S.O.S. pentru presa scrisă!

Aflu cu stupoare că și în satul meu de baștină – Dolna, raionul Strășeni – lumea pierde interesul față de cititul ziarelor. La 900 de alegători, câți au fost înregistrați pentru recentele alegeri locale, oficiul poștal din localitate are doar 90 de abonamente la diferite ediții tipărite pe hârtie. E ca și cum ar reveni o publicație la vreo zece familii, adică o publicație în mahala. Acum 10-15 ani, așa ceva era de necrezut! Cunosc timpuri când în satul meu poștașul se oprea aproape la fiecare gospodărie și lăsa în clanța porții câte două-trei ziare.

Cele 90 de abonamente localnicii le-au perfectat într-un an electoral, ceea ce a făcut ca Partidul Comunist, preferatul lor în celelalte campanii electorale, să-și promoveze propria publicație în rândul dolnenilor. Dacă acest lucru nu se întâmpla, cred că azi în Dolna nu erau 90 de abonamente la presa scrisă pe hârtie, ci doar vreo 30. Așa ceva se va întâmpla la anul, probabil, deoarece majoritatea localnicilor „s-au dat” în actualele alegeri cu Partidul Liberal, iar liberalii nu au un ziar al lor…

Când am aflat lucrul acesta și le-am spus cu amărăciune că i-am știut întotdeauna dornici de a citi, de a fi informați, dolnenii mi-au explicat lipsa lor de interes față de ziare prin faptul că în majoritatea caselor din sat există televizoare, iar aproape o treime din familii dispun de computer și de acces la Internet. La acest capitol, găsim aici o societate oarecum modernă, nu?

Iată un tablou în miniatură al situației din întreaga republică, culorile acestuia fiind mai pronunțate în orașe, unde marea majoritate a cititorilor de ziare au trecut pe net, ei având mai multe posibilități de a face acest lucru la serviciu sau acasă. Tehnologiile informaționale se dezvoltă revoltător de rapid și astăzi nu mai este o noutate să citești ziarul la telefonul mobil, operativ și fără mari cheltuieli, ceea ce îl face pe un tânăr utilizator de net să se considere superior în fața colegului care merge să procure un ziar din chioșcul „Moldpresa” sau „Poșta Moldovei”, demonstrând că nu-i în pas cu timpul, că a rămas în „epoca de hârtie”, echivalată de unii bloggeri cu „epoca de piatră”. Este o realitate nu numai în Europa, ci aproape în toată lumea…
 
La noi, situația presei scrise pe hârtie e și mai gravă din cauza că, țara fiind mică, iar cititorii împărțiți în două tabere – de limbă română și de limbă rusă -, edițiile printate apar într-un tiraj foarte mic, ceea ce nu permite unei redacții să activeze în baza veniturilor obținute din abonamente, vânzări și publicitate. E regretabil că în R. Moldova, chiar dacă au fost făcute câteva încercări, n-au apărut trusturi de presă care să susțină apariția a măcar două-trei ziare republicane, precum s-a întâmplat în România, acolo exemple elocvente fiind  „Antenele” lui Dan Voiculescu, „Media Pro” lansat de Adrian Sârbu, „Realitatea TV” al lui Sorin Ovidiu Vântu sau „Express”-ul inițiat de către regretatul Mihai Cârciog. La noi, ziariștii s-au bucurat că au posibilitatea să lucreze măcar în redacții mici, multe dintre care s-au dovedit a fi efemere. A fost neglijată chiar și ideea unei „echipe de aur”, care să comaseze mai multe publicații, propusă pe la sfârșitul secolului trecut de către Val Butnaru, echipă ce ar fi lansat un ziar competitiv, rezistent la vitregiile timpului, inclusiv cele online. Astfel, fiecare publicație rămânând cu problemele sale, nici nu am observat cum au dispărut ziare de elită cândva: Tineretul Moldovei, Sfatul Țării, Mesagerul, Glasul, Țara, Cuvântul, Curierul, revistele „Orizont”, „Basarabia” etc. Nimeni nu mai caută, dar nici nu știu dacă mai găsește speranța presei libere de pe la 1997-1999 – ziarul Flux. Se confruntă cu probleme financiare la editare chiar și cele mai cunoscute ediții republicane de limba română: TIMPUL, Ziarul de Gardă, Adevărul, Jurnal de Chișinău, Ziarul Național, Săptămâna, Moldova Suverană, Literatura și arta… „Cea mai populară publicație print în limba română”, după cum se anunță TIMPUL, susține că are un tiraj de „până la zece mii”. La 1982, într-o societate vorbitoare preponderent în limba rusă, ziarul „Tinerimea Moldovei” avea un tiraj de 150 mii, iar „Literatura și arta”  la 1989 - 200 mii.

Presa online avansează fără scrupule
 
Pe lângă faptul că numărul potențialilor cititori în R. Moldova este mic, cei mai de nădejde dintre ei sunt plecați la munci peste hotare, iar săracii rămași nu ezită în a alege între o pâine și un ziar. Cei cu bani, în locul presei tipărite pe hârtie preferă presa online, care avansează lipsită de scrupule. Prima cedează ca un gentleman și, afirmă specialiștii, degrabă cititorul de marcă bună își va scoate pălăria în amintirea ei. De câțiva ani, așa ceva se întâmplă în țările dezvoltate din Europa, inclusiv România, dar și în cele ex-sovietice. Bunăoară, în România, 2007 a fost ultimul an când, în ansamblu, se mai putea vorbi de profitabilitatea presei scrise. Deși în dreapta Prutului cititul ziarelor era o tradiție, acum niciuna dintre cunoscutele publicații generaliste nu mai apare în vânzare cu peste 20.000 de exemplare. La sfârșitul lui 2014, în România doar o singură pubicație din presa scrisă se mai vindea cu 100 mii de exemplare pe apariție – tabloidul Click, iar tabloidul Libertatea, aflat pe locul doi, a înregistrat o scădere cu 13 mii de exemplare vândute pe zi. Evenimentul Zilei, cel mai căutat ziar generalist, se vindea cu 13 mii de exemplare pe ediție. Văzându-se pe cale falimetară, în 2013 ziarul ProSport, unul dintre cele mai citite, face șoc pe piața media și renunță la ediția tipărită, anunțând că va fi disponibil numai în format digital și ca supliment săptămânal la Ziarul Financiar. Exemplul acesta l-au urmat și alte publicații. Analizând căderea tirajelor la edițiile Cancan, Libertatea, Adevărul, Jurnalul Național, Evenimentul Zilei, România Liberă, Gândul, Cotidianul Național, unii experți în domeniu au calificat situația drept o prăbușire continuă, dezastru, varză, moarte sigură, alții concluzionând, mai în glumă, mai în serios: „Caaadeee! E jale și suspin. Să fugiiiim! Murim de foame! Unde se deschide vreo televiziune? Unde pot să mă reorientez profesional? Primesc ziariști la covrigării?” etc. Ziaristul Alin Teodorescu menționa că tirajele ziarelor vor scădea, oricâte cărți, DVD-uri sau automobile vor fi oferite ca premii pentru procurarea lor. El este convins că, în timp, „sistemul de distribuire a informației pe hârtie se va reduce până aproape de dispariție, așa cum a dispărut sistemul de distribuire a informației pe papirus, piele de vițel, bandă telegrafică sau magnetică”.

Vara trecută, presa scrisă din Europa Centrală și de Est a avut cele mai mici venituri din publicitate, acestea scăzând în jumătate, conform informațiilor difuzate de European Newspaper Publishers Asociation, ceea ce a făcut ca o bună parte a ziarelor din Polonia, Ungaria, Cehia etc. să se reorienteze către cititorii online. Colegii de la Clubul de presă din Kiev mi-au spus că în Ucraina domină aceleași tendințe, utilizatorii de informații orientându-se masiv spre presa electronică. Totuși, în Ucraina, ziarele tipărite pe hârtie şi-au păstrat aparițiile grație interesului masiv al cititorilor față de evenimentele ieșite din comun în ultimii doi ani în această țară, dar și datorită susținerii financiare din partea unor oligarhi.

Situația este dezastruoasă și în țările occidentale dezvoltate. În SUA numărul cititorilor presei tipărite pe hârtie a scăzut cu mai mult de jumătate. În Germania aproape nimeni nu mai consideră că presa tipărită pe hârtie este prioritară. În Franța ziare cunoscute,  precum  La Tribune,  au trecut de vreo trei ani deja la varianta electronică, iar reprezentantul The Guardian a spus-o fără echivoc: „Viitorul ziarelor este în format digital”. Și mai tranșant a fost Președintele Ecuadorului. Acesta lansase ideea unui referendum prin care presa scrisă să fie desființată și să rămână doar presa online, care nu consumă hârtie. „Dacă va fi să facem un referendum, vom propune ca jurnalele să fie disponibile numai online, pentru a economisi hârtie și a evita tăierea fără discernământ a copacilor", a scris Rafael Correa pe Twitter.

Unde sunt strategiile statului privind susţinerea presei scrise?
 
Pe când lucram la ziarul TIMPUL, am inițiat și coordonat un proect de susținere structurală a redacției, finanțat de Fundația Press Now din Olanda pe parcursul a cinci ani. Esența proiectului era să reușim organizarea unui management modern al redacției, să facem o publicație care să cuprindă un spectru mult mai larg de cititori, iar accentul să-l punem și pe informația din zonele rurale, ca, mărind numărul abonaților și al vânzărilor, editarea ziarului să devină o afacere profitabilă sau, cel puțin, redacția să-și poată acoperi cheltuielile din propriile venituri. Cu speranțe și entuziasm, chiar din primul an al proiectului, în 2005, a fost lansată varianta de cotidian a ziarului. În paralel, precum era și firesc, a urmat modernizarea și folosirea în ritm cadențat a variantei electronice de ziar. Din păcate, scopul a fost imposibil de atins într-o societate cu puțini cititori, mulți dintre care au preferat varianta gratuită a ziarului – cea electronică. În 2013, TIMPUL a renunțat la ediția de cotidian, ea solicitând mari cheltuieli și având puține venituri.

Vor mai fi fost făcute asemenea încercări și de către alte redacții, dar și ele s-au ales, probabil, cu același rezultat, căci injectările ocazionale de finanțe în presa scrisă nu-i o salvare. E nevoie de o strategie a statului în domeniul respectiv, cu susținere financiară din partea Guvernului, dar și cu anumite facilități fiscale pentru presa scrisă. La această concluzie am ajuns încă în 2006, după o discuție susținută cu redactorul șef al revistei The Groene Amsterdamer din capitala Olandei, dar și cu colegi de la cel mai mare cotidian din țara lalelelor, editat în Roterdam - NRC Handelsblad. În plus, aceștia nu mai ofereau gratuit varianta online a publicației lor. Dorești să citești NRC Handelsblad pe Internet? Telefonează la redacție, perfectează un abonament și vei primi o parolă personală pentru a deschide paginile electronice ale publicației. Astfel, banii obținuți de la varianta online merg la susținerea apariției variantei scrise pe hârtie a publicației. Așa se procedează în lumea civilizată. Bunăoară, așa făcea încă la sfârșitul secolului trecut cel mai mare cotidian din statul Florida, SUA – The Orlando Sentinel. Oricum, anul trecut, tirajul variantei tipărite pe hârtie a menționatului cotidian olandez NRS Handelsblad a fost de 188.500 exemplare, cu mult mai puțin decât acum zece ani…

Faptul că situația presei tipărite pe hârtie devine critică l-a recunoscut și Vivane Reding, Comisarul European pentru Societate Informațională și Media, el făcând mai multe propuneri de salvgardare a acesteia. Democratiile occidentale înțeleg importanța presei și folosesc diferite căi pentru a o salva, inclusiv cu susținere financiară. După declanșarea crizei din 2008, statul francez, de exemplu, a oferit îndată fonduri financiare pentru activitatea redacțiilor. Mai greu, dar și Guvernul României a decis la 10 iunie curent, printr-o ordonanță de urgență, ca operatorii economici din audiovizual care produc și difuzează emisiuni de interes public să beneficieze de finanțare în baza unei scheme de ajutor de stat în valoare de 15 milioane de euro, cu posibilitatea ca acest ajutor să fie suplimentat. Îndată, Biroul Român de Audit Transmedia a intervenit cu solicitarea ca inițiativa să se răsfrângă în egală măsură și asupra presei tipărite pe hârtie. În România, statul a început să înțeleagă că, precum spunea Traian Basescu, „independenta presei poate fi redobandită cu ajutorul unui mediu fiscal favorabil".

Din păcate, la noi statul nu este capabil de inițiative cu scopul de a susține presa liberă, dar nici nu avem o uniune a jurnaliștilor sau un sindicat al jurnaliștilor care să lupte pentru a obține o asemenea susținere, în primul rând – pentru presa scrisă pe hârtie, cea intrată pe drumul pierzaniei, cea care mai supraviețuiește datorită unor granturi ocazionale sau a unor injectări financiare din partea politicienilor dornici de a o transforma în presă de buzunar, limitându-i libertatea de exprimare. 

Astfel, presa tipărită pe hârtie este strangulată din toate părțile, deși ea continuă să fie un fel de ecuson al societății culte, iar în țări aflate pe cale de democratizare, precum este R. Moldova, ea își mai joacă rolul primordial în opera de schimbare a mentalității cetățenilor. Revoltător este că responsabilii de soarta statului nostru se fac a nu înțelege acest lucru și o lasă în voia soartei, deși ar putea să-i ofere anumite scutiri fiscale, susținere la difuzare prin intermediul „Poștei Moldovei” sau chiar la tipărire. Întrebați-l pe Nicolae Dabija ce salarii ridică angajații „Literaturii și Arta” sau pe Valerie Volontir, redacorul șef al revistei pentru adolscenți NOI, câte datorii are publicația sa la tipografie și o să înțelegeți că presa tipărită pe hârtie a trecut deja prin cădere liberă și acum mergem la priveghiul ei. E nevoie de o resuscitare cât mai urgentă, inclusiv printr-o campanie „S.O.S. pentru presa scrisă pe hârtie!” pe care să o susțină, în primul rând, colegii din audiovizual și din presa online. Suntem capabili de o asemenea fraternitate ziaristică?

_______________________
Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.

Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.