Experți media despre excluderea noțiunii de „producție proprie” din legislația audiovizuală

Autorii proiectului de lege nr. 218, privind modificarea și completarea Codului audiovizualului în vigoare, propun: „Din tot cuprinsul Codului se exclude termenul de „producție proprie”. Ce presupune o astfel de modificare, ce impact ar putea avea ea asupra situației din audiovizual? Am decis să abordăm acest subiect și din motiv că  dezbaterile din parlament, desfășurate pe 1 și 7 iulie, au demonstrat că noțiunile de „produs propriu” și „produs autohton” sunt adesea confundate, inclusiv de deputați.      
Așadar, i-am rugat să comenteze această prevedere pe doi experți în domeniu – Vasile State, președintele Asociației Presei Electronice (APEL), și Vitalie Călugăreanu, jurnalist Deutsche Welle.    
 
Vasile State, APEL:
„Excluderea din cadrul legal a noțiunii de producție proprie poate afecta concurența loială din sectorul audiovizual”  

În mod normal, în categoria produs propriu ar trebui incluse operele audiovizuale concepute şi realizate exclusiv de către un radiodifuzor cu utilizarea mijloacelor tehnice şi intelectuale proprii sau coproduse împreună cu unul sau mai mulţi producători independenţi din Republica Moldova. Produsul autohton ar cuprinde produsul propriu precum și operele comandate sau achiziționate de către radiodifuzor de la furnizorii de servicii media sau producătorii independenți din Republica Moldova. Operele europene, așa cum acestea sunt definite prin lege (art.3 din Codul Audiovizualului), le înglobează pe cele două categorii menționate mai sus, la care se adaugă operele produse în statele membre ale UE, în cele care au ratificat Convenția Europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră etc.
Aceste două noțiuni, de produs propriu și produs autohton, sunt importante din perspectiva dezvoltării pieței audiovizualului și asigurării unei concurențe normale. Experiența ne arată că în continuare sunt puține televiziuni care au produs propriu, celelalte continuând să mizeze pe programele preluate din exterior, pe care le încadrează efectiv la această categorie în virtutea unei definiții neadecvate din Codul audiovizualului în vigoare.
Excluderea din cadrul legal a noțiunii de producție proprie comportă unele riscuri pentru pluralismul mediatic și poate afecta concurența loială din sectorul audiovizual. Nu putem exclude faptul că în temeiul acestor noi prevederi din proiectul de lege nr. 218, unele televiziuni ar putea activa în continuare fără producție proprie, preluând în parte sau în majoritate produse audiovizuale autohtone de la alți radiodifuzori aflați sub jurisdicția Republicii Moldova. Această posibilitate ar putea fi ”valorificată” mai cu seamă de către unele televiziuni din cadrul mediaholding-urilor ceea ce ar însemna reguli diferențiate de joc pentru competitorii de pe piață.

Vitalie Călugăreanu, jurnalist Deutsche Welle:
„Se urmărește acapararea în totalitate a pieței audiovizuale”

 Prin anii ’90, cei care cumpărau grâu ieftin de la țăranii de la nord și îl vindeau cu supra-taxă de trei ori mai mare la Chișinău se numeau bișnițari. În limba rusă „спекулянты”. Miliția îi vâna. În zilele noastre aceștia se numesc businessmani și nu-i mai vânează nimeni. De ce să te chinui să produci? E mai simplu să faci bișniță. Așa am ajuns că aproape nimeni nu mai produce nimic în țara asta.
Prin încercarea de a exclude noțiunea „produs propriu” din Codull audiovizualului se urmărește acapararea în totalitate a pieței audiovizuale din Republica Moldova de o ceată de bișnițari mediatici – un fel de bondari care vor să participe la împărțirea „botoiului cu miere”, adică a pieței autohtone de publicitate, fără să producă absolut nimic. Mai grav, aceștia construiesc relații contractuale cu posturi TV și radio din afară, plătite pe linie guvernamentală ca să domine propagandistic mințile moldovenilor. Unii radiodifuzori estici chiar le plătesc bișnițarilor mediatici de la noi pentru retransmiterea programelor manipulatoare aici.
Noțiunea „produs propriu”, în formula propusă de societatea civilă, este necesară în noul Cod al audiovizualului pentru a responsabiliza și dezvolta instituțiile audiovizuale din Republica Moldova, altfel riscăm ca, în scurt timp, să ne pomenim, în loc de studiouri TV, cu niște buticuri pe roți pe strada pietonală, cu un singur angajat care recepționează spoturile publicitare, având în dotare un computer de la care acestea sunt puse în emisie peste programele retransmise de „marțieni”.
Noi vrem să educăm și să însănătoșim societatea, să o facem imună la propagandă, să responsabilizăm fiecare cetățean, iar pentru aceasta avem nevoie ca instrumentul audiovizual să funcționeze. Este important să existe o concurență sănătoasă între produsele proprii ale posturilor de radio și TV – consumatorul să aibă libertatea de a alege produsul cel mai calitativ, nemanipulator, iar jurnaliștii să aibă libertatea de a-și alege job-ul și patronii care le-ar pune în valoare calitățile profesionale, nu servilismul.