Ro
En
Рy16 Ianuarie 2020
1464 de afişări
Andrei Bivol, avocat
În Moldova, orice guvernare nouă vine cu priorități proprii și cu denunțarea tuturor faptelor guvernărilor precedente. Rar întâlnim situații când o nouă guvernare a recunoscut aspectele pozitive ale unor reforme sau măsuri implementate de o guvernare precedentă. Am putea spune că fiecare guvernare încearcă să inducă în opinia publică ideea propriei originalități geniale: ei sunt noi, ei sunt mai buni, ei încep totul de la zero („с колен поднимем”, ar spune conaționalii noștri vorbitori de limbă rusă, expresie rusească ce semnifică redresarea situației). Motivațiile unei asemenea abordări pot fi diferite, de la diferențe ideologice la interese particulare, dar în mod cert această abordare poate duce la regres sau, în cel mai bun caz, la stagnare. Un exemplu este și reforma mass-media. O să mă refer în cele ce urmează la evoluția acesteia în ultimii trei ani.
În Moldova, orice guvernare nouă vine cu priorități proprii și cu denunțarea tuturor faptelor guvernărilor precedente. Rar întâlnim situații când o nouă guvernare a recunoscut aspectele pozitive ale unor reforme sau măsuri implementate de o guvernare precedentă. Am putea spune că fiecare guvernare încearcă să inducă în opinia publică ideea propriei originalități geniale: ei sunt noi, ei sunt mai buni, ei încep totul de la zero („с колен поднимем”, ar spune conaționalii noștri vorbitori de limbă rusă, expresie rusească ce semnifică redresarea situației). Motivațiile unei asemenea abordări pot fi diferite, de la diferențe ideologice la interese particulare, dar în mod cert această abordare poate duce la regres sau, în cel mai bun caz, la stagnare. Un exemplu este și reforma mass-media. O să mă refer în cele ce urmează la evoluția acesteia în ultimii trei ani.
Așadar, în primăvara anului 2017, Andrian Candu, președintele Parlamentului la acel moment, anunța „inițierea reformei mass-media”[1]. În acest scop, a fost creat un grup de lucru din care au făcut parte jurnaliști, experți media și deputați. Printre obiectivele enunțate pentru acest proiect se numărau îmbunătățirea accesului la informație, combaterea propagandei, încurajarea produselor autohtone, inclusiv prin acordarea unor facilități fiscale, reglementări pentru media on-line și securitatea informațională etc. S-a lucrat aproape un an și jumătate la ajustarea legilor ce țin de domeniu și aducerea lor în concordanță cu necesitățile zilei și ale presei. Munca grupului de experți s-a materializat prin elaborarea câtorva proiecte de legi în domeniul mass-media. A fost elaborat și adoptat Codul serviciilor media audiovizuale[2] (în vigoare din 1 ianuarie 2019), care a înlocuit Codul Audiovizualului din 2006. Din acest moment putem spune că reforma efectivă s-a cam poticnit.
Pe lângă Cod, a fost elaborată o nouă lege cu privire la publicitate, examinată în primă lectură la 11 octombrie 2018[3], dar care n-a mai fost dezbătută și adoptată în lectură finală. A fost elaborat un proiect consistent de amendamente la șapte legi în scopul îmbunătățirii activității profesionale a jurnaliștilor, dar și a accesului la informație în general[4]. Printre actele normative ce urmau a fi amendate erau Legea privind accesul la informație, Legea privind libertatea de exprimare, Legea privind protecția datelor cu caracter personal, Legea privind secretul de stat, Legea presei și Codul contravențional.
Am urmărit atent lucrările acelui grup întrucât instrumentele de acces la informație sunt de maximă utilitate și pentru activitatea noastră de avocați. Amendamentele aduceau claritate în privința interpretării accesului legitim la informații și urmăreau, între altele, evitarea refuzului abuziv de prezentare a informațiilor (e.g. pe motiv că informația constituie date cu caracter personal, informație cu acces restricționat sau care urmează a fi secretizată, informația nu este sistematizată sau generalizată etc.), limitarea re
stricționării sau secretizării abuzive a informației, obligarea deținătorului de informații să motiveze punctual orice refuz, instituirea noțiunii de date cu caracter personal de interes public și procedura de accesare a acestor informații etc. De asemenea, în sarcina autorităților și instituțiilor publice au fost puse o serie de obligații noi de informare și publicare obligatorie a informațiilor de interes public pe paginile lor web.
Privite în ansamblu, aceste modificări îmbunătățeau semnificativ transparența informațiilor de interes public. Noile prevederi impuneau o schimbare imediată a mentalității autorităților, instituțiilor publice, dar și a societății în ansamblu în privința accesului la informația de interes public. Proiectul de modificare a celor șapte legi a fost înregistrat în Parlament la 26 iulie 2018, dar n-a fost să fie adoptat.
În iunie 2019, guvernarea democrată a fost debarcată de alianța PSRM-ACUM, iar domeniul mass-media a devenit una din prioritățile declarate ale Guvernului Sandu[5]. Pe lângă pachetul existent, a mai fost elaborat un proiect de modificare a unor acte legislative care viza accesul gratuit și nerestricționat al presei la registrele de stat (Registrul de stat al bunurilor Imobile, Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al unităților de transport etc.). Aceste modificări sunt așteptate de mulți ani de jurnaliștii de investigație care încă mai întâmpină dificultăți administrative și financiare în obținerea informațiilor de interes public[6]. Chiar dacă toate guvernările recente au declarat digitalizarea serviciilor publice o prioritate, serviciile electronice oferite de deținătorii registrelor de stat rămân sub nivelul rigorilor timpului în care trăim. Pesimistul din noi ar putea spune că acest lucru nu este întâmplător, dar despre asta - mai jos. Pachetul de amendamente anterioare și ultimul proiect așa și nu au fost adoptate până la demiterea Guvernului Sandu.
Reforma mass-media nu se regăsea în prioritățile Guvernului Chicu, iar presa a fost nevoită să-i solicite în mod explicit domnului prim-ministru Chicu să introducă reforma mass-media în noul program de guvernare[7]. La 18 decembrie 2019, Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului a respins proiectul de lege privind accesul gratuit al presei la registrele de stat. În acest moment se pare că batista a fost pusă definitiv pe țambalul reformei mass-media.
Analizând evoluția reformei, rămânem cu impresia că politicul uită că accesul la informație nu este un moft al presei ci un drept al societății, un drept prevăzut de Constituție. Putem intra în polemici despre limitarea dreptului la informație prin alte drepturi fundamentale sau siguranța națională. Nu trebuie să uităm însă că tolerarea și aplicarea excesivă a excepțiilor le transformă în regulă.
În debutul acestui material vorbeam despre reinventarea priorităților naționale de fiecare guvernare nouă. Această abordare a politicului este susținută și stimulată de o memorie scurtă a opiniei publice care este formată în principal de presă. Are nevoie clasa noastră politică de o presă independentă, cu acces liber la informații care ar putea să mențină atenția asupra unor subiecte importante pentru societate prelungind astfel memoria publică atât asupra celor bune cât și asupra celor rele? Modul în care este reformată presa de politic este cel mai grăitor răspuns.
Privite în ansamblu, aceste modificări îmbunătățeau semnificativ transparența informațiilor de interes public. Noile prevederi impuneau o schimbare imediată a mentalității autorităților, instituțiilor publice, dar și a societății în ansamblu în privința accesului la informația de interes public. Proiectul de modificare a celor șapte legi a fost înregistrat în Parlament la 26 iulie 2018, dar n-a fost să fie adoptat.
În iunie 2019, guvernarea democrată a fost debarcată de alianța PSRM-ACUM, iar domeniul mass-media a devenit una din prioritățile declarate ale Guvernului Sandu[5]. Pe lângă pachetul existent, a mai fost elaborat un proiect de modificare a unor acte legislative care viza accesul gratuit și nerestricționat al presei la registrele de stat (Registrul de stat al bunurilor Imobile, Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al unităților de transport etc.). Aceste modificări sunt așteptate de mulți ani de jurnaliștii de investigație care încă mai întâmpină dificultăți administrative și financiare în obținerea informațiilor de interes public[6]. Chiar dacă toate guvernările recente au declarat digitalizarea serviciilor publice o prioritate, serviciile electronice oferite de deținătorii registrelor de stat rămân sub nivelul rigorilor timpului în care trăim. Pesimistul din noi ar putea spune că acest lucru nu este întâmplător, dar despre asta - mai jos. Pachetul de amendamente anterioare și ultimul proiect așa și nu au fost adoptate până la demiterea Guvernului Sandu.
Reforma mass-media nu se regăsea în prioritățile Guvernului Chicu, iar presa a fost nevoită să-i solicite în mod explicit domnului prim-ministru Chicu să introducă reforma mass-media în noul program de guvernare[7]. La 18 decembrie 2019, Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului a respins proiectul de lege privind accesul gratuit al presei la registrele de stat. În acest moment se pare că batista a fost pusă definitiv pe țambalul reformei mass-media.
Analizând evoluția reformei, rămânem cu impresia că politicul uită că accesul la informație nu este un moft al presei ci un drept al societății, un drept prevăzut de Constituție. Putem intra în polemici despre limitarea dreptului la informație prin alte drepturi fundamentale sau siguranța națională. Nu trebuie să uităm însă că tolerarea și aplicarea excesivă a excepțiilor le transformă în regulă.
În debutul acestui material vorbeam despre reinventarea priorităților naționale de fiecare guvernare nouă. Această abordare a politicului este susținută și stimulată de o memorie scurtă a opiniei publice care este formată în principal de presă. Are nevoie clasa noastră politică de o presă independentă, cu acces liber la informații care ar putea să mențină atenția asupra unor subiecte importante pentru societate prelungind astfel memoria publică atât asupra celor bune cât și asupra celor rele? Modul în care este reformată presa de politic este cel mai grăitor răspuns.
[1]https://deschide.md/ro/stiri/politic/11805/Candu-inițiază-„reforma-mass-media”--Cine-sunt-experții-care-îl-vor-ajuta.htm
[2] http://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=33713&lang=ro
[3] http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tab...
[4] http://media-azi.md/sites/default/files/290.2018.ro_.pdf
[5] Vezi: cap. XI al Programului de Guvernare http://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=117054&lang=ro
[6] http://media-azi.md/ro/stiri/cât-costă-accesul-la-informații-în-ani-și-în-bani
[7] http://media-azi.md/ro/stiri/ong-urile-de-media-solicită-guvernului-chicu-să-includă-în-programul-său-de-activitate
