De la Charlie Hebdo la discursul de ură astăzi în Moldova

Olivia PÎRȚAC
expertă în legislația mass-media
 

Context actual – cazul Charlie Hebdo în lumina legislației moldovenești
 
Tragedia legată de cazul Charlie Hebdo a atras atenția generală asupra problematicii libertății de exprimare. Deși, în general, precum este și de bun simț, este condamnat terorismul și crima, concomitent s-au format două tabere: una care susține libertatea de exprimare în amploarea manifestului celor de la Charlie Hebdo, și alta care condamnă exprimarea ostentativ ofensatoare a acestora.

Unde se termină libertatea de exprimare este un subiect complicat, pentru că există o sumedenie de nuanțe care trebuie luate în considerare. Atunci când vorbim de cazul Charlie Hebdo ne referim la satiră, caricatură, pamflete, care se declară din start în această formă de exprimare și nu au cum să inducă în eroare. Însă, chiar și dacă nu pot induce în eroare, ele pot ofensa imens. În Moldova satira, pamfletul, caricatura sunt protejate prin art. 7 al Legii nr.64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare, care în alin. (8) stipulează că “Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru stilul umoristic şi satiric dacă prin folosirea acestuia nu se induce în eroare publicul în privinţa faptelor”. În același timp, injuria, care este definită de aceeași lege drept “exprimare verbală, scrisă sau nonverbală care ofensează intenţionat persoana şi care contravine normelor de conduită general acceptate într-o societate democratică” este interzisă. Caracterul inacceptabil va da nota dacă suntem într-o categorie permisă sau interzisă. Deci, în principiu, o caricatură ar putea fi considerată injurie, dacă reprezentarea contravine serios normelor morale acceptate în societatea democratică actuală. Totuși, trebuie să înțelegem că limita admisibilului în caricatură este extrem de largă, or, totuși, este un gen de exprimare care nu poate induce în eroare.
 

În Moldova nu s-au lansat public dezbateri largi sau contradicții cu privire la admisibilitatea/inadmisibilitatea unei sau altei satire/caricaturi. Însă există o temă nouă, care a creat deja o serie de fapte de analizat, și anume – discursul la ură. În mod special, acesta apare în contextul tematicii discriminării.

Deși în general se crede și se spune că moldovenii sunt un popor tolerant, aceasta nu este neapărat un fenomen general-valabil, iar stereotipurile negative cu referire la persoane de anumite etnii, anumite religii, persoane cu o anumită orientare sexuală sau persoane cu anumite tipuri de dezabilități sunt un fenomen comun. De la stereotipuri și până la discurs de ură nu este foarte mult… Realitatea din Moldova ne arată că avem enorm de multe discursuri homofobe și ură față de comunitatea LGBT, dar, periodic, se atestă și discursuri disprețuitoare față de reprezentanții unor etnii sau religii.

Avem deja și o jurisprudență care pune niște accente de luat în considerare. Există un număr de cazuri judecate în instanță, iar mai nou și câteva decizii interesante ale Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

Astfel, primul caz judiciar de remarcat în acest context a fost cel al lui Oleg Brega către Privesc.eu[1] în care portalul a pierdut procesul, fiind recunoscut  responsabil de discursul de ură faţă de persoane presupuse sau fiind de orientare homosexuală şi de injuria la adresa reclamantului prin nemoderarea chat-ului de pe site-ul său http://privesc.eu, și a fost obligat să publice pe prima pagină accesată de vizitatori scuze publice pentru reclamant, precum şi dispozitivul hotărârii instanţei pe marginea acestei acţiuni. De asemenea, reclamantul a obținut 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Următorul caz a fost cel al Genderdoc-M către episcopul de Bălți și Fălești, Marchel, care a folosit, printre altele, următoarele expresii „Închipuiţi-vă  că un homosexual, 92% din numărul cărora sunt purtători de SIDA, sunt bolnavi de SIDA, se angajează la o staţie de transfuzie a sângelui. Aceasta este o catastrofă”. Judecătoria din Bălți a dat câștig de cauză Genderdoc-M și a acordat concomitent 3 calificative pentru discursul lui Marchel – discurs de ură, instigare la discriminare și a recunoscut drept false afirmațiile lui Marchel, precum că 92% din numărul homosexualilor sunt purtători/bolnavi de SIDA. A dispus atât dezmințirea informației, cât și a obligat la scuze, precum și la repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei și a cheltuielilor de judecată (cca 12000 lei). Fără a judeca aici justețea absolută a acestor decizii (care nu depinde doar de judecător ci, mai ales, de calitatea argumentelor părții care acuză și calitatea celei care se apără, balanța în final înclinând spre cei care se prezintă mai bine și care dictează nuanțele modului de interpretare a legislației), vom remarca că acestea sunt două cazuri judecate în ordine civilă, care ambele în esență au spus că declarațiile homofobe reprezintă discurs de ură, inadmisibil și care trebuie sancționat.

Într-o altă categorie de precedente, am scoate în evidență decizia din 16.10.2014 a Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității către General Media TV (Publika TV) și Hristofor Ciubotaru[2], precum și decizia din 13.10.2014 privind declarațiile rasiste în discursul politic al lui Renato Usatîi[3], care a folosit cuvinte ce ar fi lezante în raport cu persoanele de etnie romă. Prima decizie menționată este în mod special interesantă, pentru că se referă extensiv la cadrul legislativ și standardele internaționale privind libertatea de exprimare și discursul de ură și la modul cum înțelege Consiliul că trebuie să acționeze presa în conformitate cu aceste standarde. Consiliul amintește organelor de presă că trebuie să-și modereze activ spațiul virtual, după cum a dispus și o hotărâre a Curții Europene[4], iar pasivitatea administratorilor paginii web chiar și după sesizarea Consiliului a fost interpretată ca o susținere a instigării la discriminare inițiată de bloggerul-autor. Concluzia Consiliului este expusă în p. 6.2 al deciziei: ”articolul ”Parada euro-sodomită de la Chişinău: 9 puncte pe i” semnat de Hristofor Ciubotaru, publicat pe pagina web www.voxpublica.md la 23.05.2014, reprezintă o instigare la discriminare a minorităților sexuale. Această acțiune este calificată de Legea 121/2012 privind asigurarea egalităţii, ca formă gravă a discriminării, deoarece articolul menționat conține un discurs care instigă la ură, întrunind caracteristicile specifice ce-l deosebesc de celelalte forme de exprimare ofensatoare: „ţinteşte un grup de indivizi pe baza criteriului de orientare sexuală”, „stigmatizează victima prin aceea că îi atribuie un set de trăsături constitutive care sunt văzute în general ca profund nedezirabile” şi desemnează o formă de exprimare în care „grupul ţintit este proiectat în afara limitelor normale ale relaţiilor sociale”.

În cazul cu Renato Usatîi, deși Consiliul pornise de la ideea unui discurs de ură, totuși, în final, s-a detașat de acesta, reducând acuzația la “rasism”: “Consiliul înțelege că contextul în care reclamatul a pronunțat exprimările și intenția cu care le-a pronunțat, a fost de a umili persoana căreia i s-a adresat, numindu-l ”țigan murdar și puturos”, ”un țigan terminat” [n.r. “конченный”]. Indiferent de acțiunile de caritate realizate pentru comunitatea romilor de către reclamat, acesta nu poate să-și justifice discursul prin faptul că ”are atitudine normală față de romi”, ”a crescut cu filmele lui Budulai” și ”are prieteni romi”. Consiliul subliniază că în contextul în care reclamatul a folosit cuvântul ”țigan” în discursul său politic, nu lasă nicio îndoială că a fost de a umili etnia oponentului politic, arătându-și propria superioritate etnică”. (p. 6.3) În concluzie, Consiliul a decis că ”Faptele expuse în nota de autosesizare constituie instigare la discriminare sub formă de rasism, după cum prevede Art. 2 din Legea nr. 121 privind asigurarea egalității” și l-a obligat pe Renato Usatîi la scuze publice față de comunitatea romilor.

Observăm că astăzi, în Moldova, discursul de ură e văzut prin prisma legislației anti-discriminare și victime sunt, în special, persoanele de orientare homosexuală.

Curios este faptul că legislația anti-discriminare face ca discursul de ură să „înceapă” mult mai devreme pentru categoriile protejate (minoritățile de diferit tip), decât pentru ceilalți. Adică ceea ce pentru o categorie neprotejată ar fi acoperit de libertatea de exprimare, pentru o categorie protejată de legislația anti-discriminare este deja instigare la discriminare/discurs de ură, care poate fi sancționat.
 

Este un standard general-acceptat că discursul la ură este interzis. Un număr important de acte și recomandări subliniază acest lucru: de la articolul 20 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, coroborat cu articolul 4 din Convenția Internațională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială, până la Recomandarea 97(20) a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei cu privire la "discursul de ură” și la Recomandarea generală nr. 35 a Comitetului pentru Eliminarea Discriminării Rasiale privind exprimările de ură cu caracter rasist.

În legislația RM avem Legea nr.64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare, care în art.2 definește discursul care incită la ură ca „orice formă de exprimare care provoacă, propagă, promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură fondate pe intoleranţă” și articolul 346 din Codul penal Nr. 985 din  18.04.2002 - Acţiunile intenţionate îndreptate spre ațâțarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase: „Acţiunile intenţionate, îndemnurile publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise şi electronice, îndreptate spre ațâțarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, precum şi limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, etnică, rasială sau religioasă - se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 250 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani”.

Reglementările care se referă la crimele de ură, deci inclusiv discursul la ură, au tendința să se înmulțească, iar recent la Ministerul Justiției și-a început activitatea un grup de lucru care să revizuiască și să îmbunătățească cadrul legal care combate infracțiunile motivate de prejudecată (crimele de ură)[5].

Repere de final
 
Discursul de ură este interzis, iar filozofia care stă în spatele acestei limite a libertății de exprimare este că această libertate este valabilă și este o realitate de care ne bucurăm în societatea democratică tocmai în virtutea toleranței față de alte viziuni și opinii. Respectiv, a admite propagarea curentelor intolerante ar putea duce în final la distrugerea libertății de exprimare și a altor drepturi și libertăți inerente societății democratice. În același timp, libertatea de exprimare ca drept continuă să se dezvolte foarte nuanțat: există subiecți protejați suplimentar atunci când își exercită libertatea de exprimare (mass-media, reprezentanții aleși ai poporului) și subiecți care trebuie să fie mai toleranți față de critică (persoanele publice). O nouă direcție care iese la iveală este și dezvoltarea unor limite pentru libertatea de exprimare prin prisma legislației anti-discriminare: atunci când nu se mai pune întrebarea daca informația este o opinie care este bazată pe fapte suficiente, ci dacă nu se instigă la discriminarea unui grup pe baza unui criteriu protejat (orientare sexuală, religie, sex etc). În baza art. 2 al Legii nr. 121 cu privire la asigurarea egalității instigarea la discriminare este orice comportament prin care o persoană aplică presiuni sau afişează o conduită intenţionată în scopul discriminării unei terţe persoane pe baza criteriilor stipulate de lege. Aceasta se penalizează în baza sistemului de sancțiuni prevăzut de legislația anti-discriminare, care la moment în Republica Moldova este într-un proces de dezvoltare activă.