Mediacritica

Din 2009 încoace, consumatorul de presă e un cetățean turmentat. Noua eră post-comunistă a adus cu sine alianțe pro-europene, un val de noi televiziuni, portaluri de știri și alte instituții de presă, iar societatea a devenit mult mai informatizată. În același timp, patronii din presă sunt tot mai puțin numeroși, iar interesele lor tot mai mari. Cum ne dăm seama când suntem manipulați?

Cât din ceea ce citim este etic? Câte articole sau reportaje respectă regulile clasice ale jurnalismului și ale minimei morale? Cât este manipulare și cât este necunoaștere sau rea-voință?
Dacă jurnalistul are obligația să se documenteze din mai multe surse, și audiența / cititorul este bine să facă același lucru pentru a avea o privire de ansamplu asupra unui subiect.
Dacă până acum câțiva ani te puteai informa dintr-o singură sursă (și mă refer aici strict la audiență), acum, dacă vrei să fii informat corect, trebuie să iei în considerare mai multe materiale de presă pe același subiect.
Cum s-a ajuns aici?
 

Unul din primele semne după care recunoaștem un articol manipulator este preferința pentru unele termene și sinonime în detrimentul altora. Un exemplu este știrea privind învestirea noului prim-ministru Valeriu Streleț. Portalul de știri Realitatea.md anunță: „Componența nominală a noului Cabinet de miniștri și Programul de activitate al Guvernului pentru perioada anilor 2015-2018 a obținut votul de încredere al Parlamentului.” (Realitatea.md, 30 iunie 2015).

Prezumţia de nevinovăţie este garantată și de Constituţia Republicii Moldova, care prevede că „orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale”.