Victor Cobăsneanu: Presa este independentă și liberă în măsura în care și-o dorește

Săptămânalul regional Observatorul de Nord a împlinit, duminică, 15 ani de la prima apariție - în acea perioadă, Soroca era județ, iar redactorul-șef și unul din fondatorii publicației, Victor Cobăsneanu, își amintește cu nostalgie de acele vremuri. ”Erau posibilităţile mai mari. Judeţul Soroca includea vreo patru-cinci raioane. Erau o administraţie, o prefectură. Era mai concentrat contingetul de cititori”, spune Cobăsneanu. Ulterior, fostele ziare raionale au fost transformate în ziare de partid, adaugă Cobăsneanu. Despre relaţia dintre presă şi politic, problemele din presa locală şi multifuncţionalitatea ziarului citiţi în interviul de mai jos, realizat de echipa Media Azi.
 
 
MA: Care este istoria apariţiei ziarului Observatorul de Nord și câţi cititori aveţi astăzi?
 
Victor Cobăsneanu: Observatorul de Nord este o ”producţie” care îmi aparţine sută la sută. Este un ziar regional independent, care apare din 3 noiembrie 1998, în limbile română şi rusă, formatul 16 pagini A4. A apărut în vremurile când aveam curent electric doar câteva ore pe zi şi nu au fost cazuri în care ziarul să nu apară - nici atunci când, în anul 2000, din cauza chiciurii, la Soroca nu am avut curent electric câteva săptămâni.

Tirajul a crescut de la 200 exemplare la apariţie până la aproximativ 8.000 exemplare săptămânal în prezent. Partea leului revine variantei în limba română – circa 6.000 de exemplare. Am început cu opt pagini, iar acum numărul de pagini este 16 sau 24 în timpul perioadelor electorale. Avem trei lucrători de creaţie – Nina Neculce, Tatiana Mitrofan-Zabulica şi subsemnatul, dar şi şase lucrători tehnici. Ziarul este răspândit în mai multe raioane din țară şi oricine se poate abona la orice oficiu poştal. Suntem și membri ai Asociaţiei Presei Independente (API).
 
MA: În ce măsură credeți că este independentă şi liberă presa locală?
 
VC: Presa locală este independentă şi liberă în măsura care şi-o doreşte. Nu sunt adeptul celor care se plâng mereu că nu au libertate şi independenţă. În opinia mea, libertatea şi independenţa nu se primesc şi nu se cerşesc, ci se câştigă inclusiv prin muncă, devotament, verticalitate şi în timp. Dependenţa noastră cea mare este de ”măria sa Cititorul”, care, cu părere de rău, se pauperizează pe an ce trece. Cu toate acestea, avem un număr stabil de cititori.
 
MA: Cât de mult influenţează totuși politicul presa locală?
 
VC: Politicul influenţează presa, fie locală sau centrală, în măsura în care aceasta (presa) permite să fie influenţată, folosită, hărţuită sau exploatată. Politica este obraznică şi pune laba pe cei slabi şi gata de compromisuri. Personal, nu cred în compromisuri şi nu-i stimez pe acei care se fac slugi în faţa celor mari şi tari. Cititorul sesizează astfel de comportamente şi, la momentul oportun, uneori când viaţa ţi-e cel mai dragă, te taxează. Observatorul de Nord colaborează cu politicul numai în cadrul unor acorduri semnate de părţi deşi, ca oameni, fiecare din noi are opţiunea lui politică.

MA: Care ați spune că sunt problemele cu care se confruntă presa de azi?
 
VC: Indiferenţa oamenilor care nu prea doresc să citească ziare, preferând să stea în faţa televizorului. O problemă gravă o reprezintă şi preţurile exagerate impuse de Poşta Moldovei, care profită din plin de rolul de monopolist. Cu părere de rău, statul nu protejează presa, așa cum se face în alte părţi. Mai există şi concurenţa neloială, care merge mână în mână cu politica – de exemplu, unele ziare ale Consiliilor locale s-au transformat peste noapte, aparent după deetatizare, în organe de intoxicaţie în masă a unor partide politice.
 
MA: Cât timp credeți că va mai exista presă scrisă?
 
VC: Cât vom exista şi noi. Zvonurile despre moartea presei scrise nu au nici un suport – dacă există presa scrisă în aşa ţări avansate ca SUA, Japonia, Germania sau Canada, de ce n-ar exista şi în Republica Moldova? Bineînţeles, suntem şi noi în pas cu lumea bună, avem varianta electronică a ziarului, care se bucură de atenţia celor plecaţi peste hotare, dar ziarul în formula lui clasică va trăi încă foarte multă vreme. Mai cu seamă că ziarul scris este multifuncţional – după ce-l citeşti îl poţi pune în fereastră să nu te bată soarele, poţi înveli o bucată de brânză, poţi aţâţa un foc sau, la urma urmei, poţi ucide o muscă...

sursa foto: www.voceabasarabiei.net