Eşti aici

Echipa mass-media de vis a lui Putin

10 Aprilie 2018
1388 de afişări
Gulnara Akhundova,  de la International Media Support, și Gry Waagner Falkenstrøm,  de la Institutul Danez pentru Studii Internaționale, comentează rezultatele monitorizării de către experții MEMO 98 a comportamentului presei ruse în recentele alegeri prezidențiale din Federația Rusă.

Duminică, (18 martie- n.n.), Putin a fost reales pentru cel de-al patrulea mandat prezidențial. După ani de centralizare și control puternic de sus în jos, mass-media rusească a contribuit în mare măsură la brandingul său omniprezent. Mediatizarea campaniei electorale a confirmat că Kremlinul are un control foarte puternic asupra informațiilor.

Cu cele 56 de milioane de voturi acumulate, în seara zilei de duminică, Putin, preşedintele Rusiei, s-ar fi putut proclama pregătit pentru al patrulea mandat prezidenţial, ceea ce nu ar fi fost deloc surprinzător. Chiar dacă în campania electorală nu a avut nici un adversar serios, Kremlinul a reușit să scoată la vot 68% din ruși, dintre care 77% au votat pentru Putin. Astfel, Putin și-a îmbunătățit substanțial rezultatul de la 64% obținut în anul 2012.

Analizând mediatizarea celor șapte candidați prezidențiali și a președintelui actual pe cele mai mari canale TV rusești până la alegeri, acest rezultat nu este deloc surprinzător. Putin a fost prezentat drept singura opțiune a Rusiei în calitate de lider puternic și de încredere. În ciuda lipsei de suspans în ceea ce privește rezultatul, conținutul reportajelor despre alegerile prezidențiale a fost departe de a fi previzibil sau plictisitor.

Mass-media pro-Putin

Pe timpul lui Putin, sistemul mediatic rus a fost supus unui proces progresiv de centralizare, ceea ce susține afirmațiile criticilor precum că mass-media rusească a devenit un instrument major și util pentru deținătorii puterii din Rusia. Cele mai mari instituții mass-media din țară îi oferă lui Putin atât de mult timp de antenă încât majoritatea liderilor europeni l-ar putea invidia. Acest lucru s-a întâmplat și în timpul recentei campanii electorale.

La sfârșitul lunii februarie, un purtător de cuvânt al Comisiei Electorale Centrale a informat că posturile de televiziune rusești le-au furnizat date conform cărora acestea mediatizează în mod egal toți candidații prezidențiali.
Cu toate acestea, un studiu realizat de Memo 98 și de un grup de experți ruși a demonstrat, dimpotrivă, că Putin a fost favorizat în timpul acestor alegeri de către posturile de televiziune mari (controlate de stat). Favorizarea lui Putin a fost vizibilă nu doar la capitolul timpi de antenă, ci și în ceea ce privește reportajele pozitive. În cadrul studiului au fost monitorizate cele mai populare știri și programe politice rusești difuzate în perioada 1 februarie – 11 martie.

De exemplu, Pervîi Canal, care este deținut de stat, a folosit aproape jumătate din timpul său de antenă pentru mediatizarea pozitivă a președintelui Putin (mediatizarea negativă a fost extrem de mică). Această tendință de mediatizare pozitivă sau neutră a președintelui Putin a fost, de asemenea, evidentă la marile canale de televiziune Rusia 1 și REN TV. În cazul NTV, deținut de Gazprom, reflectarea lui Putin în mass-media a fost aproape exclusiv pozitivă. Reportajele despre Putin au fost de două ori mai frecvente decât cele despre toți ceilalți șapte candidați și partidele lor luați împreună.

Încă mai există instituții media critice

Sistemul rusesc al mass-mediei poate fi descris ca un sistem pe două niveluri. Primul și cel mai mare a fost încorporat în domeniul controlului de stat pe timpul cât Putin a fost la putere. Cel de-al doilea nivel reprezintă un grup mai mic de instituții mass-media critice rusești care au mai rămas și care se află mai aproape de standardele jurnalistice profesionale și independente. Cu toate acestea, jurnaliștii care lucrează pentru aceste mijloace mass-media recunosc că, deși au reușit să scrie în mod critic despre majoritatea subiectelor, investigațiile substanțiale, de exemplu, despre corupția din cercurile celor apropiați lui Putin sau despre relațiile sale de familie, sunt încă considerate a fi „interzise”.

Conform studiului, un număr mai redus de instituții mass-media a realizat reportaje în spirit  critic despre alegeri comparativ cu marile canale de televiziune de stat. De exemplu, canalul televizat Dozhd și Radio Echo Moskvy au reflectat subiectul candidaților în alegerile pentru funcțiile de preşedinte preponderent neutru sau negativ. În plus, o mare diferență între instituțiile mass-media de stat și cele menționate mai devreme a fost faptul că acestea din urmă îl prezentau pe Vladimir Putin  în calitate de candidat la funcția președinție, în timp ce mediile de stat vorbeau despre el ca despre un președinte în exercițiu. O altă diferență semnificativă a fost faptul că politicianul din opoziție, Alexei Navalnîi (căruia i-a fost interzis să candideze) a primit o zecime din timpul de antenă al acestor instituții mass-media, iar instituțiile media de primul nivel nici măcar nu au menționat numele său.

Candidații din opoziție considerați fără șanse

Șapte candidați au candidat împotriva președintelui Putin. Noul candidat al Partidului Comunist, Pavel Grudinin, s-a plasat pe locul doi cu 12% din voturi. Partidul Comunist a fost cel de-al doilea sau al treilea cel mai mediatizat actor de către instituțiile media de primul nivel monitorizate în cadrul studiului Memo 98. Cu toate acestea, atât Grudinin, cât și partidul său, a avut parte de cea mai mare mediatizare negativă din partea presei, multe materiale critice fiind axate pe acuzații împotriva lui Grudinin precum că nu a informat autoritățile despre conturile în bani și conturile în aur pe care le are în Elveția. Conform legilor electorale din Rusia, candidaților li se interzice să aibă conturi bancare în străinătate. Grudinin a negat aceste acuzații.

La fel ca și în alegerile europene, dezbaterile politice dintre candidați au loc la canalele principale în orele de maximă audiență. Toți candidații – cu excepția lui Putin, au participat la aceste dezbateri. Este greu de investigat dacă și în ce măsură aceste emisiuni sunt montate sub îndrumarea oamenilor din cercul de apropiați al lui Puțin, dar ele au fost   eficiente în a-l distinge pe Putin de ceilalți candidați. Un exemplu ilustrativ este o primă dezbatere prezidențială fierbinte între candidați la postul de televiziune Rusia 1 din 28 februarie, când candidata Ksenia Sobchak a aruncat cu apă în contracandidatul ei, ultra-naționalistul Vladimir Jirinovschi.

În ziua următoare – parcă  în contrast cu forma de comunicare politică afișată în noaptea precedentă, televiziunile au prezentat discursul lui Putin  adresat națiunii. Discursul a fost amânat în mod convenabil de la data stabilită anterior pentru a fi rostit pe 1 martie, în cadrul campaniei electorale. Timp de aproape două ore, Putin a subliniat necesitatea stabilității politice și a prezentat reforme economice și noi rachete nucleare. Mai ales cele din urmă au fost apreciate foarte mult de către mass-media „de nivelul întâi” care a transmis că NATO este acum „inutilă” (Canalul 1, „Vremea Pocajet”) și că Occidentul nu mai poate ignora faptul că Rusia deține „cea mai teribilă și promițătoare armă din lume” (Rusia 1 – „60 Minut”). Impactul unor mesaje atât de puternice în rândul alegătorilor ruși nu ar trebui să fie subestimat.

Un Kremlin bine pregătit

În Rusia, a fost dintotdeauna riscant să vorbești liber și să faci jurnalism de calitate. Cu toate acestea, de când președintele Putin și-a asumat cel de-al treilea mandat în anul 2012, libertatea de exprimare a fost supusă unei restricționări severe, iar măsurile de control au atins cote înalte,  pentru a reduce la tăcere puținele voci rămase independente. (...)

Cu aproximativ 100 de milioane de utilizatori activi de internet, echivalentul a 70% din populația Rusiei, platformele online și rețelele de socializare au devenit foruri importante pentru dezbaterile independente și critice. Ca urmare, de la alegerile din 2012, Kremlinul a intensificat măsurile menite să aducă internetul sub un control mai riguros al statului.

Printre actele legislative care au intrat în vigoare se numără proiectele de lege care permit autorităților să interzică conținutul „extremist” împreună cu „Legea Blogger-ului”, care impune bloggerii care au mai mult de 3.000 de vizitatori „unici” pe zi să indice pe site-urile lor numele real, inițialele și datele de contact. În noiembrie 2016, printr-o mișcare revoluționară, autoritățile ruse au blocat accesul la LinkedIn, în baza Legii privind stocarea datelor din 2015, care impune site-urilor să stocheze datele personale ale cetățenilor ruși pe serverele aflate în Rusia.

Un  pas făcut recent de președintele Putin este o lege pe care a semnat-o în luna iulie 2017, prin care a fost interzisă tehnologia care permite utilizatorilor de internet să acceseze conținut online interzis în Rusia, inclusiv VPN-urile și așa-numitele „anonymizers” (servicii web care permit accesarea în mod anonim a site-urile blocate în ţară).

Agenția Kremlinului care supraveghează mass-media – Roskomnadzor - are autoritatea fără precedent de a stabili dacă informațiile online au un „conținut inacceptabil” și, dacă este cazul, de a ordona agențiilor media, proprietarilor de site-uri web și furnizorilor de servicii să elimine acest conținut. Potrivit unui raport al Grupului internaţional pentru drepturile omului „Agora”, cenzura internetului a atins cota maximă brusc în 2017, cu o medie de 244 de site-uri blocate de autorități în fiecare zi. Printre acestea s-au numărat articole jurnalistice de calitate, care conțineau critici la adresa autorităților.

Alte restricții care creează dificultăți pentru jurnaliștii care vin cu alte mesaje decât mass-media controlate de stat sunt aduse de „legea agenților străini”, care etichetează toți actorii media ce primesc finanțare străină ca lucrând de facto în interesele agenților străini, alături de un proiect de lege din anul 2014, care prevede că cetățenii străini nu pot fi proprietari ai instituțiilor mass-media într-o proporție mai mare de 20%.

În paralel cu reprimarea libertății de exprimare, în timpul celui de-al treilea mandat al lui Putin, autoritățile ruse au depus eforturi majore pentru a sugruma celelalte libertăți fundamentale, precum libertatea de asociere prin exercitarea continuă a presiunilor asupra protestatarilor pașnici.

Alegerile care au avut loc recent în Rusia au arătat un Kremlin care și-a asigurat un nivel înalt de control asupra informațiilor, permițând totuși activitatea unor anumite voci critice care sunt fie inofensive pentru regim, fie pot fi controlate într-o oarecare măsură. Reportajele despre campania electorală relevă faptul că rolul instituţiilor mass-media în calitate de „câine de pază” a continuat să fie suprimat după ultimele alegeri. Acest lucru scoate în evidență faptul că necesitatea de a susține existența unor standarde jurnalistice înalte în rândul actorilor politici și media din Rusia este mai mare ca oricând.

Sursa text și foto: https://www.mediasupport.org/putins-media-dream-team/