaliști, dar și față de alegători și au declarat public faptul că nu vor merge să voteze, cu siguranță determinându-i pe mulți dintre telespectatorii lor să boicoteze și ei scrutinul. În discuții private, mai mulți oameni de televiziune declară că imediat după încheierea turului 2 al alegerilor, vor adresa Parlamentului și Consiliului Audiovizualului o petiție, prin care vor cere anularea obligativității organizării de dezbateri, urmând ca decizia să fie lăsată ca în trecut, la discreția difuzorilor.

Profil de candidat

Jurnaliștii de investigație au făcut o muncă enormă, adunând din mai multe surse, nu întotdeauna cele publice, date despre candidați. Astfel, înainte să își dea votul pentru unul dintre concurenți, alegătorii au putut afla despre el lucruri care de obicei nu sunt indicate în CV-ul oficial – proprietăți reale și nedeclarate, dosare în care a fost vizat, legături de rudenie și de afaceri cu personaje din lumea politică sau criminală. Nu tuturor candidaților le-a convenit faptul că le-au fost scoase scheletele din dulap, însă cu timpul vor începe și ei să înțeleagă faptul că asumându-și (sau chiar candidând pentru) o funcție de demnitate publică, trebuie să își asume atenția societății nu doar asupra activității lor profesionale, ci și a vieții lor private. Cu siguranță este o practică pozitivă, utilă nu doar pe perioada campaniilor electorale.

Ziua Alegerilor

În goană după audiențe, toate televiziunile au dat dovadă de o mobilizare exemplară, încercând să-l convingă pe telespectator că anume la ei trebuie să ia pulsul desfășurării scrutinului. Transmisiuni live de la votarea principalilor actori politici, jurnale cu ultimele știri, ediții speciale cu invitați în care pe parcursul zilei se analizează campania și mersul votării, iar după închiderea secțiilor – primele rezultate preliminare furnizate de CEC... Rețeta captării atenției publicului este cam aceeași, testată și aplicată nu o singură dată. Unii „experți” reușesc pe parcursul unei astfel de zile să facă turul a 4-5 televiziuni. Campion este cel, care reușește să-i aducă în platou pe „finaliști” înaintea altora. Nimic nou nici de această dată. Doar motivația diferă de la caz la caz: televiziunile independente participă la acest maraton pentru a face audiențe, pe care ulterior să le valorifice în vânzări de publicitate, cele „de partid” – pentru a nu-l dezamăgi pe patron și a nu li se tăia finanțarea.