Alexievici s-a născut în Ucraina. Tatăl său era din Belarus iar mama, ucraineancă. Familia s-a mutat în Belarus după ce tatăl și-a încheiat serviciul militar iar Svetlana a studiat jurnalismul la Universitatea din Minsk în perioada 1967 – 1972. Adeseori critică față de realitățile politice din țara sa, laureata a scris cărți care tratează teme precum destinele femeilor sovietice în timpul celui de-al Doilea Război mondial sau amprenta socială de lungă durată a dezastrului de la Cernobîl.
De altfel, cele mai cunoscute cărți ale sale, traduse în limba engleză, sunt „Vocile de la Cernobîl” și „Băieții în sicrie de zinc”, ultima fiind o colecție de mărturii „la prima mână” despre războiul dus de sovietici în Afganistan.
Ea și-a explicat opțiunea pentru jurnalism afirmând că a ales genul în care „oamenii vorbesc pentru ei înșiși”. Comitetul Nobel a numit creația literară a Svetlanei Alexievici „un monument dedicat curajului și suferinței în vremurile noastre”. Cele 972 de mii de dolari, cât valorează premiul, o vor motiva pe laureată să scrie alte cărți, după cum a mărturisit chiar ea.
„Cu bani pot să cumpăr un singur lucru: libertate. Îmi ia foarte mult să-mi scriu cărțile, de la cinci până la zece ani (…) Am idei pentru două noi cărți și mă bucur că acum sunt liberă să lucrez la ele”, a declarat ea după anunțul câștigării Nobelului.
Sursă:http://www.paginadepolitica.ro/
Sursă foto: https://www.ampress.ro/