Cotidianul The Guardian, în vizorul autorităților după publicarea documentelor furnizate de Edward Snowden

Jurnaliștii și editorii cotidianului britanic The Guardian se află în vizorul autorităților britanice după ce reporterul Glenn Greenwald a publicat în exclusivitate articole bazate pe documentele pe care le-a primit de la fostul consultant NSA Edward Snowden în luna mai. Greenwald a fost primul jurnalist care a publicat secretele de stat legate de sistemele de supraveghere în masă instituite de guvernele american și britanic. Jurnaliștii The Guardian nu sunt însă singurii care au adus în prim-plan libertatea presei în ultima lună - dezbaterile se întind din SUA până în Letonia.

Referindu-se la greutățile prin care a trecut publicația de când a început să colaboreze cu Edward Snowden, editorul The Guardian Alan Rusbridger a scris un editorial în care a detaliat inclusiv conversații cu ofițerii britanici de securitate care au percheziționat sediul ziarului.
El a abordat, în primul rând, însă, oprirea lui David Miranda - partenerul de viață al lui Glenn Greenwald - în zona de tranzit a aeroportului Heathrow în baza legii antiterorism. Aceasta oferă autorităților permisiunea să rețină, să percheziționeze și să interogheze persoanele bănuite (inclusiv neoficial) de legături cu organizații teroriste. Suspecții nu au dreptul la avocat, iar proprietățile acestora pot fi confiscate până la șapte zile.

Momentan, bunurile electronice ale lui Miranda - laptopul, o cameră foto, un hard drive și telefonul - sunt încă la poliția britanică.
Această prevedere, cunoscută sub numele de Schedule 7, vizează în special zonele de tranzit ale porturilor și aeroporturilor, unde nu se aplică legislația națională. Autoritățile nu sunt obligate să aresteze sau să pună suspectul sub acuzare oficială. De asemenea, jurnaliștii și materialul lor nu beneficiază de nicio protecție în acea zonă. “Zona de tranzit de pe Heathrow e un loc periculos,” a subliniat Rusbridger.

Evenimentul s-a petrecut în urmă cu peste o săptămână, când bărbatul venea din Berlin și făcea o escală la Londra, fiind în drum spre orașul lui natal, Rio de Janeiro, unde locuiește cu Greenwald. El transporta un drive pe care se aflau fișiere de la documentarista Laura Poitras - de asemenea implicată în documentarea cazului Snowden - pentru Greenwald. Potrivit declarațiilor făcute de Miranda, a fost interogat timp de nouă ore și amenințat că va fi băgat la închisoare dacă nu colaborează cu ofițerii britanici. Aceștia erau interesați în special de parolele bărbatului pentru telefon și drive, însă el a refuzat să le dezvăluie.

Rusbridger a explicat că munca reporterului The Guardian a fost "problematică și rușinoasă" pentru guvernele vestice, trezind interesul publicului față de dreptul la viață privată și interceptarea de către serviciile secrete a comunicațiilor (telefon, e-mail, reţele sociale) cetățenilor.
Potrivit editorialistului, Greenwald a fost întotdeauna ajutat în munca sa de partenerul său de viață, David Miranda. Acesta din urmă nu este jurnalist, însă s-a implicat adesea în investigațiile lui Greenwald, mai ales atunci când partenerul său a avut de răsfoit și analizat dosare întregi de la Snowden. Munca le-a fost îngreunată și de faptul că Greenwald a fost nevoit să evite mijloacele electronice de comunicare în timpul anchetei pentru a nu fi interceptat. Rusbridger a dezvăluit că munca reporterilor și editorilor de la The Guardian la cazul Snowden a implicat multe călătorii cu avionul în țări îndepărtate, pentru a putea avea o simplă ședință de redacție.

Reținerea lui Miranda, a scris Rusbridger, a cauzat pe bună dreptate un scandal internațional pentru că hrănește percepția că guvernele SUA și al Marii Britanii – deși pretind că încurajează o dezbatere pe tema cazului Snowden – sunt decise să oprească scurgerile de informații și să pedepsească persoanele care vorbesc despre acestea.

Alan Rusbridger a mărturisit că nu a fost nici el ocolit de intimidări și că, în urmă cu două luni, a fost contactat de un oficial de rang înalt care susținea că reprezintă interesele premierului Marii Britanii. Au urmat două întâlniri în care bărbatul i-a cerut jurnalistului să returneze sau să distrugă toate materialele legate de cazul spionării cetățenilor. Tonul acestuia era “ferm, dar cordial”, însă jurnalistul s-a simțit amenințat când oficialul i-a spus că membrii guvernului favorizează o abordare “mult mai draconică”.

Atitudinea bărbatului s-a înăsprit în urmă cu mai bine de o lună, când l-a sunat pe Rusbridger și i-a spus “Te-ai distrat, acum ne vrem documentele înapoi”. Au urmat alte întâlniri cu membri ai Whitehall (centrul administrativ al guvernului britanic), în care oficialii i-au cerut în repetate rânduri predarea documentelor obținute de la Snowden. Jurnalistul le-a explicat că echipa sa nu poate acoperi subiectul în presă dacă este de acord cu aceste cerințe, replică la care un bărbat din Whitehall s-a uitat la el stupefiat și i-a spus “Ați avut dezbaterea pe care ați vrut-o. Nu este nevoie să mai scrieți de acum încolo”.

Oficialii i-au confirmat apoi lui Rusbridger că aveau de gând să oblige The Guardian să predea documentele pe cale legală, prin acționarea în instanță. Editorialistul le-a explicat oficialilor că organizațiile media nu mai pot fi obligate să se supună acestor cerințe datorită cadrului legal mai modern și permisiv. De asemenea, în caz de nevoie echipa de investigații ar putea să-și mute activitatea în afara țării și să relateze de acolo. De altfel, majoritatea știrilor despre Snowden și spionajul NSA veneau din alte părți ale lumii.

Oficialul a rămas de neclintit, ceea ce a dus la unul din cele mai bizare momente din lunga istorie a cotidianului. Astfel, doi agenți ai serviciilor guvernamentale de comunicații (GCHQ) au coordonat distrugerea mai multe hard drive-uri în subsolul sediului The Guardian doar pentru a se asigura că nimic din ce se afla în computere nu ar fi fost de interes pentru "agenți chinezi sub acoperire". Cei de la Whitehall au fost satisfăcuți, dar întreaga scenă i-a lăsat editorului impresia de "simbolism inutil și de neînțelegere a erei digitale în care trăim".

“Vom continua să ne facem munca legată de Snowden cu răbdare, cu sudoarea frunții, doar că n-o s-o facem din Londra,” a scris Rusbridger, care a asigurat că reținerea laptop-ului lui Miranda, a telefonului, hard drive-ului și a camerei foto nu vor avea nici un efect asupra muncii lui Greenwald.

"Un stat care își dă silința să construiască un sistem de supraveghere formidabil va face tot ce poate pentru a împiedica jurnaliștii să publice știri despre asta. Majoritatea jurnaliștilor sunt conștienți de asta. Dar mă întreb câți dintre ei au înțeles cu adevărat amenințarea imensă la adresa jurnalismului implicită în ideea de supraveghere totală, când și dacă aceasta va fi implementată – și se pare că este," a avertizat editorul.

Acesta a adăguat că nu s-a ajuns încă prea departe, dar că este posibil să nu mai dureze mult până când jurnaliștilor le va fi imposibil să aibă surse confidențiale. Prea multe relatări – și, într-adevăr, majoritatea activităților umane în 2013 – lasă o amprentă digitală undeva.
"Acei colegi de breaslă care îl denigrează pe Snowden sau spun că reporterii ar trebui să aibă încredere că statul știe de face (…) s-ar putea să aibă parte de o crudă trezire la realitate. Într-o bună zi vor fi vizate reportajele lor, iar cauza pentru care luptă va fi atacată. Măcar acum reporterii știu să se ferească de zona de tranzit de pe Heathrow," a conchis Rusbridger.

Problemele cu care se confruntă echipa The Guardian vin într-o perioadă plină de evenimente importante legate de libertatea presei și libertatea de exprimare în țările vestice. De cealaltă parte a Atlanticului, soldatul care a furnizat fondatorului WikiLeaks, Julian Assange, documente ale armatei americane și telegrame diplomatice, a fost condamnat la 35 de ani de închisoare de o instanță militară, a transmis revista Time.

Fostul analist de securitate Bradley Manning, în vârstă de 25 de ani, a fost găsit vinovat de 20 de capete de acuzare, inclusiv șase încălcări ale legii împotriva spionajului. Totuși, judecătoarea l-a achitat pe Manning de cea mai serioasă acuzație, anume cea de cooperare cu inamicul – o infracțiune ce i-ar fi adus închisoare pe viață fără drept de eliberare condiționată. Cei trei ani pe care Manning i-a petrecut deja în închisoare se vor scădea din pedeapsă, iar soldatul va trebui să mai ispășească cel puțin o treime din sentință până când va avea dreptul la eliberare condiționată. El a fost coborât în rang, exclus fără onoruri din armată și deposedat de salariul pe care ar fi trebuit să-l primească în ultimii trei ani.

Manning a oferit WikiLeaks peste 700.000 de documente, inclusiv rapoarte ale armatei legate de războaiele din Irak și Afganistan, precum și telegrame ale Departamentului de Stat, în timp ce activa în Irak. De asemenea, în 2007 el a scurs un clip în care un elicopter Apache instrumentează un atac în Bagdad ce duce la uciderea eronată a cel puțin nouă civili, inclusiv un fotoreporter Reuters.

Într-un caz de la jumătatea lunii august ce amintește de perchezițiile la The Guardian, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că au fost încălcate prevederile articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cazul jurnalistei Izla Nagla. Poliția letonă confiscase de la Nagla dispozitive de stocare a datelor pentru a afla cine a fost sursa ei de informare într-un reportaj din 2010 legat de breșele din sistemul de securitate a datelor administrației publice de finanțe.

Jurnalista a primit câștig de cauză la CEDO, judecătorii fiind de părere că percheziția la locuința acesteia a fost neîntemeiată și ridică problema libertății de exprimare. De asemenea, Izla Nagla a primit 20.000 de euro cu titlu de compensații. Curtea a evidențiat faptul că dreptul unui jurnalist de a nu-și dezvălui sursa nu poate fi considerat un privilegiu dependent de legitimitatea surselor, ci este considerat mai degrabă o parte integrantă a dreptului la informare. De asemenea, CEDO a amintit că "orice percheziție cu reținerea dispozitivelor de stocare a datelor aparținând unui jurnalist ridică problema libertății de expresie a jurnalistului, inclusiv protecția surselor, iar accesul la informațiile conținute trebuie așadar protejat de garanții adecvate și suficiente împotriva abuzului".

sursa foto: http://commons.wikimedia.org/