În Belarus există presă independentă, la fel cum există forţe democratice

Interviu cu Andrei BASTUNEȚ, vicepreședinte al Asociației Jurnaliștilor din Belarus
 

Situația mass-media din Belarus s-a înrăutățit dramatic la sfârșitul anului 2014, după ce în legislația din domeniu au fost operate mai multe modificări ce limitează libertatea de exprimare și libertatea presei, în general. Astfel, raportul anual privind situația drepturilor omului în lume al organizației pentru drepturile omului "Amnesty International" constată absența evoluțiilor pozitive din Belarus în 2014. Iar Peisajul mediatic din Belarus pentru aceeași perioadă de referință, elaborat în baza Indicilor Libertății Presei, este caracterizat ca fiind unul dintre cele mai represive din țările Parteneriatului Estic (alături de Azerbaidjan). Și Indicele Libertății Presei în lume, lansat recent de către organizaţia Jurnaliștii fără Frontiere, situează Belarus pe locul 157 din 180 de ţări participante la studiu.
 
Francesco Brusa, voluntar la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), a încercat să afle mai multe detalii despre problemele cu care se confruntă reprezentanții presei din Belarus, schimbările legislative care au avut loc și impactul acestora asupra presei independente într-o discuție cu Andrei Bastuneț, vicepreședinte al Asociației Jurnaliștilor din Belarus. 
 

- Studiile internaționale ce evaluează nivelul libertății de exprimare și a presei în diferite țări relevă un regres pe segmentul mass-media în Belarus. Cum caracterizați această situație?

În Belarus, spre deosebire de alte state din spațiul postsovietic, instituțiile mass-media de stat nu au fost privatizate, continuând să rămână de stat și să ocupe o poziție dominantă pe piața media. Presa independentă a apărut la începutul anilor 90 ai secolului trecut de la ”zero”. Inițial, presa independentă a cunoscut o dezvoltare ascendentă, însă, treptat, din cauza condițiilor economice inechitabile și a restricțiilor de ordin juridic, aceasta s-a pomenit practic izolată, ca într-o rezervație.

Cel mai mare ziar din țară - „Sovetskaia Belorussia”/ „Belorusia Sovietică” - publicație de stat, care aparține Administrației Președintelui, apare zilnic într-un tiraj de aproximativ 400 de mii de exemplare. Totodată, tirajul cumulativ săptămânal al presei social-politice independente este de două ori mai mic. 

Situația din audiovizual e mai complicată. În prezent, în țară nu a rămas niciun post de televiziune sau de radio independent. Există posturi private, însă acestea în mare parte sunt muzicale ori distractive și oricum se află sub controlul puternic al autorităților locale sau centrale.

Mass-media de stat din Belarus, la fel ca în perioada sovietică, este considerată ca făcând parte din structurile de stat. Jurnaliștii sunt calificați ca funcționari publici, iar directorii celor mai importante instituții media sunt numiți de președintele țării.

- Ce schimbări au avut loc după anul 1994?

- După venirea la putere a lui Aleksandr Lukașenko, în anul 1994, presa de stat a fost subordonată integral președintelui țării. Rând pe rând, redactorii instituțiilor mass-media care nu conveneau autorităților, au fost demiși și înlocuiți cu alții (indiferent cine era fondatorul – președintele, Parlamentul sau Guvernul). Apoi la instituțiile media independente au început controalele fiscale, acestea au început să fie alungate din tipografiile de stat…  Astfel, s-a ajuns ca în anul 1997 să fie închis ziarul „Svoboda” – publicația independentă cu cel mai mare tiraj și cea mai mare popularitate la acel moment. Ulterior, împotriva jurnaliștilor au început să fie intentate dosare penale pentru calomnie la adresa președintelui țării. Primele cazuri de acest fel au fost înregistrate în anul 2002, după alegerile prezidențiale din anul 2001.  Dosare similare împotriva a 1-2 jurnaliști au fost intentate practic după fiecare scrutin electoral. Concomitent, a fost înăsprită legislația în domeniul mass-media, ajungând în prezent foarte represivă. În linii generale, se poate constata că în aceste două decenii autoritățile au introdus un control foarte serios asupra presei tradiționale, iar acum încearcă să extindă acest control asupra Internetului și literaturii.

- În ce perioade libertatea de exprimare a fost cel mai grav afectată în Belarus?

- Probabil, în anii 2010-2012, când a existat un val puternic de represiuni postelectorale împotriva liderilor politici din opoziție și a reprezentanților societății civile. Criza cea mare a avut loc în 2011, când au fost arestați peste 160 de jurnaliști. De regulă, în țară anual sunt reținuți neîntemeiat 50-60 de jurnaliști. De obicei aceștea sunt eliberați peste 3 ore, când reprezentanții mass-media nu-și mai pot exercita activitatea profesională (de exemplu, după încheierea mitingurilor). Dar există și cazuri de arest a jurnaliștilor. În anul 2014, situația oarecum s-a îmbunătățit – noi am constatat „doar” 29 de cazuri de reținere a jurnaliștilor și niciun arest. În schimb, jurnaliștii au început să fie amendați în masă…  În anul 2014 situația privind libertatea de exprimare s-a înrăutățit la nivel de sistem, când autoritățile belaruse au operat unele modificări la Legea cu privire la mass-media. Unul dintre amendamentele acestei legi, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2015, înăsprește controlul statului asupra Internetului. Modificările la Legea respectivă urmăresc să reglementeze produsele media online prin oferirea de împuterniciri statului de a bloca resursele Internet atunci când o anumită informație poate dăuna "intereselor naționale". De menționat, că decizia respectivă este luată nemijlocit de Ministerul Informației, nu de instanța de judecată. Mai mult, sursele electronice pot fi trase la răspundere și pentru toate comentariile postate pe site-urile lor. Acestea și alte modificări la lege au fost adoptate fără o dezbatere publică prealabilă, ceea ce vorbeşte de la sine despre limitarea libertăţii de exprimare în țara noastră.

- Urmărirea și persecutarea jurnaliștilor free lanceri pentru colaborarea cu presa din stăinătate, se pare, este un alt subiect de actualitate în Belarus...

- Jurnaliștii care colaborează cu reprezentanții presei străine, se confruntă cu o presiune puternică. Ei trebuie să fie acreditați la Ministerul Afacerilor Externe chiar și în cazul dacă sunt cetățeni belaruși, iar un jurnalist care activează în calitate de free lancer pur și simplu nu poate obține această acreditare (sunt acreditați doar colaboratorii incluși în statele de personal din mass-media străină). Anterior aceștia erau avertizați de procuratură sau KGB, iar din luna aprilie 2014 ei au început să fie amendați. Astfel, numai în anul 2014, au fost înregistrate 14 dosare administrative, iar în 11 cazuri jurnaliștii au fost amendați cu câte 300-400 de euro (în celelalte trei cazuri dosarele au fost clasate numai din cauza expirării termenului de prescripție). De menționat, că în toate cazurile amenzile au fost aplicate nu pentru conținutul materialelor, ci pentru că acestea au fost publicate în mass-media străină.   

- În Belarus există multă presă străină?

- Există. Majoritatea presei de la noi este rusească. Posturile „NTV-Belarus”, „REN TV-Belarus” și un șir de alte instituții media formal sunt înregistrate ca mass-media belarusă, însă materialele de bază sunt produse în Rusia. Aceste posturi sunt incluse în pachetul obligatoriu al tuturor operatorilor de cablu. Astfel, belarușii văd lumea prin prisma Kremlinului. Potrivit sondajelor de opinie, peste 60 la sută din belaruși consideră că alipirea Crimeii la Federaţia Rusă este un corect din punct de vedere istoric, chiar dacă autoritățile de la Minsk au avut altă poziție. Însă presa belarusă de stat nu a putut contrapune această poziție propagandei agresive rusești, cu atât mai mult că cetățenii nu prea fac diferență între emisiunile rusești și cele belaruse, deoarece toate difuzează, de regulă, în limba rusă. Această situație prezintă un pericol enorm pentru securitatea informațională a țării.

- Cum credeți că trebuie să prezinte jurnaliștii străini situația din Belarus?

- Nu cred că este corect ca o țară să fie descrisă doar în culori albe sau negre. Belarus nu înseamnă doar Lukașenko. Am auzit chiar cum jurnaliști din țările vecine se arătau mirați că în Belarus există presă independentă. Dar ea există, la fel cum există și forțe democratice. În general, Belarus nu este o țară omogenă. 

Din cauza că cea mai mare parte a mass-media se află sub controlul statului, presa independentă se confruntă cu presiuni din partea autorităților, iar bloggerilor, internauților și jurnaliștilor le sunt inițiate dosare administrative și penale. Pentru a asigura pluralismul de opinie/puncte de vedere alternative, în Belarus au fost deschise mai multe proiecte de televiziune și radio străine - postul TV „Belsat”, posturile de radio „Rația”, „Euroradio”, „Radio Svoboda”.

- Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, Asociația Jurnaliștilor din Belarus (BAJ)?

- BAJ este o organizație de media care protejează și susține libertatea de exprimare în Belarus. Fiind creată acum 20 de ani (1995), organizația numără peste 1000 de membri. Principalele noastre activităţi constau în monitorizarea legislației mass-media, monitorizarea comportamentului presei în timpul campaniei electorale, oferirea consultațiilor juridice, programe educaționale etc.