Eşti aici

Acasă » În Lume » Tabloul zilei în știrile de la Mesager: de ce autoritățile contează mai mult decât cetățenii?

Tabloul zilei în știrile de la Mesager: de ce autoritățile contează mai mult decât cetățenii?

26 Februarie 2018
2195 de afişări
În Moldova
Aneta Gonța, expertă media
Ne tot plângem, de mai mult timp, că avem o presă polarizată, politizată, supusă în mod evident (și masiv) intereselor patronilor. Legea, deontologia și/sau manualele de jurnalism nu prea contează, principiul pe care funcționează o bună parte din instituțiile audiovizuale fiind acela care spune că „cine plătește muzica, acela comandă jocul”. Ghidându-mă de același principiu, mi-am zis să văd în ce măsură este garantul interesului meu și al celorlați cetățeni ai Republicii Moldova o instituție pe care noi, cu toții, o plătim – televiziunea publică. Timp de aproape o lună (1 - 23 februarie 2018) am urmărit principalul buletin de știri al zilei de la Moldova 1 și am încercat să găsesc în produsele mediatice acea responsabilitate socială față de privitorul care nu este doar un consumator de informație, ci și un cetățean capabil să inițieze dezbateri democratice și schimburi de opinie între diversele categorii ale populaţiei (favorizarea de către instituția publică a dezbaterilor democratice fiind una din atribuțiile acesteia stipulate în Codul audiovizualului).

Moderatorii Mesagerului spun că ne creionează tabloul zilei și ne așteaptă „în fiecare zi, la aceeași oră, cu știri pe care trebuie să le vedem și oameni pe care trebuie să-i cunoaștem”. Ademenitor și categoric acest îndemn, pe care îl luăm drept monedă curată pentru că așteptăm să vedem și să cunoaștem nu atât oameni care decid pentru noi, cât o tălmăcire profesionistă și responsabilă a efectelor acestor decizii asupra vieții noastre. În urma vizionării a 23 de buletine cu un total de nu mai puțin de 376 de știri (inclusiv 321 naționale și 55 internaționale), concluzia de bază este că cetățenii și interesele lor sunt aruncați aproape în totalitate la periferia „tabloului zilei”, iar cei care contează sunt autoritățile, demnitarii și instituțiile. Puținele subiecte traduse în limbajul cetățeanului și raportate la viața acestuia vin în luna februarie din domeniul culturii, al drepturilor consumatorului sau al divertismentului. Iată, însă, cu ce conținut este hrănit, în cea mai mare parte, telespectatorul de către postul public de televiziune:

  • Cu date statistice, cifre, rezultate ale sondajelor și infografice, toate în formă brută, prezentate adesea într-un limbaj greu accesibil (de exemplu: pe 8.02 suntem anunțați despre faptul că „Republica Moldova a îndeplinit 66% din prevederile Planului Național de Acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere cu UE”, făcându-se referire la un raport al Ministerului Afacerilor Externe și al Integrării Europene. Ecranul este „umplut” cu cifre, iar reportera nu face decât să citeze din raportul ministerului, fără a traduce esența cifrelor, sau de unde s-au luat cele 66%, care sunt indicatorii de performanță pentru aceste procente etc.). În luna februarie, astfel de știri au lipsit din (doar) șapte buletine, iar în unele zile au fost și câte două subiecte de acest fel.
  • Cu anunțuri repetate despre un eveniment ce urmează să aibă loc (de exemplu: de patru  ori - pe 3,02, 4,02, 8.02 și 10.02, în 23 de zile ni s-a spus că serviciul 112 urmează să fie funcțional din luna martie, „cu nouă luni mai devreme decât era preconizat”, iar de alte trei ori - pe 1.02, 11.02 și 19.02  - că premierul român va veni la Chișinău).
  • Cu evenimente, acțiuni din viitor, care sună ca promisiuni electorale și declarații ale autorităților, mai degrabă decât ca lucruri concrete care se întâmplă/s-au întâmplat/se vor întâmpla și au un efect direct și palpabil asupra vieții omului (de exemplu: municipalitatea va dota toate troleibuzele noi cu sistem de aer condiționat (1.02); peste 90 de proiecte culturale vor primi sprijin financiar (10.02); tariful la energia electrică va fi calculat altfel (22.02) etc.)
  • Cu evenimente care ar putea să se întâmple, dar nimeni nu știe când și cum, iar cetățeanul nu le poate nici verifica, și nici înțelege dacă ele sunt/pot fi reale sau nu (de exemplu: un producător de medicamente din România vrea să vină în Republica Moldova (3.02); tarifele pentru gaze ar putea fi micșorate (21.02); bursele ar putea fi majorate în curând (21.02); peste 500 de restaurante sunt gata să ofere mese în baza tichetelor (7.02) etc.)
  • Cu declarațiile brute ale liderului PDM și/sau ale PDM (postul a difuzat șase materiale ample, în șase zile diferite (6.02, 13.02, 17.02, 20.02, 21.02, 23.02), ce au vizat inclusiv declarațiile din cadrul briefingurilor de presă, dar și un interviu oferit de V. Plahotniuc unui portal, postările acestuia pe Facebook cu referire la o Rezoluție a Congresului SUA, precum și o întâlnire a președintelui PD cu Ambasadorul SUA la Chișinău. Mai mult, cel puțin un text al „știrii” este aproape identic cu cel difuzat de Prime, Publika TV, Canal2 și Canal3 (17.02, citate din interviul pentru Tribuna.md).
  • Cu un șir de alte subiecte în care s-au admis, printre altele, declarații gratuite (pe 10.02 ni se spune că „impozitul pe venit a fost mai mare în 2017. Asta, spun experții, pentru că s-au majorat salariile”. În material, însă, nu apare nici un expert care să declare sau să explice aceste afirmații); expresii inadecvate (pe 6.02 moderatorul ne anunță despre „demisii pe bandă rulantă la primăria de la Bălți...edilul fugar Renato Usatâi”), sau imagini preluate de la alte posturi tv, fără a indica sursa (pe 3.02 – de la Publika TV, într-un subiect despre moldoveanul care a supraviețuit accidentului din Kaluga; pe 13.02 și pe 19.02 -  de la TV8 (în subiectele despre demisia lui Renato Usatâi și despre mărturiile Maiei Sandu depuse la CNA) etc.
Serviciul public de asta nu e privat, ca să nu poată fi tentat să joace după cum îi comandă un stăpân/un grup de interese, dar să se gândească doar la cetățean, să lucreze în beneficiul acestuia și să-i protejeze interesele informaționale. Dincolo de echidistanță, asigurarea unui pluralism de opinii, independență editorială și alte principii evidente și indiscutabile de care trebuie să se ghideze o televiziune plătită din banii publici, credibilitatea este un element-cheie pentru un astfel de serviciu. Dar cât de credibil poate fi un post ale cărui știri cetățeanul nu le înțelege, nu le digeră și prin urmare nu le poate analiza critic? (Apropo, lipsa burtierelor pentru fiecare subiect îngreunează și mai mult înțelegerea). Cât de credibilă poate fi o televiziune publică ale cărei știri (subiecte alese, dar și modalitatea de prezentare) se aseamănă izbitor și în proporții din ce în ce mai mari cu cele de la anumite posturi private? Întotdeauna, dar mai cu seamă în anul electoral 2018 aceste întrebări sunt cruciale. Pentru ca astfel de întrebări să nu-și pună niciun cetățean al Republicii Moldova, este suficient ca postul public de televiziune să se concentreze pe misiunile ce-i revin prin lege și prin statut și să privească omul nu ca pe un consumator inert de informație, ci ca pe un cetățean care gândește, dar și care plătește muzica, deci are dreptul, în exclusivitate, să comande jocul.  
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Acest material este publicat în cadrul proiectului  „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.

Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.