Ro
En
Рy04 Octombrie 2017
2060 de afişări
Ion Terguță, jurnalist 
Republica Moldova este pe cale să rateze un nou termen de trecere la televiziunea digitală. Ministerul Economiei și Infrastructurii (MEI) al Republicii Moldova a cerut Guvernului aprobarea unui proiect de lege pentru extinderea perioadei de tranziție, până în martie 2020. Conform modificărilor propuse, licențele analogice de difuzare terestră vor fi prelungite până la epuizarea tranziției.
Iată cum sună motivarea ministerului:
„Radiodifuzorii de mai multe ori au declarat public că, fiind întreprinderi mici și mijlocii, până în prezent nu au reușit să acumuleze sau să atragă mijloace financiare necesare pentru crearea multiplexelor regionale de televiziune digitală terestră. Totodată, o parte din radiodifuzori, care au obținut licențe de emisie pentru utilizarea capacității multiplexului A cu acoperire națională, au solicitat la fel din motive financiare Consiliului Coordonator al Audiovizualului să le fie extins termenul de începere a emisiei prin multiplex, până la data de 30 noiembrie 2017. Astfel, persistă riscul că aceștia, după sistarea la 31 decembrie 2017 a televiziunii analogice terestre vor fi nevoiți să se limiteze doar la emisia prin rețelele TV cablu, lipsind întregul auditoriu său de telespectatori de programele posturilor TV respective, recepționate anterior în format analog. Ca rezultat va fi diminuat pluralismul și diversitatea audiovizualului autohton, populația fiind lipsită astfel de mai multe surse de informație. O altă problemă o constituie asigurarea accesului la programe audiovizuale a familiilor defavorizate după sistarea emisiei în format analog. Programul privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 240 din 08.05.2015 prevede că aceste familii vor fi dotate gratuit cu convertoare pentru recepția semnalului TV digital, din contul bugetului de stat. Până la momentul actual, însă, această acțiune nu a fost realizată, deoarece suma necesară nu a fost identificată în bugetul statului pentru anii 2015-2017. Prezentul proiect de lege oferă telespectatorilor și radiodifuzorilor un termen suplimentar de încă doi ani și două luni pentru o pregătire eficientă a trecerii complete la televiziunea digitală terestră după sistarea emisiei în format analog. Punerea în aplicare a proiectului sus-menționat nu necesită cheltuieli suplimentare din Bugetul de Stat și nu afectează negativ activitatea de întreprinzător”.
Vitalie Boboc, șef-adjunct al Direcției politici în domeniul comunicațiilor din cadrul MEI, ne-a declarat că aceste motive au fost suficiente pentru amânarea termenului. Dânsul nu a știut însă să explice de ce televiziunile nu sunt capabile să suporte aceste costuri de trecere la televiziunea digitală. Mai mult, MEI nu a avut la bază un studiu care să explice problemele din domeniul audiovizualului și pe care să-și fundamenteze decizia. Cert este ca MEI nu cere nimic Guvernului. Nu are nevoie de bani mai mulți, dar nu are nevoie nici de o altă abordare sau de soluții. Doar de timp. Atât. De ce? O întrebare extrem de interesantă, cu explicații, care se ascund în peisajul nostru economic si politic. Dar mai ales politic.
Doar în ultima jumătate de an două posturi de televiziune au falimentat și au dispărut de pe piață. La începutul anului 2017, alte doua posturi TV au evitat „la mustață” problemele financiare și încă nu și-au revenit în totalitate. Controlul riguros al piețelor de publicitate si distribuție, monopolul total al holdingurilor aparținând lui Vlad Plahotniuc și Igor Dodon au sugrumat piața audiovizuală și au falimentat întreg audiovizualul. Cele două grupări absorb aproape 80 la suta din resursele pieței de publicitate. În condițiile în care piața de publicitate pe segmentul TV este estimată la circa 9 mln de euro nu este de mirare că televiziunile moldovenești nu sunt capabile să suporte cheltuieli de 6 mii de euro lunar pentru a accede în multiplexul național. Paradoxal, dar aceste argumente, aflate la suprafață, nu se regăsesc în motivarea MEI. Vitalie Boboc afirmă că responsabilitatea ministerului a fost una tehnică și nu a fost nevoie de un studiu de piață pentru a afla adevăratele motive ale incapacității posturilor TV de a opera această modificare de sistem. Problema asigurării liberei concurențe pe piață nu este nici ea o preocupare a MEI. Lucrurile capătă o turnură anecdotică atunci când aceeași problemă e abordată din alt unghi. Lipsa convertoarelor de semnal a fost a doua problemă pentru trecerea la sistemul digital de difuzare a semnalului. MEI nu a cerut și nu cere ca în perioada următoare pe piața moldovenească să fie omologate doar aparatele de recepție TV în format digital. Argumentul este protecția liberei concurențe. Lăsăm aici comentariile pe seama cititorilor, dar un lucru ar trebui să-l mai notăm - autoritățile au eșuat în crearea unei piețe libere a audiovizualului, astfel încât sunt direct responsabile de faptul că televiziunile nu își permit să achite pentru accesul în multiplexul digital.
În prezent, funcționează un singur multiplex național, cu o capacitate de 15 canale. În doar două luni, șase posturi TV au solicitat Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) amânarea începerii difuzării semnalului prin multiplex, iar încă două frecvențe au fost scoase la concurs, dar nu au fost alocate din lipsă de solicitanți. În multiplex au rămas PRIME, CANAL 2, CANAL 3, PUBLICA, Moldova 1, Accent TV și TVR Moldova. Nici unul dintre argumentele Ministerului Economiei nu sunt suficient de serioase pentru amânarea trecerii la televiziunea digitală. Mai întâi, pentru că Republica Moldova a trăit o experiență similară în anii `80 ai secolului trecut, odată cu trecerea de la frecvențele metrice la cele decimetrice, iar populația a știut să se descurce foarte bine. Tehnic, lucrurile nu sunt mai grave acum. Mai curând amânarea trecerii la televiziunea digitală ar putea crea probleme decât invers. Prima care va suferi va fi întreprinderea de stat Radiocomunicații, care nu va putea să-și recupereze investiția pentru construcția multiplexului. O altă mare problemă sunt interferențele în zonele limitrofe cu România și Ucraina, care pot cere sistarea emisiei în frecvențe analogice, iar Republica Moldova va trebui să se supună conform acordului semnat încă pe vremea lui Voronin. Cele mai afectate vor fi posturile mici, care emit în aceste zone, și care au fost utilizate de Ministerul Economiei în argumentarea sa. Deci, posturile mici devin victime sigure în orice situație.
Republica Moldova este pe cale să rateze un nou termen de trecere la televiziunea digitală. Ministerul Economiei și Infrastructurii (MEI) al Republicii Moldova a cerut Guvernului aprobarea unui proiect de lege pentru extinderea perioadei de tranziție, până în martie 2020. Conform modificărilor propuse, licențele analogice de difuzare terestră vor fi prelungite până la epuizarea tranziției.
Iată cum sună motivarea ministerului:
„Radiodifuzorii de mai multe ori au declarat public că, fiind întreprinderi mici și mijlocii, până în prezent nu au reușit să acumuleze sau să atragă mijloace financiare necesare pentru crearea multiplexelor regionale de televiziune digitală terestră. Totodată, o parte din radiodifuzori, care au obținut licențe de emisie pentru utilizarea capacității multiplexului A cu acoperire națională, au solicitat la fel din motive financiare Consiliului Coordonator al Audiovizualului să le fie extins termenul de începere a emisiei prin multiplex, până la data de 30 noiembrie 2017. Astfel, persistă riscul că aceștia, după sistarea la 31 decembrie 2017 a televiziunii analogice terestre vor fi nevoiți să se limiteze doar la emisia prin rețelele TV cablu, lipsind întregul auditoriu său de telespectatori de programele posturilor TV respective, recepționate anterior în format analog. Ca rezultat va fi diminuat pluralismul și diversitatea audiovizualului autohton, populația fiind lipsită astfel de mai multe surse de informație. O altă problemă o constituie asigurarea accesului la programe audiovizuale a familiilor defavorizate după sistarea emisiei în format analog. Programul privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 240 din 08.05.2015 prevede că aceste familii vor fi dotate gratuit cu convertoare pentru recepția semnalului TV digital, din contul bugetului de stat. Până la momentul actual, însă, această acțiune nu a fost realizată, deoarece suma necesară nu a fost identificată în bugetul statului pentru anii 2015-2017. Prezentul proiect de lege oferă telespectatorilor și radiodifuzorilor un termen suplimentar de încă doi ani și două luni pentru o pregătire eficientă a trecerii complete la televiziunea digitală terestră după sistarea emisiei în format analog. Punerea în aplicare a proiectului sus-menționat nu necesită cheltuieli suplimentare din Bugetul de Stat și nu afectează negativ activitatea de întreprinzător”.
Vitalie Boboc, șef-adjunct al Direcției politici în domeniul comunicațiilor din cadrul MEI, ne-a declarat că aceste motive au fost suficiente pentru amânarea termenului. Dânsul nu a știut însă să explice de ce televiziunile nu sunt capabile să suporte aceste costuri de trecere la televiziunea digitală. Mai mult, MEI nu a avut la bază un studiu care să explice problemele din domeniul audiovizualului și pe care să-și fundamenteze decizia. Cert este ca MEI nu cere nimic Guvernului. Nu are nevoie de bani mai mulți, dar nu are nevoie nici de o altă abordare sau de soluții. Doar de timp. Atât. De ce? O întrebare extrem de interesantă, cu explicații, care se ascund în peisajul nostru economic si politic. Dar mai ales politic.
Doar în ultima jumătate de an două posturi de televiziune au falimentat și au dispărut de pe piață. La începutul anului 2017, alte doua posturi TV au evitat „la mustață” problemele financiare și încă nu și-au revenit în totalitate. Controlul riguros al piețelor de publicitate si distribuție, monopolul total al holdingurilor aparținând lui Vlad Plahotniuc și Igor Dodon au sugrumat piața audiovizuală și au falimentat întreg audiovizualul. Cele două grupări absorb aproape 80 la suta din resursele pieței de publicitate. În condițiile în care piața de publicitate pe segmentul TV este estimată la circa 9 mln de euro nu este de mirare că televiziunile moldovenești nu sunt capabile să suporte cheltuieli de 6 mii de euro lunar pentru a accede în multiplexul național. Paradoxal, dar aceste argumente, aflate la suprafață, nu se regăsesc în motivarea MEI. Vitalie Boboc afirmă că responsabilitatea ministerului a fost una tehnică și nu a fost nevoie de un studiu de piață pentru a afla adevăratele motive ale incapacității posturilor TV de a opera această modificare de sistem. Problema asigurării liberei concurențe pe piață nu este nici ea o preocupare a MEI. Lucrurile capătă o turnură anecdotică atunci când aceeași problemă e abordată din alt unghi. Lipsa convertoarelor de semnal a fost a doua problemă pentru trecerea la sistemul digital de difuzare a semnalului. MEI nu a cerut și nu cere ca în perioada următoare pe piața moldovenească să fie omologate doar aparatele de recepție TV în format digital. Argumentul este protecția liberei concurențe. Lăsăm aici comentariile pe seama cititorilor, dar un lucru ar trebui să-l mai notăm - autoritățile au eșuat în crearea unei piețe libere a audiovizualului, astfel încât sunt direct responsabile de faptul că televiziunile nu își permit să achite pentru accesul în multiplexul digital.
În prezent, funcționează un singur multiplex național, cu o capacitate de 15 canale. În doar două luni, șase posturi TV au solicitat Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) amânarea începerii difuzării semnalului prin multiplex, iar încă două frecvențe au fost scoase la concurs, dar nu au fost alocate din lipsă de solicitanți. În multiplex au rămas PRIME, CANAL 2, CANAL 3, PUBLICA, Moldova 1, Accent TV și TVR Moldova. Nici unul dintre argumentele Ministerului Economiei nu sunt suficient de serioase pentru amânarea trecerii la televiziunea digitală. Mai întâi, pentru că Republica Moldova a trăit o experiență similară în anii `80 ai secolului trecut, odată cu trecerea de la frecvențele metrice la cele decimetrice, iar populația a știut să se descurce foarte bine. Tehnic, lucrurile nu sunt mai grave acum. Mai curând amânarea trecerii la televiziunea digitală ar putea crea probleme decât invers. Prima care va suferi va fi întreprinderea de stat Radiocomunicații, care nu va putea să-și recupereze investiția pentru construcția multiplexului. O altă mare problemă sunt interferențele în zonele limitrofe cu România și Ucraina, care pot cere sistarea emisiei în frecvențe analogice, iar Republica Moldova va trebui să se supună conform acordului semnat încă pe vremea lui Voronin. Cele mai afectate vor fi posturile mici, care emit în aceste zone, și care au fost utilizate de Ministerul Economiei în argumentarea sa. Deci, posturile mici devin victime sigure în orice situație.
De ce, totuși, se cere amânarea trecerii la televiziunea digitală? Răspunsul este: anul 2018. Acesta este un an electoral. Pentru câștigarea alegerilor în Republica Moldova se face orice. Am trăit asta împreună de mai multe ori. Am cerut MEI să îmi prezinte un studiu de impact asupra pieței de distribuție tv. MEI nu are un asemenea studiu. Să trecem peste „amatorismul” ministerului
și să presupunem, nu fără motive, că un asemenea studiu totuși există. Care ar fi concluziile acestuia? La mărirea numărului de distribuitori de servicii audiovizuale audiența se distribuie neuniform. Asta ar însemna că marii jucători de piață vor pierde din audiență. Cât? Asta deja e o problemă de calculare a riscurilor. Cum nimeni nu cunoaște care va fi reacția pieței, pentru că nimeni nu a studiat-o în condiții de normalitate, calculele pot oferi o marjă de eroare foarte mare. Utilizarea televiziunii digitale fără restricții ar pune radiodifuzori „în condiții egale de piață” (am utilizat ghilimelele pentru că în RM oscilațiile sunt extrem de largi). Marele perdant ar deveni General Media Group și Partidul Democrat cu cele 4 canale ale lor cu acoperire națională. În an electoral ar fi sinucigaș să faci asta. Și atunci cel mai sigur este să conservi situația. Ca și culme a cinismului este că tocmai cei care au servit drept motiv pentru amendarea legii, tot ei vor deveni și mari perdanți. Posturile mici de televiziune, care operează în zonele limitrofe și cetățeni vulnerabili, care vor gira pentru o guvernare care folosește audiovizualul pentru scopuri politice.
Ce ar trebui să facem? În mod cert, Republica Moldova trebuie să finalizeze procesul de trecere la televiziunea digitală. Este un moment ideal pentru regândirea conceptuală a pieței audiovizuale. Și anume, pentru:
- Crearea unui concept naţional de dezvoltare a audiovizualului şi, implicit, a pieţei şi industriei moldoveneşti de televiziune. Conceptul de dezvoltare a pieţei de televiziune este necesar pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra pieţei. Fiind şi proprietarul frecvenţelor de emisie, statul are obligaţia să acopere toate domeniile şi grupurile sociale cu programe tv de specialitate. La momentul actual licenţele de emisie se eliberează fără a se ţine cont de acest aspect, iar specializarea se face în funcţie de acceptul pentru retransmisie a posturilor ruse. În Republica Moldova nu există posturi tv specializate în documentaristică, cultură, programe pentru copii sau altele de genul acesta.
- Adoptarea unei legi speciale de protecţie a spaţiului audiovizual moldovenesc. Legi de acest gen au mai multe state, printre care şi Federaţia Rusă, cu un teritoriu imens. Legea trebuie să prevadă şi condiţiile de acces pe piaţa moldovenească.
- Formarea multiplexelor cu acoperire naţională doar în baza companiilor cu content original. Această condiţie obligatorie ar impune companiile să investească mai mult în propriile servicii de programe. În acelaşi timp companiile moldoveneşti bazate exclusiv pe contente originale ar obţine accesul pe piaţa de publicitate.
- Difuzarea publicităţii exlusiv în limba română. Această prevedere va crea o barieră suplimentară de acces pe piaţa moldovenească de televiziune. În acelaşi timp, va stimula creşterea volumului producţiei originale de spoturi publicitare, dar şi a serviciilor de marketing.
- Stabilirea măsurătorului de audienţă prin licitaţie publică, sub controlul CCA şi al Consiliul Naţional pentru Protecţia Concurenţei. Implicarea acestor instituţii va oferi garanţia unor măsurări şi interpretări corecte a datelor.
- Implicarea statului în finanţarea măsurărilor de audienţă pentru o perioadă minimă de 4 ani. Fragilitatea pieţei, gradul înalt de concurenţă neloială, caracterul strategic al acestei pieţe obligă statul să se implice în stabilizarea pieţei.
- Obligativitatea dublării filmelor şi serialelor în limba română. Este cel mai solicitat produs de televiziune, dar şi cel mai piratat. Dublarea filmelor va garanta respectarea drepturilor de autor, va exclude concurenţa parazitară şi va deveni un stimulator pentru producerea contentelor originale.
_________________________________
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
